Orez de Japonia
We love the rice, we respect the rice. We love the rice, we respect the rice. A fost mantra pe care ne-a cântat-o profesoara de bucătăreală în momentul crucial al pregătirii orezului pentru sushi. Eram la Tokio la un curs de gătit japonezeşte, unde am învățat să fac pui teriyaki cu legume la grill, supă miso, desert din ceai matcha și sushi. Geloși? Citește
Micul dejun inclus.
Și mi-aduc aminte cum se trezea bunica dis-de-dimineață, 4.30 mai precis. Și începea să gătească. Scotea ouăle din frigider să ajungă la temperatura camerei înainte de a le transforma în omlete, ouă ochiuri, ouă jumări, ouă poșate. Fileta somonul. Prăjea felioare subțiri de bacon. Executa rapid aluatul pentru clătite. Le făcea doar la comandă, odată ce eram așezați la masă.Citește
Mohamed din Luxor
Mohamed s-a născut într-o familie înstărită. Veche de peste 1.000 de ani. Una dintre primele trei cele mai vechi familii din Luxor, Egipt. La vârsta de doi ani, părinții lui au divorțat. A rămas cu mama care l-a crescut singură, fără a se recăsători, fără ajutor din partea tatălui sau a rudelor. Cu greutăți materiale, dar cu principii sănătoase. Citește
Dragă doamnă profesoară,
Pentru mine și pentru toți ceilalți elevi ai dumneavoastră, ați fost mai mult decât un profesor. Ați fost și sunteți un mentor.Citește
La tanti Jim, în Chumphon
Tanti Jim are de toate: și hotel, și un restaurant cu mâncare tradițională, și o cafenea cu prăjituri europene, și e și dealer Suzuki în Chumphon. Cred că are ea mai multe, dar nu le-a arătat. Însă, peste toate, e și reprezentanta Autorității Thailandeze pentru turism la ea în oraș. Iar noi i-am fost oaspeți. Și am fost tratați regește.Citește
The best of travel
Unele destinații dansează o vară, altele o viață. Pe cele din urmă musai, dacă putem, să nu le ratăm. Pe celelalte merită, dacă putem, să le bifăm. Cert e că peste tot în lume e frumos dacă știi unde să te uiți, ce să cauți, ce să guști, să miroși, să atingi. Și cum frumusețea e în ochiul privitorului și confortul sau adrenalina în bugetul turistului, ceea ce urmează nu poate fi decât o analiză subiectivă.Citește
Păsări de noapte
Ajung seara, la 10, în Dubai, și zborul de legătură e dimineaţa următoare la 8. Ce aș putea face noaptea în Dubai? Nu vreau să-mi iau hotel, dar nici nu aș rămâne în aeroport. E o postare pe Facebook ce mi-a amintit de multele nopţi petrecute prin aeroporturi în așteptarea unei legături. De atâta timp pierdut ce putea foarte bine fi folosit pentru a explora orașul în care mă aflam. Noaptea.Citește
Marele Ducat
Bun venit în Luxemburg! Ţara despre care Lonely Planet scria: „Dacă aţipești puţin în mașina sau trenul care te duce din Germania în Belgia, o ratezi!”. Și despre care expaţii spun că e „o colivie de aur”. Pentru că tot expaţii spun: vii aici atras de joburile bine plătite și crezi că o să stai doi-trei ani, după care mergi altundeva sau te întorci în ţara de origine.Citește
Ceva dulce de An Nou
Povestea începe undeva în podișul Anatoliei, într-un sat de oameni religioși. Cu tradiţii și superstiţii păstrate din moși-strămoși, motiv de mândrie și de unitate.Citește
Moves like Jagger
„Te-ai așezat aici. Ești norocos. Dacă era Mick Jagger cu tine în avion, îţi oferea bilete la concertele Rolling Stones. Sau backstage passes. Sau ambele. Era locul lui preferat și, dacă nu-l primea la check-in, convingea pasagerul care-l ocupase să i-l cedeze în schimbul acestor privilegii”, îmi zice ghida după ce ne-a invitat să luăm loc în Concorde.Citește
Experiența Yung Kee
Hong Kong este orașul în care fiecare zgârie-nor a mai născut vreo doi-trei pe lângă el și fiecare autostradă, suspendată sau nu, suferă de același impuls de reproducere. Sunt zone în care ţi se pare că te sufoci, tot ce vezi sunt clădiri înalte și străzi pe deasupra ta și mergi până te dor picioarele ca să dai de un colţ de cer.Citește
Costum și cravată: Belgia cool
Place Jourdan era în drum spre casă și, în cei câţiva ani cât am locuit la Bruxelles, a devenit locul meu preferat. Asta atât din cauza cartofilor, cât și a pieţei din fiecare duminică dimineaţă, când mă trezeam pe la 9 ca să ajung să-mi iau antipasti: roșii uscate în ulei de măsline, pateuri de toate felurile și mezeluri făcute în casă. N-am fost un fan al Ghent-ului și nici al Brugge-ului, orașe-atracţii în Belgia, însă m-am adaptat destul de bine capitalei europene și am devenit fan China Town din Anvers. Și, în tot acest timp, am început, ușor-ușor, să mă simt confortabil să port costum și cravată zi de zi. Citește
Hit de festival: economia circulară
Vara aceasta a început undeva la sfârșit de aprilie și, cu excepţia unor zile ploioase și cu temperaturi primăvăratice, pare să confirme scenariile referitoare la încălzirea globală. Europa trăiește o vară caldă-caldă, cum nu au mai văzut Londra, Parisul sau Berlinul de ani de zile. Vreme de stat la terase și de mers la festivaluri de muzică în aer liber. Citește
Zorb și Pavlova
În Rotorua am ajuns la 10 seara. Deși este o staţiune de renume, mai ales în Noua Zeelandă, aici, la așa o oră târzie din noapte, nu prea poţi mânca omenește nicăieri. Așa că ne-am ospătat la McDonald‘s.Citește
Candy Crush Saga… anyone?
Sunt Răzvan și am o dependenţă. Severă. Joc Candy Crush Saga. La fel ca toate celelalte dependenţe (severe sau nu) pe care le-am acumulat de-a lungul anilor, și Candy Crush a „intrat“ în viaţa mea destul de târziu.Citește
Outletmania
„Orice mall din State are preţuri cel puţin la fel de bune sau mai bune decât orice outlet din Europa. Americanii au inventat discounturile. Cele mari, zic. Gândește-te că, poate, nu ai da niciodată două sute de dolari pe o cămașă. Dar când asta a fost redusă de la o mie, parcă-ţi vine să-ţi iei două, nu? În Europa, discounturile sunt ceva de genul de la patru sute la trei sute șaizeci. Și nu te încântă cu nimic. Prefer mallurile din State. Asta când nu e în zonă niciun outlet. Știu câteva: lângă New York, lângă Vegas. Mai știu vreo două în Miami. Malluri sau outleturi în State. Cu siguranţă, outleturi în Europa.“Citește
Sau ca Beckham de la frizerie
Ghidul, MohAmed, ne-a confirmat ce văzusem deja cu ochii noștri: asiaticii mănâncă mult. Dar iubitori de mâncare precum thailandezii mai rar.Citește
Mii de povești autentice din întreaga lume
Călătoriile mele au fost mereu despre culoarea locală și mai puţin despre culoarea cu care o ţară sau un loc era pictat/ă în mass-media internaţională, on-line, în print sau la TV. M-au atras mai mult viaţa de zi cu zi a localnicilor, unde mâncau, ce superstiţii aveau, pe sub ce pod nu treceau și ce piatră, floare sau statuie le purta noroc.Citește
„Nu-i filmul cum e jurnalul“
Obișnuia să zică unchiul, cumnatul bunicii mele. Iar bunica și sora ei râdeau și dădeau știutoare din cap. Asta și o cântăreaţă de la noi care voia să-și facă, la un moment dat, un microfon cu cristale Swarovski. Dacă și-a făcut sau nu, nu știu, pentru că nu am urmărit până la capăt. Imaginile acestea le-am avut în cap imediat ce am ieșit de la Robot Show Restaurant – una dintre atracţiile majore ale Japoniei.Citește
Hagi, Popescu, Filipescu, Mircea Lucescu
De ani de zile, o vacanţă all inclusive în Antalya este privită de sus de mulţi oameni cu care îmi intersectez gândurile și vorbele. Dar toţi merg. Am fost și eu. Nu la început de sezon, cine are timp?, nu vara, că e prea cald, toamna, când am reușit să rup câteva zile pentru odihnă, mâncare și băutură și plictiseală cât cuprinde. Citește
Tuns, ras și frezat în Yenibosna
Atunci când pot să aleg Istanbulul ca loc de escală, o fac fără ezitare. Chiar dacă asta înseamnă uneori o așteptare mai lungă. Cu tot cu o noapte de cazare în Istanbul, de cele mai multe ori ies mai ieftin decât cu un zbor direct. Citește
Cuplaje faci?
„Cuplaje faci?“ „Sigur că da, m-am repezit să răspund. Sunt o mulţime de plaje amenajate, sălbatice, nisipul fin, Mediterana curată, chiar hotelul la care o să stăm are o plajă privată.“ „Nu plaje, cuplaje. Știi, eu și prietenele mele suntem singure și ne-ar plăcea compania unor domni care să ne invite seara la dans, să ne deschidă ușa, să ne ţină scaunul...“ Citește
De la marocani la Toni and Guy
Dat fiind că închiriasem un apartament în Etterbek, aproape de cartierul Schaerbeek, care dădea pe dinafară de turci și marocani, am decis să explorez talentele în ale frizeritului de acolo. Până la urmă, naţiile astea sunt celebre pentru mânuirea foarfecii și a lamei de bărbierit.Citește
Jennifer is mean
„Pentru că nu lasă niciodată la preţ mai mult de 20-30% în timp ce cu alţii baţi palmă și la 80% din preţul pe care ţi-l cer iniţial. Genţi vinde ea. Cele mai bune: Vuitton, Hermès, Gucci, YSL, Fendi, Dior, Ralph Lauren, Prada, Burberry, Mulberry, tot ce vrei. Poţi cumpăra un Longchamp pentru 150 sau un Vuitton mai mic așa până în 300, cele mai mari încep de la 600. Dar nu la Jennifer, nu merge la ea, mai ales că ești începător.Citește
Kitesurfing și șerveţele de hârtie
Prima dată am ţinut hăţurile unui kite în vara lui 2009 când filmam o serie de emisiuni despre Austria. Eram în Burgenland. Un fel de Oltenie a lor, după vorbă, după port, după nărav. Nărav al oamenilor din zonă. Nu departe de Parndorf cu celebrul outlet e lacul Neusiedler.Citește
Va fi bine, domnule Comandant!
Domnule Comandant, am zburat și zbor mult, foarte mult, în întreaga lume și la fiecare aterizare, în timp ce avionul rulează înspre poarta de debarcare, mulţumesc în gând piloţilor care m-au adus în siguranţă acasă sau în locul unde trebuie să ajung. De multe ori, am reușit să le mulţumesc personal și m-am simţit norocos.Citește
Ediția tipărită a revistei
Recomandate
