FacebookTwitterLinkedIn

Apropiații mei îmi află problemele ultimii. De cele mai multe ori atunci când sunt gata rezolvate, cel puțin în capul meu, când au trecut sau nu mă mai deranjează. Oamenii cu care îmi împart zilele mă știu atât de bine cât îi las eu să mă știe. Dar acest lucru este doar în capul meu. Și sunt convins că așa suntem cu toții.

Când îți cauți un job nou, mai ales când nu ai niciun motiv să-l schimbi pe cel vechi, tinzi să apelezi la necunoscuți. Mă rog, la cunoștințe, și nu la prieteni. Cunoștințele nu cer amănunte, prietenii – da și e obositor să le dai atunci când nici ție nu-ți sunt prea clare. Dacă ai o problemă de suflet, de cuplu sau de încercarea de a face parte dintr-un cuplu, păi, tot la un străin apelezi. Prietenii te știu prea bine pentru a fi obiectivi. Iar tu îi știi pe ei prea bine și le intuiești sfaturile.

Binevoitoare, de altfel. Dar străinii habar nu au de trecutul tău. Străinii îți împărtășesc din experiența lor, pe care tu nu o știi și care e nouă, inedită uneori și cu siguranță diferită de a ta și de a prietenilor tăi. Deci afli mai multe, bune sau rele, iar potențialul de învățare e net superior. Când ai o bucurie de-ți sare inima din piept, mai degrabă parcă le-o împărtășești unor necunoscuți. Reacțiile lor sincere, dar total în necunoștință de cauză parcă te mai temperează, iar când ajungi să le spui prietenilor, poți și tu să te bucuri parcă de bucuria lor pentru tine.

Când făceai paradă în fața tuturor prietenilor că te-ai lăsat de fumat și nici nu mai suporți fumul de țigară, tot străinii au fost aceia care te primeau în mijlocul lor atunci când mai trăgeai un fum pe ascuns. Nu-ți reproșau nimic și nici nu te arătau cu degetul. La alcoolicii anonimi nu s-a dus nimeni vreodată cu cel mai bun prieten sau prietenă. Tot către niște străini te-ai confesat și tot ei, prin experiențele lor, asemănătoare sau nu cu a ta, te-au convins că băutura în exces nu duce la nimic bun. La fel și drogurile sau alte vicii și obiceiuri. Echilibrul e important în orice, iar de la un punct încolo, prietenii, apropiații nu știu să te mai învețe echilibrul pentru că tu nu mai ai încredere în ei. Lângă tine au fost când ai derapat, dar toate vorbele și bunăvoința lor ți-au intrat pe o ureche și ți-au ieșit pe alta. Pentru că, în capul tău, sfaturile lor nu erau bune.

Ne comparăm cu alții mereu, ni-i apropiem pe cei asemănători cu noi, dar vrem să fim precum cei diferiți de noi. E omenesc. E omenesc să creștem și să evoluăm, să aflăm mai multe despre viață și să tragem propriile învățăminte, bune sau rele. Ce facem cu ele? Ne construim pe noi și ne întreținem relațiile de prietenie. Și de familie. Suntem de la o vârstă încolo suma a ceea ce vedem și învățăm de la alții. Iar aceste date, combinate cu ceea ce primim de acasă, în copilărie și adolescență, ne fac oamenii care suntem și ne ajută să funcționăm în societate.

Prietenii sunt buni să ne valideze. Străinii să ne valideze prieteniile deja existente. Provocările sunt mereu interesante și binevenite. Și ele sunt atuul necunoscuților. Pentru că, după ce aflăm ce credem că trebuie să aflăm, tot la prieteni de întoarcem. Mai buni, mai răi, mai săraci sau bogați sufletește, tot familia și prietenii sunt cei care ne primesc înapoi. În majoritatea cazurilor neștiind nici măcar că am fost plecați undeva. Sau ascunzând acest lucru foarte bine. Pentru că ei sunt cei care ne cunosc cu adevărat. Nu, cum ne place să credem fiecăruia, cât îi lăsăm noi să ne cunoască. Atât timp cât avem prieteni adevărați, este bine și chiar indicat să ne mai confesăm și străinilor. Ne ajută și să ne descoperim. Și, într-un final, să prețuim ceea ce avem. Alungă monotonia dacă de asta avem nevoie. Întreține prieteniile adevărate.

Așa că, dragi necunoscuți, mare plăcere îmi face să-mi împărtășesc gândurile cu voi, aici, lună de lună. Feedbackul vostru mă validează, dar îmi validează și prieteniile, pentru că oamenii pe care îi am aproape știu deja tot ce vă scriu eu. Și uneori le place, alteori nu. Ca și vouă, de altfel. Dar ei mă citesc și luna viitoare.

Și voi? Tot cu străinii vă simțiți mai bine să dezbateți problemele ce vă apasă? Și tot la prieteni vă întoarceți pentru rezolvarea finală?

Fiecare an nou aduce alte provocări. Și e minunat. Un 2024 cu prietenii aproape! Mereu.

P.S. Eu cred că, după atâția ani în care eu scriu și voi citiți, un pic suntem prieteni și noi. Necunoscuți în niciun caz. La cât mai mulți împreună!