Inspirat de textul lui Eschil, „Prometeu înlănțuit” (tragedia greacă fiind una dintre sursele primordiale ale teatrului european contemporan), spectacolul Prometeu22, în regia lui Gábor Tompa – coproducție a Teatrului Maghiar de Stat Cluj cu Teatrul de Stat din Constanța și SNT Drama Ljubljana, îl pune în context teatral-artistic actual pe Prometeu, erou civilizator și mit european devenit de circulație universală.
Crenguța Manea, critic de teatru, membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT)
Montarea realizată de Tompa este un manifest teatral, în aceste timpuri „ieșite din țâțâni”; este încrederea declarată a artiștilor implicați în spectacol, în rostul și forța teatrului de a adresa întrebări către comunitate; de fapt, răspunsuri cerute fiecărui spectator care e parte a umanității.
Cum ar putea fi oprită această cădere liberă a noastră cauzată de himere umflate de lăcomie, o lăcomie insațiabilă… Lăcomia față de știri, nu dorința de cunoaștere; lăcomia față de divertisment /entertainment (!!!) și neputința de a trăi bucuria; lăcomia de a înghiți „tinerețea fără bătrânețe” a tuturor vedetelor din media; povești tot mai lipsite de adevăr… spaima de suferință și transformarea celui mai mic disconfort în dezastru; dependența de a trăi într-o realitate mediată, în fața unui ecran tot mai mare, în stare de a absorbi întreaga noastră ființă.
Și nu întâmplător, corul – cel care la Eschil comentează îndrăzneala lui Prometeu de a se opune puterii absolute exercitată discreționar de Zeus, corul este reprezentat scenic de Gábor Tompa prin grupul de personaje din mass-media, haotice, ridicole, fără a avea, fără a simți nevoia imperioasă de a afla și a spune adevărul. Interpretarea dezvăluie, fără putință de tăgadă, lumea noastră condiționată total de media, ca sub efect narcotic, care difuzează și transmite contagios propria ei buimăceală.
Această abordare scenică eludează orice nuanță didactică și are forța ludică necesară de a transforma tragedia în grotesc cotidian; este impecabilă demonstrația teatrală și intelectuală făcută de Tompa, aceea că suspendarea aspirațiilor către credință, speranță, frumos, adevăr, dreptate, azvârle condiția umană în absurd; nu sunt „cuvinte mari”, sunt valorile de la care omul nu poate abdica fără a pierde sensul autentic al vieții sale.
Este și motivul pentru care Gábor Tompa dedică spectacolul unui maestru al dramaturgiei absurdului (așa cum este ea denumită în mediile teatrale, pe care regizorul l-a montat cu predilecție, cu multă inovație interpretativă și profundă sensibilitate – Samuel Beckett, hommage a Beckett.
La fel de organic articulată în dezvoltarea dramaturgică este soluția scenografică a spectacolului – elementele de decor și costumele sunt semnate de Carmencita Brojboiu; spațiul scenic este ocupat central de un dispozitiv paralelipipedic, făcut din bare metalice; acesta este locul supliciului la care este condamnat Prometeu, damnațiune întru veșnicie.
Se cuvine a sublinia distribuirea lui Igor Samobor în Prometeu; actor al SNT Drama Ljubljana, cu o carismă dramatică remarcabilă, acesta are concentrarea și mijloacele necesare pentru a da consistență scenică și forță eroului.
Transformarea spațiului de joc într-un studio de producție media, instrumentează în grotesc chinurile lui Prometeu; condus de un director confecționer și consumator doar de efecte de imagine – foarte aplicat și atent la nuanțe Gábor Viola; personajul, varianță actuală a atotputernicului Zeus, este gata să confecționeze o realitate butaforică, pentru a poseda supremația exclusivităților de la fața locului, pentru a transmite frenetic „în direct”, până la delir, pentru a avea controlul total asupra neînsemnaților săi angajați.
Finalul surprinde prin simplitate. Existența lui Prometeu – erou care a furat focul zeilor, l-a dăruit oamenilor, iar Zeus l-a pus în lanțuri, legat de o stâncă a Munților Caucaz, și un vultur îi sfâșia ficatul, mereu și mereu – capătă valoare de simbol reinvestit cu imaginea sacrificiului cristic, pe cruce, pentru salvarea omenirii.
„…metafora lui Prometeu, ca meditație asupra situației intelectualului contemporan, este foarte relevantă astăzi”, afirmă intelectualul, artistul Gábor Tompa (foto), iar spectacolul Prometeu22 face meditația reală teatral și pentru spectatori.
Coborând scena, imaginea grupului care protejează lumina și traversează sala teatrului spre ieșire, se impune memoriei; focul dăruit trebuie păstrat.
E de menționat faptul că Prometeu22, premieră a acestui sfârșit de stagiune, este spectacolul care lansează un nou proiect al Uniunii Teatrelor Europene – UTE, proiectul Catastrophe, o posibilitate de conlucrare a teatrelor afiliate și a partenerilor acestora.
Pentru detalii tehnice suplimentare, poate fi consultat site-ul www.teatrul Teatrul Maghiar de Stat Cluj sau www.union-theatres-europe.eu
