Unde… în 2020
Mă gândeam, zilele trecute, ce aș spune dacă cineva m-ar întreba care este cel mai frumos cuvânt pe care îl cunosc. Mi-au trecut ca fulgerul prin minte nenumărate cuvinte, fiecare dintre ele însoțit de diverse stări îmbrăcate, precum cadourile, în diferite tipuri de ambalaje. Și cum primul dar pe care îl primim este viața, am început să mă gândesc ce aș alege drept cuvânt-cheie pentru mine însămi pornind de aici.Citește
Ascultă-mă ce spun, mai ales când tac!
Chiar dacă mi-a fost foarte greu să recunosc față de mine însămi, sunt obișnuită să vorbesc. De multe ori, mult. Am deprins acest lucru simultan cu ridicatul în picioare, ceea ce evident a creat oarecare impresie, undeva pe la șase luni și, de atunci, până de curând, am tot vorbit. Uneori cu folos, alteori doar din dorința de a mă auzi, deși, aproape de fiecare dată, îmi spuneam, în gând, Otilia, cei care știu nu vorbesc, iar cei care vorbesc nu știu, ia aminte.Citește
O femeie de iubit
Revista Slab sau Gras (www.slabsaugras.ro) este, fără îndoială, unul dintre proiectele mele de suflet, gândit ca un mijloc eficient de a pune la dispoziția oamenilor preocupați de sănătate, nutriție și frumusețe, care încep să fie în număr din ce în ce mai mare, informații utile care să-i ajute în luarea unei decizii corecte în privința imaginii lor. E un proiect cu adresabilitate directă și către mine însămi, pentru că mereu am fost interesată de acest subiect.Citește
Prețul corect
Zilele trecute, când stăteam de vorbă cu mama – când timpul îmi permite să-i fiu alături și să o ascult, concentrată să nu pierd niciun amănunt din poveștile cotidiene pe care simte nevoia să mi le relateze uneori (are un stil spumos de-a o face) –, n-am putut să nu remarc revolta manifestată după cea mai recentă vizită la piață.Citește
Un tramvai numit dorință
Privește-ți dezamăgirile ca pe un noroc. Scăderea șanselor de reușită ale unui plan înseamnă creșterea sorților de izbândă ale altuia. Când am citit prima dată vorbele scrise de Cocteau, probabil că eram prea tânără să le înțeleg sensul sau aveam prea puțină experiență practică să le văd noima. Însă timpul și timpurile îmi demonstrează cât adevăr există în ele. Așa am descoperit dorința, ca un motor al schimbării, un fel de a spune că Dumnezeu bate la ușa minții tale încercând să-ți dăruiască un bine mai mare.Citește
Tu pe cine dai vina?
„Dă vina pe... Difuzor, că nu m-auzi mai tare, Dă vina pe... Gașca ta, că n-ajungi până-n zori acasă, Dă vina pe... Mama ta, că te-a făcut așa frumoasă, Dă vina pe... Iubitul tău, că a venit din nou cu tine, Dă vina pe... Iubita mea, că n-ai să pleci de-aici cu mine, Dă vina pe... Vântul care iar îți suflă în buzunare, Dă vina pe... Masa care-i plină de pahare goale, Dă vina pe... Soarele care din nou vrea să răsară, Dă vina pe... Lumea care nu se satură să sară”, cam așa cântă Voltaj. Dacă stau să mă gândesc bine, cam așa și stau lucrurile.Citește
Bate palma!
Pe Ea o știu de foarte multă vreme. Când eram mici, deseori mă lăsa cu gura căscată cu atitudinea ei excesiv de serioasă, deși e cea mai veselă și optimistă persoană pe care o cunosc. Când aveam teme pentru școală, unele de-a dreptul ingrate, pe o vreme superbă, când orice altceva ar fi dat ghes inimii și logic ar fi fost o idee mult mai bună, nici măcar invitația băiatului pe care-l plăcea la înghețata ei preferată nu o determina să ia decizia să le abandoneze. Mereu m-a mobilizat felul ei de-a fi.Citește
Mirada fuerte
Dintre toate formele de artă plastică, preferata mea este pictura. Mă înduioșează profund să stau în faţa unui tablou și să-mi imaginez nu atât ce a vrut să spună autorul, asta uneori e chiar imposibil, ci ceea ce descopăr despre mine privind creaţia lui.Citește
Dă muzica tare!
Bunica mea avea niște ochi albaștri, fascinanţi, teribil de frumoși. Erau atât de limpezi încât aproape te puteai oglindi în ei. O privire de-a ei era suficientă să mângâie sau să sancţioneze o întreagă armată. Era foarte riguroasă. Avea timp și răbdare să asculte pe oricine îi cerea părerea.Citește
Fiecare zi poate deveni o sărbătoare
Iubesc cu patimă Sărbătorile. Dintotdeauna a fost așa. Ele înseamnă pentru mine nu atât deschiderea cadourilor, deși și acest lucru are un farmec magic, ci mai ales deschiderea inimilor.Citește
Marile speranțe
Cărţile, filmele, întâlnirile, călătoriile, poveștile de viaţă m-au ajutat să fiu cum sunt azi. Recunosc că am avut dintotdeauna neastâmpărul descoperirii. Îmi place să privesc oamenii dincolo de aparenţe și sunt foarte fericită când mi se dezvăluie în faţa ochilor un tablou divers de frumuseţi interioare umane.Citește
Mâine, astăzi va fi ieri
Există momente în viaţă când trebuie să credem orbește în noi. În forţa și energia minţii și trupului, în puterea magică a inimii. Fără întrebări, fără răspunsuri. Fără mulţumiri, fără acuzaţii. Fără scuze, fără reproșuri. Fără nimic. Doar credinţa în noi și puterea timpului, pe care singuri ni-l alocăm. Și abia atunci există șansa să realizăm importanţa acestui capital și să întrevedem investiţia reală.Citește
Sesam, deschide-te!
Când eram copil, mi se părea fantastic să merg la circ. Bucuria era provocată, fără îndoială, de faptul că vedeam foarte de aproape diverse animale, mai mult sau mai puţin exotice. Nu-mi stătea mintea atunci la efortul și sacrificiile pe care acestea le făceau. Sigur că nu mă lăsau indiferentă acrobaţia artiștilor de circ și giumbușlucurile clovnilor. Mă bucuram cu naivitatea specifică vârstei de diversitate și culoare. Recunosc, mai pic și acum în aceste mreje.Citește
1,2,3, la perete stai!
Bucuria jocului provoacă strălucirea chipului. Și nimic nu concurează cu asta. Da, cred că, într-adevăr, copilăria nu este de la naștere până la o anumită vârstă, iar apoi creștem și punem totul în pivniţă, dând uitării. Citește
Minte, cu sau fără Minte
Ca astăzi, pământul nu a fost nicicând mai curat și mai frumos, oamenii mai prietenoși, generoși și buni, și soarele mai blând. Optimist spunem că, toate laolaltă, merg pe linie ascendentă. Aceasta ar fi o frază motivaţională, cu o conotaţie pozitivă demnă de o inimă îndrăgostită sau de un profesor trăsnit.Citește
Stai acasă, inimă, și odihnește-te…
Remarc în fiecare zi luxul pe care liniștea îl reprezintă. În aceste clipe, cel mai mult îmi place răgazul pe care ea ni-l oferă ca să respirăm. Pentru că atunci ne vin și cele mai bune idei. A nu se înţelege greșit și a nu se crea confuzie, e vorba despre idei pentru momente liniștite, active și pentru un echilibru interior permanent pentru o liniște... pasivă.Citește
Cu ochii larg deschiși
Cu certitudine, știţi proverbul românesc, care de regulă se cere a fi analizat de copiii din clasele V-VIII, „Urciorul nu merge de multe ori la apă“. Mi se pare interesant că, deși ni se atrage atenţia de mici, nu prea ne vine în minte atunci când suntem mari, sau dacă se întâmplă asta, de obicei este după ce acţiunile se comit, iar reacţiile nu întârzie să apară.Citește
Vreau, pot, trebuie!
Mă amuză teribil scepticismul, chiar mirarea ușor terifiată, pe care unele persoane, apropiate mie, le afișează atunci când fac afirmaţia că privesc relaţiile ca pe un business. Pentru a nu induce pe nimeni în eroare, o să spun că fac acest lucru cu un romantism personal, pragmatic firește, cu pasiune, încredere și respect.Citește
Ce glumă bună!
Realizez, cu fiecare zi care vine și pleacă, faptul că oamenii știu să reacţioneze mai prompt la rău decât la bine. Suntem atât de versaţi și atât de bine pregătiţi, încât percepem răutatea și urâtul ca pe o normalitate.Citește
Ediția tipărită a revistei
Recomandate
