În contextul creșterii prețului gazelor naturale, rata de impozitare efectivă specifică producției offshore din România a ajuns la 51% din venituri în anul 2021, de 10 ori mai mult decât media europeană (din anul 2020).
În ultimul an, statul a colectat jumătate din veniturile realizate din producția de gaze naturale offshore, doar prin intermediul redevențelor și impozitului pe veniturile suplimentare, potrivit celui mai recent studiu privind impozitarea specifică a producției de gaze naturale offshore din România, realizat de PwC România pentru Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG).
„Mai mult, în trimestrul 4 al anului 2021 rata efectivă de impozitare a gazelor naturale offshore a ajuns la 78% din venituri. Astfel, sectorul producției de gaze naturale are una dintre cele mai mari contribuții la bugetul stat, asigurând astfel mai mult decât securitatea energetică a țării în această perioadă“, arată FPPG.
Între anii 2013 – 2021, impozitele suplimentare asupra producției de gaze naturale au reprezentat peste 8 miliarde de lei, impozite stabilite cu scopul protejării consumatorilor vulnerabili. “Chiar și așa, în lipsa modificării Legii Offshore, în vederea asigurării stabilității și competitivității regimului fiscal, decizia de investiție în resursele din Marea Neagră va continua să fie amânată, cu impact major asupra sectorului energetic din România și implicit asupra economiei. Mai mult, în baza proiectelor din Marea Neagră, România poate ajunge primul producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, odată cu închiderea zăcământului Groningen din Olanda și tranziției energetice“, mai relevă studiul
Amânarea investițiilor în resursele de gaze naturale din Marea Neagră va conduce la o serie de provocări pentru România, precum creșterea dependenței de importurile de gaze naturale (până la 53% în anul 2030); pierderea avantajului competitiv asociat deținerii resurselor de gaze naturale offshore; pierderea încasărilor bugetare din taxele și impozitele asociate acestor investiții, estimate la aproximativ 5 miliarde de lei în medie anual; dar și pierderea oportunității de a utiliza gazul în procesul tranziției energetice.
