La 40 de ani de la înființare, cu o fabuloasă colecție de peste 15.000 de costume pe care le-a creat pentru artele spectacolului, Atelierul Nicolao din Veneția înseamnă excelență a costumului istoric, în special a costumului venețian din perioada Serenissimei.
Costumele dumneavoastră îmbină tradiția și inovația și sunt rezultatul unei laborioase cercetări. Cine le vede – în atelier, pe scenă sau în film – se întreabă adesea cum le-ați făcut. Vă rog să ne povestiți despre procesul de creație a costumelor personalizate marca Atelier Nicolao și să ne dați un exemplu de cum ați realizat un costum care v-a solicitat imaginația în a-l elabora.
Stefano Nicolao: Tradiția este pentru mine studiul formelor și tăieturii istorice, iar utilizarea unor țesături autentice, cum sunt cele de la Țesătoria Rubelli din Veneția, și împletirea cu inovația duc la reproducerea și adaptarea formelor antice la materialitatea modernă. Tehnicile de azi ne permit să accelerăm timpii de realizare a unui costum, combinând cusutul de mână cu cel la mașinile de azi. Am avut parte de o experiență particulară cu Alessandro Mendini și Anna Gili, doi importanți designeri, care mi-au cerut să realizez un costum sonor, plecând de la conceptul de Origami japonez, fiind o provocare foarte interesantă să raportez proporțiile reale mici ale unui Origami la un costum care să poată fi îmbrăcat de o balerină care să îl facă să se miște. Origami se face din hârtie japoneză fără tăieturi, doar cu pliuri care creează volume și forme, și partea care părea să nu aibă soluție era de a găsi materialul care să înlocuiască hârtia crepon și să semene cu aceasta, și rețineți că este vorba despre un costum de scenă. Ca să ajungă la dimensiuni umane, proporțiile ar fi fost de-a dreptul enorme. Am găsit soluția folosind un anumit tip de bumbac rigid care, odată apretat, menținea pliurile și volumele. Pentru sunete, am aplicat manual mici plăci metalice care vibrau în mișcare și produceau emoția dansului. Ca să ajung la această performanță, am strunjit o structură ușoară de aluminiu, înnodată, ascunsă între pliuri, care susținea greutatea piesei metalice. Acesta și un alt costum monumental au fost prezentate la ESPO din Osaka și sunt păstrate acum la Muzeul Trienalei de la Milano.
Două dintre cele mai așteptate momente ale fiecărui Carnaval de la Veneția – Il Volo dell’Angelo/Zborul Îngerului și Festa delle Marie/Sărbătoarea Mariilor – sunt sclipitoare și datorită frumuseții costumelor pe care le creați dumneavoastră. Care sunt sursele de inspirație pentru aceste piese?
Deschiderea Carnavalului, duminica dimineața, în sunetul clopotelor de la Bazilica San Marco, este caracterizată de Zborul Îngerului. Tradiția și istoria datează de la mijlocul secolului al XVI-lea, când un acrobat turc a traversat pe neașteptate Piațeta San Marco mergând pe o frânghie suspendată și a ajuns astfel, în „zbor”, la balconul din Palatul Dogilor în care se afla dogele.
Acest eveniment, repetat ulterior an de an, a fost întrerupt la mijlocul secolului al XVIII-lea, în urma unui accident care s-a soldat cu sfârșitul tragic al acrobatului. Ceremonia a fost reluată abia mult mai târziu, când figura turcului a fost înlocuită cu un porumbel mare din lemn, care se deschidea în aer eliberând confetti și petale de flori. Carnavalul s-a reluat la sfârșitul anilor ’70 – începutul anilor ’80 ai secolului XX, și tot de atunci „Îngerul” și-a reluat „zborul”, la început sub formă de porumbel, având-o apoi ca protagonistă pe Maria care, în urma votului popular, devine reprezentantul Veneției, al dulceții și al eleganței. De-a lungul anilor, am interpretat această figură în diverse moduri, de la costume ce se remarcau prin elemente reprezentative ale unor personaje istorice până la personaje înaripate reale mai imaginative, cu costume din ce în ce mai elaborate, care mi-au permis să dau spațiu creativității mele. Fiind agățat(ă) și planând din clopotnița Bazilicii San Marco, de la o înălțime de 90 de metri, „Îngerul” poartă un ham de siguranță, camuflat în interiorul costumului și care poate fi ușor demontat sau controlat pentru a permite libertate de mișcare odată ce „Îngerul” ajunge la sol în Piațeta San Marco; costumul trebuie adaptat și acestor exigențe de siguranță. Sunt deosebit de atașat de costumul de fluture inspirat de fluturele african numit Monarh, care întreprinde călătorii lungi, mânat de vânturi, pentru a scăpa de frigul iernii și a se refugia în zone cu climă mai caldă pentru a se reproduce. Această idee mi-a sugerat-o tocmai concursul pentru Maria, în care aleasa anului din Cortegiul celor 12 Marii devine martoră a venețianității și este invitată să participe la multe evenimente importante, pentru a reveni în primăvara anului următor la Carnaval, ca să transmită sceptrul noii Marii.
Studenții de la Facultățile de Artă și Design Vestimentar, atât italieni, cât și străini, deci și studenții români care aleg croitoria pentru spectacol și doresc să studieze arta costumului istoric, pot beneficia de un stagiu la atelierul dumneavoastră din Veneția. Care sunt condițiile pentru a fi admiși la acest stagiu?
De mulți ani, atelierul primește studenți care provin de la școlile de artă și de la institute profesionale, italiene și străine, care se ocupă de disciplinele spectacolului. Stagiatura devine o experiență esențială pentru a-și dezvolta traseul de studii, deoarece sunt sprijiniți de personalul atelierului care, cu experiența pe care o are fiecare membru al echipei, poate contribui semnificativ la formarea lor. Pe lângă tehnicile de croitorie pe care le studiază, studenții pot vedea în colecția atelierului costume deja realizate, adică peste 15.000 de piese vestimentare, care au inevitabil nevoie de întreținere și refacere, unele dintre ele și de adaptări la noile producții, prin urmare, calea este cu adevărat completă pentru ei, deoarece experimentează noi creații, de la schiță, alegerea țesăturilor și croială la repetiții și punerea în scenă. În plus, de foarte multe ori au și posibilitatea de a vedea spectacolul și de a-l trăi ca spectatori, având astfel atât viziunea de dincolo de scenă, cât și cea „din culise”, învățând că, după pregătire și realizare, este important să înțeleagă efectul și emoția publicului la spectacol. Pentru a accesa stagiile, institutele și școlile acreditate, cu adresă profesională, se adresează direct atelierului și propun studenți, asigurându-le sejurul la Veneția în perioada de pregătire de la atelier. Pentru studenți, condiția prealabilă de admitere este capacitatea minimă, dar esențială de a folosi tehnicile de cusut manual și la mașină, doar în acest fel pot participa la lucrările pe care atelierul le aduce la lumină.
