Este timpul să facem pace cu regretele noastre. În loc de noțiunea prea familiară de a trăi o viață fără regret, ce s-ar întâmpla dacă le-am îmbrățișa, dacă am folosi trecutul ca pe un ghid mai bun pentru viitor? Când o ușă se închide, se deschide o alta, dar adeseori ne uităm atât de stăruitor și de plini de regret la ușa închisă, încât nu o mai vedem pe cea deschisă special pentru noi. În Dex, în dreptul cuvântului regret scrie că este o părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite. Regretul mai este definit și ca o emoție negativă concentrată pe credință, ca un eveniment din trecut care ar fi putut fi schimbat pentru a produce un rezultat dorit.
Regretul poate fi o emoție extrem de dureroasă. Deși sunt înrădăcinate în sentimente de dezamăgire, vinovăție, remușcare pentru lucruri care s-au întâmplat în trecut, sentimentele de regret pot avea o influență puternică asupra vieții tale prezente și viitoare. Problema este că atunci când simți regret pentru alegerile trecute sau pentru greșelile trecute, poți să ratezi bucuriile momentului actual. Privirea în urmă ne poate îndruma către o viață mai plină de sens, dacă le luăm ca pe niște lecții din care învățam ceva. Viața este plină de alegeri, așa că nu este surprinzător că oamenii simt regrete atât pentru deciziile pe care le-au luat, cât și pentru cele pe care nu le-au luat. Există câteva caracteristici ale regretului, pe care simt nevoia să le menționez: se concentrează pe trecut, este o emoție negativă, se concentrează pe aspecte ale sinelui, duce la comparații, implică autoînvinovățirea. Motivul pentru care regretul se simte atât de îngrozitor este pentru că, prin natura sa, implică faptul că există ceva ce ai fi putut face, o alegere sau o acțiune pe care ai putut să o faci, care ar fi putut să ducă la un lucru mai bun sau să fi evitat ceva neplăcut. Regretul nu înseamnă doar dorința ca evenimentele să fi mers diferit, implică, de asemenea, aspecte legate de vinovăție și autoînvinuire. Regretul este, fără îndoială, dificil de simțit.
Psihologul Daniel Pink sugerează, în cărțile lui dedicate acestui subiect, că regretul nu este doar perfect normal, ci poate fi chiar sănătos. El poate acționa ca o sursă de informații valoroase. Când este bine utilizat, el poate ghida, motiva, inspira alegerile pe care le facem în viitor. Privirea în urmă, spune el, ne poate ajuta să mergem înainte, dar numai dacă o facem corect. Regretând corect. Cum facem asta? Pink sugerează o strategie în trei părți: spre interior, spre exterior și înainte.
Priviți în interior: reformulând modul în care gândim despre regretele noastre. Practicând autocompasiunea. Priviți spre exterior: împărtășirea emoțiilor este o formă de eliberare. Putem înțelege regretul vorbind sau scriind despre el. Mergeți înainte: extrăgând o lecție din regretul nostru. Tot Pink a grupat regretele în patru tipuri diferite: fundației, morale, de conexiune și de îndrăzneală. Regretele fundației sunt regretele pentru că nu ai realizat o treabă pe care ți-ai propus-o sau ai gândit-o. Regretele morale vin atunci când conștientizezi că ai greșit. Bullyingul este un exemplu. Infidelitatea conjugală, un altul. Regretele de conexiune sunt cea mai mare categorie de regrete și sunt despre relații. Regretele de îndrăzneală sunt despre șansele, oportunitățile care nu au fost luate în considerare. Planificăm prea mult, acționăm prea puțin.
Credem că nimeni altcineva nu are regrete. Sau că dacă ar face-o, nu ar vrea să le menționeze. Așa că alegem să fim și noi așa, chiar dacă, de fapt, vrem cu disperare să vorbim despre ele, pentru că asta este și o modalitate de a ușura povara, de a le înțelege. Când oamenii sunt tineri, au un număr aproximativ egal de regrete de acțiune (ceea ce au făcut) și regrete de inacțiune (ceea ce nu au făcut). Dar, pe măsură ce îmbătrânim, regretele inacțiunii preiau controlul. Dintre toate cuvintele grele pronunțate sau scrise, cele mai triste sunt acestea: s-ar fi putut întâmpla. Deși nu poți evita regretul, există lucruri pe care le poți face pentru a minimiza aceste sentimente. Sau, și mai bine, scoateți negativitatea din aceste sentimente și transformați-le în oportunități de schimbare și creștere. Regretul poate fi și motivant. El ne poate determina să depășim greșelile trecute sau/și să luăm măsuri pentru a le corecta. Cercetările au mai descoperit că atât regretul experimentat, cât și regretul anticipat pot influența deciziile pe care le luăm în viitor. Eforturile de a evita regretele viitoare ne pot ajuta să luăm decizii mai bune. Recunoașterea și acceptarea a ceea ce simți sunt esențiale. Când te accepți pe tine însuți și ceea ce simți, ești capabil să recunoști că valoarea ta nu este definită de greșelile sau eșecurile tale. Asta nu înseamnă că nu vrei să schimbi lucrurile sau să faci mai bine. Înseamnă doar că ești capabil să recunoști că mereu înveți, te schimbi și crești. Și vorba lui John Barrymore: un om nu este prea bătrân atâta vreme cât regretele nu iau locul visurilor sale.
În realitate, s-ar putea să nu fi fost capabil să faci o alegere mai bună în trecut, pur simplu pentru că nu aveai cunoștințele și experiența pentru a prezice rezultatul. Ai făcut alegerea pe care ai făcut-o în funcție de ceea ce știai atunci, de instrumentele și informațiile pe care le aveai la dispoziție. Ori de câte ori ți se cere să faci o alegere, există o oportunitate de regret. Dar ce anume ne face pe noi, oamenii, să regretăm unele decizii și altele nu? Potrivit cercetătorilor, oportunitatea în sine joacă un rol major. Dacă decizia a ieșit din mâinile tale sau a fost în mare măsură influențată de forțele exterioare, este mai puțin probabil să regretăm ce s-a întâmplat. Motivul pentru aceasta este că procese precum disonanța cognitivă sau raționalizarea intervin pentru a minimiza în mod inconștient responsabilitatea noastră personală pentru rezultat. Atunci când avem mai multe oportunități de a ne răzgândi, este mai probabil să dorim să fi ales diferit. Ce regretă oamenii cel mai mult? Într-un studiu mai vechi, publicat în 2008, cercetătorii au analizat zonele care pot declanșa sentimentele de regret. Rezultatele au indicat că cele mai frecvente șase regrete s-au concentrat în domeniile educației, carierei, dragostei, familiei, sinelui și petrecerii timpului liber.
Regretul poate avea efecte atât fizice, cât și emoționale. Sentimentele de regret pot duce adesea la simptome fizice și psihice precum tensiunea musculară, tulburările de somn, modificări ale apetitului, dureri de cap, musculare, articulare, anxietate, depresie și stres cronic. Acceptă viața și trebuie să accepți și regretul, spunea filozoful Henri Frederic Amiel. A învăța să-ți accepți sentimentele, a te ierta pentru greșeli și a lua măsuri pentru a învăța din experiențele tale pot ajuta minimizarea multor sentimente negative asociate cu regretul. Deși s-ar putea să nu poți trăi cu adevărat viața fără regret, poți să schimbi modul în care te gândești la lucrurile pe care s-ar putea să le fi schimbat și să înveți să te concentrezi asupra momentului prezent în loc să rămâi ancorat în trecut. Regretul face parte din viață, dar nu trebuie să te preia și să te deturneze.