Cobor pe Transfăgărășan spre Pitești la volanul unui Bentley Bentayga și, după un viraj strâns, zăresc un urs întins la marginea asfaltului. Opresc și îl privesc în oglinda retrovizoare. Ursul, despre care am crezut inițial că a fost lovit de o mașină –, s-a ridicat într-o rână și mă privește cu urechile ciulite. Ațipise și eu l-am deranjat.
În mai puțin de un kilometru, întâlnesc încă trei-patru urși și vreo două-trei ursoaice, cu puii după ele. Ursu-i frate cu românul. Și cu cehul, și cu sârbul, de altfel. Într-un spațiu unde se poate parca, un urs cu blana de un maro atât de deschis încât pare… blond, mănâncă din sufertașul pe care i-l întinde un cetățean neînfricat. Copiii îl privesc încântați, ieșiți pe jumătate pe geamurile mașinii cu numere de Serbia. Alte mașini încetinesc pentru ca pasagerii să privească spectacolul, unii opresc ca să facă poze… Preț de câteva minute, în zonă se produce un mic ambuteiaj de SUV-uri, autorulote și automobile. Doar motocicliștii își continuă imperturbabili parcursul.
E mijlocul săptămânii și, în pofida deranjului provocat de urși, Transfăgărășanul e destul de liber. Am înnoptat ieri la Palatul Brukenthal: o cameră înaltă de peste patru metri, din care vedeam oranjeria printr-o fereastră teatrală, uriașă și boltită, cu o draperie asemănătoare unei cortine. La cină mi-au ținut companie, de la distanță, 2-3 familii pe o terasă cu câteva zeci de mese. Apropo, dacă ajungeți pe aici, vă recomand gălbiorii și ciupercile în smântână – e cea mai reușită rețetă pe care am încercat-o. Iar grădina Palatului este imensă și minunată, cu multă verdeață și flori în toate culorile curcubeului, și cu fotolii, canapele și șezlonguri răspândite aleatoriu. Să tot stai și să te bucuri că ești acolo.
Vacanța mea din mijlocul săptămânii a început ieri, când am preluat de la Budapesta acest Bentayga de un verde specific britanic – Cumbrian Green. Este o versiune EWB, Extended Wheel Base – cu ampatament lung, adică, cu 18 cm mai lung decât standardul.
Am făcut cunoștință cam cu toată gama Bentley – mai puțin Bacalar și Batur. De fiecare dată când sunt la volanul unui Bentley, mă încearcă aceeași infinită admirație pentru marochinerii, prelucrătorii de furnir și designerii ale căror talente însumate se concretizează în interioarele acestor impresionante limuzine.
Admirația mea tocmai a atins un nou apogeu în Bentayga EWB: bordul și portierele au detalii din furnir de lemn de nuc, care contrastează frumos cu pielea albă de pe scaune. Lemnul de nuc este foarte apreciat pentru textura excepțională, cu nuanțe de negru profund. Procesul de finisare a furnirului patentat de Bentley presupune aplicarea manuală a câtorva straturi foarte fine de lac care evidențiază la nivel tactil naturalețea lemnului – furnirul are, pe alocuri, aspect de piele neprelucrată. Sistemul audio cu 20 de boxe este furnizat de Naim, partener tradițional Bentley, și are puterea de 1720 de wați.
Bentayga este o navă de cursă lungă. E o plăcere s-o conduci, dar e și mai mare plăcerea să stai pe locul din dreapta spate – The First Class Seat, cum i se spune (locul de alături e Business Class). Prin acționarea comenzilor din portieră, scaunul din dreapta față înaintează, iar cel din spate se extinde ca un șezlong îmbrăcat într-o piele de un alb imaculat și, smile, ești la spa (dotarea se numește Bentley Airline Seat și costă 8.395 de euro).
În stânga se află frigiderul pentru băuturi, iar pe consola centrală – o telecomandă-tabletă cu display tactil, cu care controlezi ambientul și entertainmentul, plus două butoane pentru închiderea portierelor. Portiere care, din exterior, pot fi închise cu o atingere oricât de delicată – sistemul Soft Close face restul.
Fiindcă suntem la capitolul subtilități și Bentley vine dintr-o țară cu mulți pasionați de cai care trebuie transportați în rulote speciale pentru a participa la curse sau expoziții, cârligul de remorcare este ascuns sub bara spate. Un buton din portbagaj îl scoate la iveală când îi sunt solicitate serviciile. Altfel, stă cuminte în locașul lui, nu servește la protejarea barei spate, cum se întâmplă la noi la prea multe dintre mașinile dotate cu cârlig de tractare.
Bentayga e un aventurier. Îi place autostrada, dar se simte la fel de bine și pe serpentinele drumurilor de munte – are patru niveluri de setare a suspensiei. Portbagajul are capacitatea de 392 de litri și un sistem inteligent de ancorare a bagajelor.
Nu aș folosi Bentayga ca mașină de oraș, nu din cauza dimensiunilor (are 5,3 metri lungime și 2,2 lățime), ci pentru că mi se pare păcat să irosesc potențialul motorului V8 stând la semafor sau mergând cu 20-30 km/h prin București – chiar dacă în condiții de acest gen patru dintre cilindrii motorului se dezactivează.
Bentayga e un Saint-Bernard cu demaraj de ogar Barzoi și viteză de ghepard, care trebuie scos la plimbare în fiecare weekend. Atinge 100 km/h în 4,6 secunde, iar viteza maximă este de 290 km/h, în condițiile în care mașina cântărește 3,2 tone.
Motorul cu opt cilindri în V și două turbine dezvoltă 550 CP și o forță de tracțiune de 770 Nm, transmisă la roți printr-o cutie automată cu opt rapoarte. Jantele au 22 de inci – cea mai mare dimensiune montată pe un Bentley -, emblema din centru (Self Levelling Badge, dotare opțională Mulliner) rămâne fixă în timp ce roata se învârte, iar puntea spate virează.
Un uriaș prietenos și sportiv, acest Bentley Bentayga EWB. O mașină cu care m-am obișnuit în 10 minute și care poate fi surprinzător de versatilă. Te înțelege și dacă-ți place să conduci sportiv, și dacă vrei să te relaxezi la First Class. Te însoțește la cumpărături și, dacă-i ceri, trece munții pentru tine. Și te apără de urși.