FacebookTwitterLinkedIn

Cu un singur ceas lansat sub brand propriu, Hervé Schlüchter a reușit să atragă atenția adevăraților cunoscători în materie de orologerie. Deja nu mai e loc de dubii: s-a născut o nouă marcă pentru colecționarii de piese pe stil tradițional, rare, cu potențial de investiție.

Creatorii elvețieni independenți, cu pitoreștile lor ateliere orologere, rămân adevărata forță creativă a acestei industrii. Apariția mărcii lui Hervé Schlüchter este o nouă dovadă în acest sens. Pentru acest ceasornicar – care în trecut a lucrat pentru o Casă prestigioasă –, piesele realizate în secolele trecute constituie cea mai bună sursă de inspirație. Din orologeria tradițională își extrage întreaga filozofie, de aici și apropierea sa de unul dintre cele mai respectate nume de azi ale domeniului, Philippe Dufour, el însuși un neobosit promotor al tradiției.

Philippe Dufour și Hervé Schlüchter

Maestrul și „ucenicul”
Mai întâi, câteva vorbe despre Philippe Dufour. La cei 75 de ani ai săi, e socotit unul dintre maeștrii incontestabili ai orologeriei de înaltă clasă; mulți spun că ar fi cel mai important maestru orologer de azi. A colaborat o perioadă îndelungată cu mărci-reper ale industriei, lansându-și ulterior propriile ceasuri.

Piesele semnate Philippe Dufour se vând azi contra unor sume astronomice (recordul său este de 7,6 milioane de dolari pentru un Grand et Petite Sonnerie adjudecat prin licitație). Ce anume îi seduce pe colecționari la piesele Dufour? Mariajul dintre simplitatea designului și complexitatea incredibilă a calibrelor. Atât de mare este cererea de piese construite de Philippe Dufour, încât maestrul nu mai ia noi comenzi.

Când Dufour pariază pe un ucenic, colecționarii iau aminte. Deși nu mai vrea să ducă presiunea comenzilor, maestrul a rămas deschis mentoratului, iar Hervé Schlüchter „profită” din plin de această șansă. Hervé vine însă cu o experiență solidă în materie de orologerie, cu care puțini se pot mândri. S-a școlit la Porrentruy, orășel din cantonul Jura cu o tradiție seculară în acest domeniu, iar apoi a lucrat la una dintre manufacturile orologere de top, anume la Bovet, marcă specializată în ceasuri supercomplicate, personalizate, de colecție.

Hervé a petrecut la Bovet aproximativ un deceniu și jumătate, după care, la fel ca Dufour la vremea lui, a luat hotărârea de a merge mai departe pe cont propriu, ca orologer independent. Lucrează acum într-un atelier din Biel, pe malul râului Schüss, bazându-se pe o echipă foarte restrânsă de colaboratori și pe un maestru cum nimeni nu se poate lăuda că are.

Primul act al unei trilogii orologere
Ceasul cu care Hervé Schlüchter își face debutul pe cont propriu în lumea haute horlogerie se numește L’Essentiel și a costat 78.000 de franci elvețieni. Folosesc trecutul pentru că, deși a fost anunțat recent, cele 25 de exemplare ale ceasului au fost adjudecate imediat.

Modelul reprezintă prima piesă a seriei Tree of Life, din care vor mai face parte altele două, L’Essentiel Tourbillon și L’Existence. E vorba despre o „trilogie” orologeră dedicată vârstelor și ideii de continuitate intergenerațională, născută din dorința tatălui lui Hervé: „Mi-ar plăcea să port un ceas de buzunar ca bunicul meu și, cum faci ceasuri așa de frumoase pentru alții, tare m-aș bucura să-mi faci și mie unul”.

Tatăl n-a ajuns să poarte ceasul de buzunar visat căci la scurtă vreme a murit, lăsând un gol în urma lui și regretul lui Hervé că nu i-a putut împlini dorința. Golul din inima lui Hervé avea să fie umplut de nașterea propriului fiu, iar proiectul ceasului de buzunar avea să se preschimbe într-unul de mână, pe care orologerul l-a proiectat începând de la cadran. „Eu așa încep întotdeauna – cu designul cadranului; după aceea creez mecanismul corespunzător.”

L’Essentiel e un regulateur, un ceas care afișează necoxial orele, minutele și secundele. Registrele diferite de afișaj compun un spațiu foarte ofertant pentru un designer care știe să administreze cadrane complexe. Iar ceasul lui Hervé Schlüchter e o bijuterie din punct de vedere vizual: orele (de la 1 la 24) sunt afișate pe un disc de aventurin pe care sunt reprezentate soarele (din aur) și luna (din argint) și unde se pot citi cuvintele latinești „hodie nunc” („azi acum”); minutele sunt măsurate de indicatorul central; iar secundele se citesc pe un subcadran emailat, poziționat acolo unde în mod tradițional se află ora șase.

Spectaculoasă este și decorarea prin gravare guilloché a cadranului din alpaca (aliaj de zinc, cupru și nichel), dar și inelul emailat pe care se află indecșii minutelor. Carcasa de oțel (cu diametrul de 39 mm) dezvăluie prin capacul transparent un calibru cu totul special, realizat cu chinuitoare migală. „Când creezi propriul calibru, numărul lucrurilor pe care trebuie să le ai gata înainte să te apuci propriu-zis de el este copleșitor – iar asta, evident, nu se va vedea în produsul final!”, a declarat Hervé.

„În această etapă e nevoie de o pasiune și de o încredere nezdruncinată în orologerie ca să nu renunți. Luni întregi nu se întâmplă, practic, nimic: mecanismul e nemișcat, nu există nici cea mai mică vibrație. Construiești. Testezi. Modifici. O iei de la capăt. Faci asta până ce totul e perfect. Așa m-a învățat maestrul meu, Philippe Dufour: nu există limită de timp pentru a face lucrurile cum trebuie. Nu-i loc de aproximări când vine vorba de sondarea orologeriei tradiționale.”

La finalul acestui proces a apărut un calibru ale cărui caracteristici tehnice acoperă două pagini. E suficient un singur model pentru a atrage atenția pasionaților de haute horlogerie? În cazul de față, da. Ceva îmi spune că și celelalte două modele anunțate sunt deja arondate – orice colecționar știe că, în astfel de situații, așteptarea cumpănită înseamnă ratarea ocaziei de a face o achiziție importantă.

L’Essentiel a stabilit un nivel foarte înalt al așteptărilor: nu e „doar” o demonstrație de haute horlogerie, ci un „instrument mecanic filozofic”, o piesă care vorbește despre valoarea tradiției orologere și familiale, dar și despre darurile prezentului, care se cer prețuite așa cum se cuvine.