Uniunea Europeană și-a îndeplinit promisiunea de a pune energia verde în centrul țintelor economice post-pandemie ale blocului. Pachetul NextGenerationEU de 2.000 de miliarde de euro include împrumuturi uriașe pentru a stimula utilizarea energiei cu emisii reduse de carbon. Ca parte a acestei inițiative, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat recent că Italia va primi prima tranșă din fond, o plată de aproximativ 21 de miliarde de euro.
În ultimele săptămâni, UE a dat dovadă din nou de claritate în gândire atunci când s-a confruntat cu o altă criză, războiul de la granițele sale, pentru a aprofunda și mai mult decarbonizarea sistemului său energetic, sporind, în același timp, securitatea energetică a continentului, relatează ediția americană Forbes.
Industria energetică al Europei se va decarboniza ceva mai repede și va produce mai puține emisii ca urmare a pivotării poziției sale față de gazul rusesc. Până în 2024, se estimează că 34% din energia Europei va fi produsă din surse regenerabile și nucleare, ceea ce este cu 2% mai mult decât previziunile de dinainte de război. Emisiile de energie vor scădea cu o pondere similară. Cărbunele va juca un rol mic pe termen foarte scurt drept combustibil de legătură, dar și prețurile cărbunelui sunt în creștere, iar acesta va înlocui doar 6% din deficitul de gaz rusesc.
Stațiile nucleare învechite ale Europei sunt o componentă importantă pentru satisfacerea cererii de energie electrică în Europa, și vor acoperi o treime din deficitul de gaz rusesc în 2023. În plus, susținătorii energiei nucleare susțin că aceasta oferă Europei mai multă securitate energetică.
Cu un decalaj de aprovizionare de umplut și prețuri la maxime multi-anuale, există pericolul ca industria petrolului și gazelor să se îndrepte spre supracapacitate. Se estimează că producția europeană de gaze va crește cu 12% până în 2030, dar decarbonizarea rămâne caracteristica definitorie a tranziției energetice.
Principala măsură de independență energetică avansată de politicienii europeni, și anume o dezvoltare mai mare și mai rapidă a surselor de energie regenerabilă, are un efect inițial lent. Va dura doi ani, de exemplu, pentru ca această construcție mai rapidă a infrastucturii pentru generarea energiei verzi să compenseze doar 10% din deficitul rezultat din absența gazului rusesc. Cu toate acestea, impactul va deveni mai semnificativ cu fiecare an care trece. Până în 2030, se estimează că energiile solară și eoliană vor compensa mai mult de jumătate din deficitul de aprovizionare cu gaze naturale.