Four Seasons – Desroches
O mică sugestie pentru Desroches – dacă, precum noi, ajungeți acolo în ianuarie, evitați vilele 20, 21 sau 22, deoarece este perioada anului în care zeci de mii de păsări denumite shearwaters își cresc puii, în cuiburi săpate în toată acea parte a insulei. Nimic neplăcut până aici, dimpotrivă, mă bucur că fauna este protejată. La urma urmei, ele au fost acolo cu mult înaintea noastră. Pe de altă parte, sunetele emise de pui, și care încep cu precizie la 9 seara și durează până dimineața, sunt teribile. La început, mi s-a părut că seamănă cu plânsetele bebelușilor. În a doua noapte, am avut impresia că seamănă mai degrabă cu urletele pisicilor. În ultima noapte, eram deja convinsă că sunt duhuri rele care vor intra peste noi în vilă, mai ales că, la un moment dat, se izbeau de ușă.
Toate însă au și o parte bună – neputând dormi din cauza urletelor, am ieșit în prima noapte pe terasă, iar când mi-am aruncat privirile în sus, am avut cel mai mare și mai frumos șoc din viața mea: timp de aproape 46 de ani, nu am știut că cerul arată așa noaptea. Nu mai era aproape niciun petic de întunecime, ci peste tot, dar peste tot parcă praf de diamante, atât de strălucitor, și de spectaculos, și de apropiat încât îmi venea să plâng de emoție, și bucurie, și uluire că poate exista așa ceva. Pentru apusul înflăcărat și pentru cerul năpădit de puzderie, puzderie de stele, m-aș sacrifica și aș mai petrece câteva nopți în vila 21, în urletele puilor de shearwaters. Nu că ar fi neapărat un sacrificiu semnificativ, având în vedere suprafața vilei, serviciul impecabil, piscina din grădină, dușul în aer liber, televizorul care se ridica din ascunzătoarea perfectă a comodei și, preferatul meu, spațiul minunat amenajat la etaj, de unde puteai admira apusurile. Și Calea Lactee.
Four Seasons Baie Lazare – Mahé
După cele două hoteluri așezate pe teren plat, am ajuns la cel care mi-a plăcut cel mai mult: Four Seasons Baie Lazare, tot pe insula Mahé, dar care este situat pe relieful muntos al insulei. Vila noastră, ca de altfel majoritatea, era cocoțată undeva sus, în mijlocul junglei, iar de pe terasa imensă nu știam unde să mă uit mai întâi: la piscina superbă, la liliecii uriași care zburau liniștiți, la toate păsările care veneau să ne viziteze sau la Oceanul Indian, care părea foarte departe, dar la care, prin nu știu ce miracol, ajungeam în 5 minute pe jos sau în 30 de secunde cu un buggy. Vilele sunt cu adevărat somptuoase, dar într-un stil foarte subtil și elegant, cu materiale naturale care se integrează perfect în natură, cu mult lemn de diverse texturi și nuanțe, piatră și sticlă pentru geamurile imense care lasă să pătrundă lumina peste tot. Paturile au perdele speciale pentru țânțari, un mare plus după cum am constat pe pielea noastră, la propriu. Același lucru și la Four Seasons în Desroches.
La cazare, ni s-a spus că Petite Anse ar fi cea mai frumoasă plajă, moment în care eu, proaspăt venită din Desroches, m-am gândit că e imposibil. Cum am ajuns la plajă, mi-am dat seama că așa este: de la fotoliile de plajă ascunse la umbra copacilor uriași până la nisipul alb și fin și la valurile turcoaz, mi s-a părut cea mai frumoasă plajă dintre cele văzute de mine până acum. Nu e o plajă mare, așa că e perfectă pentru plimbări de la un cap la altul, iar apa, fie turcoaz, fie vernil, fie cumva… de un alb lăptos, e perfectă pentru înot sau pentru primele lecții de surf ale unui pici de șapte ani. Este plaja unde m-am relaxat cel mai mult, unde am petrecut ore întregi cu picioarele în apă, privind către orizont și către stâncile spectaculoase din larg.
Din punct de vedere al serviciilor, Four Seasons Baie Lazare este, de asemenea, locul unde m-am simțit cel mai bine, unde nu există „nu se poate”, ci doar „desigur, imediat, cu plăcere”. Și este locul unde am fost așteptați cu un mesaj de bun-venit în limba română, alături de multe alte bunătăți.
Am plecat din Seychelles cu părere de rău, m-ar tenta, desigur, un an sabatic acolo. Dar sentimentul principal a fost și rămâne de recunoștință, pentru că am putut să văd îndeaproape această natură spectaculoasă, seducătoare, pe care nu o voi uita vreodată. Am plecat cu valurile, cu nisipul, cu apusul și cu cerul înstelat în inimă, pentru totdeauna.
Iar la întoarcere, atât de mult m-am bucurat să văd aeroportul din Istanbul plin, cu oameni relaxați și magazine superbe, încât am mai uitat de tristețea despărțirii din Seychelles și am început să visez la următoarea călătorie.