„Dr. Holhoș”, cea mai mare rețea de clinici oftalmologice din România, a pornit cu o investiție de 15.000 de euro

• Cele cinci unități ale Rețelei de Clinici de Oftalmologie „Dr. Holhoș” și cele 12 cabinete de optică medicală au fost deschise în 10 ani, cea mai mică fiind investiția în primul cabinet – 15.000 de euro, iar cea mai mare 1,5 milioane de euro, alocați pentru deschiderea celei mai noi clinici, cea din Cluj

• La spitalul privat din Alba Iulia, aflat în construcție, nu s-a „tras linie” deocamdată, dar cea mai mare parte a fondurilor vin din resurse proprii.

În Transilvania, regiunea unde s-a născut și unde profesează, doctorul Teodor Holhoș a dezvoltat, pornind de la zero, cea mai mare rețea de clinici de oftalmologie din România care furnizează servicii medicale, inclusiv operații, de ultimă generație. Printre antreprenorii români care au reușit să se impună pe o piață a serviciilor medicale foarte aglomerată și aflată de mai bine de două decenii în expansiune, doctorul Teodor Holhoș și clinicile sale sunt un exemplu de dezvoltare exclusiv prin resurse proprii. Cele cinci unități ale Rețelei de Clinici de Oftalmologie „Dr. Holhoș”, aflate în Alba Iulia, Mediaș, Sibiu, Turda și Cluj-Napoca, deschise în ultimii zece ani, vor fi urmate de un spital privat ce urmează a fi inaugurat în Alba Iulia, și acesta fiind dezvoltat de asemenea doar cu fonduri proprii.

Rețeaua „Dr. Holhoș” mai cuprinde, de asemenea, 12 cabinete de optică medicală, unde se fac investigații de bază (determinarea dioptriilor, tensiune oculară, fund de ochi etc.) și se pot achiziționa ochelari de vedere cu rețetă.

În prezent, Clinicile „Dr. Holhoș” sunt liderul pieței de servicii medicale oftalmologice din Transilvania. Clinica din Cluj-Napoca, de exemplu, este unul din cele două locuri din țară unde se poate realiza operația SMILE Pro, cea mai avansată intervenție de reducere a dioptriilor cu laser care se face în prezent în lume. În clinicile din rețea se pot face de altfel majoritatea intervențiilor chirurgicale de oftalmologie, doctorul Teodor Holhoș fiind cel care realizează personal toate operațiile. Până acum, medicul a ajuns să realizeze peste 20.000 de intervenții chirurgicale.

„Ca rezident, începi de la zero”

Ce a însemnat, pentru un antreprenor independent, construirea unui asemenea business de succes? Care a fost drumul tânărului medic Teodor Holhoș, abia ieșit de pe băncile rezidențiatului, către o afacere în domeniul pe care și l-a ales, și ce costuri materiale și personale a trebuit să suporte pentru a ajunge aici?

„În România la stat nu se face deloc chirurgie refractivă, deci, ca rezident, trebuie să începi de la zero”, spune doctorul Holhoș. „Am avut șansa să fac operații încă din timpul rezidențiatului, dar în perioada respectivă nu am avut deloc contact cu chirurgia refractivă. În România există foarte puține locuri unde poți învăța chirurgie refractivă modernă, și toate sunt în privat. Altfel, singura oportunitate este să mergi în afara țării”. Lucru pe care medicul l-a și făcut.

Doctorul Teodor Holhoș și-a lansat primul cabinet (de optică medicală) în 2011, în Alba Iulia, orașul său natal, investind toți banii primiți la nuntă. Restul fondurilor necesare a venit din partea familiei. Cu totul, acea investiție inițială s-a ridicat la 15.000 de euro. 

„Eram în anul al III-lea de rezidențiat, voiam să consult în Alba ca să îmi aduc pacienții în Cluj-Napoca, unde îi puteam opera ca rezident. Din anul întâi de rezidențiat dădeam consultații la alte cabinete de optică, acum deja operam și am zis să încep în Alba cu perspectiva că voi deschide acolo și o sală de operații. Inițial am vrut să rămân în Cluj-Napoca, iar în Alba doar să vin pentru intervențiile chirurgicale”, își amintește medicul.

De la un cabinet de optică deschis cu 15.000 de euro la o investiție de 1,5 mil. euro într-o clinică de top

Viața avea însă alte planuri. Cabinetul a mers bine, așa că medicul a folosit câștigurile pentru a deschide tot la Alba Iulia, în 2013, prima sa clinică – unde avea să opereze, așa cum visase, cu aparate laser.

Pe măsură ce businessul s-a dezvoltat, la fel au crescut și costurile. „15.000 de euro, bugetul cu care am început eu, înseamnă cam minimul necesar pentru amenajarea unui cabinet de optică, un spațiu în care nu investești foarte mult. Începând de la circa 50.000 de euro, spre 100.000 de euro adăugând și costul aparaturii, se poate construi un cabinet frumos de optică, în care poți să ai rafturi de prezentare de rame și aparate – combină, foropter, un refractometru bun, aparat de luat tensiunea intraoculară etc. 

Acesta este standardul cabinetelor noastre de optică medicală, pentru că la toate unitățile verificăm și tensiunea intraoculară la pacienți, ca să identificăm eventualele cazuri de glaucom. În toate cabinetele facem un screening oftalmologic de bază.”

Au urmat apoi clinicile din Turda (în 2017), Mediaș (2018), Sibiu (2019) și Cluj-Napoca (2022). Acestea au intrat însă într-o cu totul altă categorie de investiții. „Pentru o clinică unde se fac investigații, doar investiția în amenajarea spațiului se ridică la cel puțin 200.000 de euro, câteodată chiar 300.000 de euro, fără aparatură. Aparatura pentru o clinică obișnuită costă cam tot 300.000 de euro. Dar la o clinică axată pe chirurgie refractivă costul depășește 500.000 de euro dacă facem doar PRK (keratectomie fotorefractivă, un tip de intervenție de corectare a dioptriilor). Numai aparatura necesară pentru diagnosticare costă în jur de 200.000 de euro.

O clinică așa cum este cea pe care o avem în Cluj-Napoca, unde facem operații SMILE Pro cu toate investigațiile necesare, implică investiții de circa 1.500.000 de euro doar în aparatură, fără amenajarea spațiului. Aparatul cu care facem acea operație are un preț de listă care depășește o jumătate de milion de euro.”

În general, spune dr. Holhoș, nivelul investițiilor necesare depinde de tipul de operații și investigații preconizate a se face în spațiul respectiv. „SMILE Pro este o operație premium, care se face cu unul dintre cele mai costisitoare aparate laser de pe piață, VISUMAX 800, produs de grupul ZEISS. Din acest motiv facem această operație doar la Cluj-Napoca; acum suntem în discuții să instalăm al doilea aparat SMILE Pro la clinica noastră din Sibiu.”

Amortizarea investiției, între 3 și 6 ani

În ordinea mărimii, spune dr. Holhoș, costurile cele mai importante care trebuie bugetate la construcția unei clinici noi sunt cele cu spațiul de funcționare, aparatură, salarii și mentenanță. Acestea din urmă sunt direct proporționale cu numărul și gradul de sofisticare al aparaturii. 

„Fiind multă electronică, aparatele se mai strică, mai ales că noi avem cinci clinici, cu multă aparatură în fiecare unitate. Încercăm să avem, pe cât posibil, aparate noi; când apare un aparat nou, îl dăm la schimb pe cel din vechea generație și facem upgrade. Costă destul de mult,dar având tot timpul aparatură performantă și nouă, rezultatele pentru pacienți sunt pe măsură, așa că eu cred că investiția merită.”

Costurile de mentenanță nu sunt deloc neglijabile. „De exemplu, la laserul PRK costul anual de mentenanță este de 10.000 de euro, la care se adaugă service-ul de calibrări”, explică medicul.

De cealaltă parte, veniturile unei clinici de oftalmologie depind în cea mai mare parte de volumul de operații efectuate. (În cazul cabinetelor de optică medicală, sursa principală de venit este realizarea ochelarilor de vedere.) În medie, doctorul Holhoș efectuează circa 40-50 de intervenții în fiecare zi în care are programate operații. „La început, când alocam mai multe zile pe săptămână pentru operații într-o singură clinică, amortizarea investiției era undeva la 3-4 ani. Dacă merg mai rar, să zicem o dată la două săptămâni, perioada de amortizare se întinde deja pe 5-6 ani. E complicat să fac estimări exacte pe fiecare centru de cost, pentru că avem de exemplu pacienți pe care îi operăm la primul ochi într-o clinică și la al doilea, pentru că vor să ofacă mai repede, în altă clinică a noastră.”

Cinci clinici de top, zero linii de credit sau împrumuturi bancare

Până acum, doctorul Teodor Holhoș nu a apelat niciodată la surse de finanțare externe pentru afacerea sa. „Mă consider mai mult chirurg decât om de afaceri și nu prea îmi place riscul, așa că am preferat varianta cea mai sigură: fără bătăi de cap, fără stres, ne-am dezvoltat pe măsură ce am avut fonduri proprii”, spune medicul.

Singura excepție, fără de care probabil că afacerea nu s-ar fi putut dezvolta în ritmul în care a făcut-o, a fost o variantă de credit comercial în relația directă cu furnizorii. „Am construit o relație solidă cu furnizori și producători care ne oferă aparatura (tomograf, combine,refractometre, MS-39, Pentacam etc.) cu plata în rate direct la furnizor. Transferul de proprietate se face la plata finală, dar până atunci noi putem folosi aparatul. Costul final e puțin mai mare pentru că se adaugă un comision, dar avantajul e că nu mai suntem condiționați de garanții bancare.”

Dacă pentru omul de afaceri e posibil ca soluția aleasă să nu fi fost cea mai bună din punct vedere al raportului cost-beneficiu, din punctul de vedere al medicului lucrurile stau cu totul altfel. „E adevărat că dacă luam un credit și făceam achizițiile cu banii jos poate că obțineam discounturi mult mai bune. Dar a fost sigur o decizie foarte bună pe care am luat-o ca medic, pentru că mi-a oferit spațiu mental să mă ocup de partea medicală, să pot opera în liniște.”

Chirurgii oftalmologi se formează in-house

Ca în orice domeniu specializat (și unul în care migrația cadrelor calificate e practic un fenomen de masă), a găsi și păstra angajați buni, asistenți și medici, e o provocare continuă. „Salariile trebuie să fie competitive cu cele din Europa, altfel oamenii sunt tentați să plece din țară. Asistenții câștigă foarte bine în străinătate; când eram la început, asistenta noastră șefă a plecat în Anglia cu toată familia. Costurile cu angajații depășesc 100.000 de euro pe lună.”

Chiar și așa, dr. Teodor Holhoș spune că în businessul său partea cea mai dificilă este extinderea. „Cel mai greu este cu costurile de deschidere a unei clinici, deoarece acolo trebuie investit din prima în jur de 300.000 de euro, plus încă 300.000 de euro pentru aparatură. Salariile, chiar dacă sunt destul de mari, sunt deja pe locul 3, le achităm lunar, nu sunt sume așa de mari la o clinică. Pe de altă parte, avem nevoie de chirurgi, eu operez deja în 5 clinici și avem în plan deschiderea unei a șasea clinici. Așa că pregătim deja două colege să facă operații refractive. Cum spuneam, la stat nu e posibil în România. Curba de învățare în chirurgia oftalmologică este lungă și în plus mai este nevoie și de ceva înzestrări native, de «mână chirurgicală», mai ales pentru intervențiile de mare finețe, ca operațiile pe retină. Dar durează, nu este ușor, mai ales că trebuie să păstrăm anumite standarde de rezultate și atunci preferăm să facem lucrurile încet,dar bine.”

Jumătate din europeni, din ce în ce mai mulți tineri, au probleme de vedere. Miopia, o problemă globală

Piața serviciilor medicale oftalmologice din Europa crește și, cel probabil, va continua să crească, în principal ca rezultat al tendințelor demografice de îmbătrânire a populației. Un raport Fortune Business Insight din decembrie 2020 despre tendințele din piața ochelarilor de vedere menționează, ca factori de creștere ai acesteia, ponderea ridicată a populației cu vârsta de peste 45 de ani, rata înaltă de diagnosticare a afecțiunilor oculare, acoperirea serviciilor medicale oftalmologice prin sistemele de asigurări publice sau private și puterea înaltă de cumpărare a populației. Dat fiind că chirurgia refractivă reprezintă o alternativă de substituție la ochelari, aceiași factori determină evoluția în creștere a intervențiilor de corecție a dioptriilor.

Există, pe de altă parte, puține date despre prevalența erorilor de refracție în rândul populației adulte din Europa – cu alte cuvinte, câți dintre noi se confruntă cu probleme ca miopia, hipermetropia, presbiopia sau astigmatism. (Eroarea de refracție constă într-un defect de focalizare corectă a imaginii pe planul retinei.) 

Cel mai recent studiu transnațional referitor la populația din Europa, publicat în 2015 și bazat pe date colectate de către European Eye Epidemiology (E(3)) Consortium, indică o prevalență de 30,6% pentru miopie (2,7% pentru miopie severă), 25,2% pentru hipermetropie și, respectiv, 23,9% pentru astigmatism, ponderi calculate pentru populația cu vârste între 25 și 90 de ani. Pe segmente de vârstă, în rândul tinerilor de 25-29 de ani se înregistra o prevalență a miopiei de 47,2%, cea mai ridicată dintre toate categoriile de vârstă.

Cu totul, la nivelul anului 2010 ceva mai mult de jumătate din populația de 227 de milioane de persoane a continentului european avea un defect de refracție la cel puțin un ochi.

Miopia are deja proporțiile unei maladii globale. Un studiu din 2016 arăta că în lume existau la data respectivă 1,4 miliarde de persoane cu miopie (22,9% din populația lumii), dintre care 163 de milioane cu miopie severă (2,7%). Autorii studiului au estimat că în 2050 în lume vor exista circa 4,76 miliarde de oameni cu miopie (49,8% din populația globală), din care 938 de milioane cu miopie severă.

1.467 de medici oftalmologi sunt înregistrați în România, număr ce reprezintă aproximativ 2,7% din totalul medicilor cu drept de liberă practică.