În fiecare primăvară, ne oferim bucuria de a vă prezenta doamnele speciale pe care avem privilegiul de a le cunoaște prin intermediul revistelor Forbes România și Forbes Life România. Doamne care fac o mare diferență în jurul lor, care sunt inspirație și motivație. Nici anul acesta nu facem excepție și ne bucurăm să vă facem cunoștință cu femei care construiesc un teatru, care consolidează relații, care „prevăd” viitorul, care își propun să vindece prin cuvinte, care au grijă de zâmbetul nostru, care militează elegant pentru redescoperirea feminității. Lectură plăcută.
Diana Stafie încearcă să înțeleagă, să vadă, să cuprindă viitorul prin cariera aleasă – FutureStrategy/Foresight. Mai mult, așa cum noi toți ar trebui să facem, încearcă să se înțeleagă pe sine și să își ancoreze viața într-un echilibru. Îmi place mult citatul ei preferat: „A good hockey player plays where the puck is. A great hockey player plays where the puck is going to be”. (Wayne Gretzky)
V-ați găsit ușor drumul în viață? Ați știut dintotdeauna ce veți fi, ce veți face?
Cred că mi-am găsit relativ ușor un drum în viață, dar nu neapărat drumul. Calea aleasă a fost mai întotdeauna o combinație între educație, pasiune, perseverență, dar și întâlnirea cu omul potrivit la locul potrivit. Mi-a plăcut să descopăr diferite destinații, să îmi iau lecțiile și apoi să îmi continui călătoria.
Ca profil, m-am regăsit mereu în ceea ce David Epstein ilustrează în Range, ultima sa carte. Și anume, tind mai degrabă să fiu un profil care preferă o abordare interdisciplinară, caut conexiuni, mă atrag proiectele din domenii diferite. Uneori, am avut îndoieli că aș putea cădea în superficialitate, având o multitudine de interese. Însă sunt o fire curioasă, citesc, mă documentez, încerc să văd lucrurile din diferite perspective. Uitându-mă retrospectiv, asta a influențat major evoluția mea profesională și schimbările prin care am trecut.
Cum vă vedeați viitorul în adolescență?
Cu siguranță, nu „vedeam” că atunci când o să fiu mare o să fac foresight. Până acum zece ani, nici nu știam de această disciplină, mindset, de acest job. Mi-a fost întotdeauna clar că vreau să depășesc așteptările și să am impact. Asta poate și fiindcă vin dintr-un oraș mic de provincie. Nu mi-a ieșit mereu, dar nu mă dau bătută.
„Am lucrat și pentru alții, am lucrat și pentru mine, ambele mi-au priit. Și, printre toate acestea, m-am căsătorit și am făcut și doi copii minunați. Fiecare dintre etapele acestea a făcut drumul meu mai frumos și interesant. Sunt clar mai îndrăgostită de călătoria în sine decât de destinație!”
Care au fost etapele pe care le-ați parcurs până în momentul în care ați fost convinsă că v-ați găsit drumul, că sunteți pe „calea cea bună”?
Sunt încă pe drum. Eu explorez în continuare, mă încântă și pun mai multă valoare pe proces și nu numai pe „livrabil”. Sunt convinsă că voi mai experimenta diferite drumuri în viitor și mă pregătesc în acest sens. Un cumul relevant de competențe mă va ajuta, indiferent de etapa profesională în care mă voi regăsi.
Nu știu dacă am o rețetă specială. Am fost la școală, am învățat, am făcut chiar două facultăți. Am luat un job de începător într-o firmă de consultanță, apoi am evoluat. Am lucrat pentru câțiva ani în afara României. Am mers iar la școală, de data asta la un MBA. Am descoperit foresight-ul; el m-a dus iar pe drumul învățare, experimentare, evoluție. Am lucrat și pentru alții, am lucrat și pentru mine, ambele mi-au priit. Și, printre toate acestea, m-am căsătorit și am făcut și doi copii minunați. Fiecare dintre etapele acestea a făcut drumul meu mai frumos și interesant. Sunt clar mai îndrăgostită de călătoria în sine decât de destinație!
Îmi place foarte mult ce fac acum profesional și cred că e „calea” cea bună pentru mine momentan. Îmi iau enorm de multă energie din explorarea viitorului, din a înțelege care sunt lucrurile care se pot schimba, cum se pot schimba, cum poate arăta viitorul diferit și cum ne pregătim. Pornesc de la ceea ce zicea Mark Twain: „Plan for the future, because that is where you are going to spend the rest of your life”. Cea mai mare parte a activității mele profesionale constă acum în a înțelege inovațiile, inițiativele noi, tehnologiile emergente și cum toate astea creează nevoi și așteptări noi și, implicit, oportunități noi de business. Încerc să nu privesc viitorul cu fatalism sau de „pe margine”, vreau să „fiu în teren”, să fiu parte din el, din crearea lui.
Ce ați încercat și nu vi s-a potrivit?
Clar nu îmi place să lucrez singură, în spatele unui laptop. Am nevoie de interacțiune, de energia oamenilor. Vreau să îmi fie provocate ideile, să dezbat, să „cresc” împreună cu cineva.
Care este un Top 5 al priorităților personale și profesionale în acest moment?
Am trecut recent printr-un moment dificil. O suspiciune de cancer, urmată de nenumărate discuții cu doctori, o intervenție chirurgicală, așteptarea rezultatului biopsiei. Toate acestea au fost momente foarte încărcate emoțional pentru mine și familia mea. Din fericire, sunt bine. Prioritățile mele sunt acum foarte bine definite.
În primul rând, când vorbim de sănătate, îmi este foarte clar cât de importantă este prevenția. Un echilibru real în viață (nu doar declarativ) este singura modalitate de succes sustenabil pe termen lung. De exemplu, mai concret, înainte să mă angajez în anumite proiecte sau să iau anumite decizii importante, îmi reamintesc să le analizez din prisma acestor considerente și să le filtrez prin lentilele „de termen lung”.
Iar pentru Future Station, îmi doresc să discutăm cu o audiență cât mai largă și diversă despre beneficiile foresight și ale gândirii în scenarii. Îmi place ce zicea Henry Ford: „Patience and foresight are the two most important qualities în business”.
„Cred că femeile se disting în special prin intuiție și abilitățile de planificare pe termen lung. Noi am fost încurajate de secole să ne dorim și să avem copii. Asta ne obligă să abordăm viața cu o perspectivă destul de îndepărtată, zic.”
Care este cea mai mare satisfacție profesională de până acum? Ce „borne” v-au definit parcursul de până acum?
Mi-a plăcut și m-a ajutat foarte mult experiența internațională. Selectarea pentru acel job în Olanda a fost clar o bornă importantă, am avut parte de o imersiune foarte satisfăcătoare în alte culturi de business și în proiecte interdisciplinare de mare augur. Sabaticul de șase luni în America de Sud a fost o altă bornă. Acea experiență a contribuit enorm la definirea mea ca și „global citizen”. Iar, mai recent, cred că un moment când am simțit o validare a eforturilor depuse în creșterea domeniului de foresight în România a fost atunci când au început să mă contacteze clienți care solicitau specific un proiect pe Scenario Planning – unul dintre cele mai cunoscute instrumente de foresight. Nu doar că voiau să își facă o strategie pentru viitor sau să își pregătească echipele pentru realități viitoare, dar știau exact cu ce instrumente vor să lucreze.
A, și, lunile trecute, am fost inclusă într-un top internațional relevant al femeilor ce activează profesional în domeniul de Future Strategy/Foresight. Am fost foarte onorată să fiu pe această listă, printre femei pe care le admir și care mi-au inspirat parcursul profesional.
Care sunt principiile de la care nu ați abdica niciodată?
În primul rând, ideea de învățare continuă, de a deveni constant o versiune mai bună a mea. Țin, de asemenea, foarte mult la corectitudine, empatie, dar și la a ne bucura cât mai mult de viață.
Care este, după părerea dumneavoastră, rolul femeii în aceste timpuri?
Mai mult echilibru, mai puține extreme.
Cum transmitem mai departe experiența noastră? Cum ajutăm copiii/tânăra generație să-și găsească vocația?
Am șansa să lucrez într-un domeniu în care stau foarte aproape de inovații și asta îmi dă multe oportunități de a interacționa cu tinerii. Când discutăm despre viitor, le recomand întotdeauna să își construiască mai degrabă un repertoriu de competențe și abilități și mai puțin să țintească o meserie specifică.
Gândiți-vă cât de important va deveni să le sporim competențe ca gândirea critică, care să îi ajute să navigheze prin multele fluxuri de informații și medii sociale! În plus, piața muncii se schimbă, cifrele indică faptul că o parte semnificativă a profesiilor viitorului nu le cunoaștem azi. Și atunci cum să ne pregătim pentru ceva ce nu știm cum arată? Și eu sunt exemplul viu în acest sens – sigur nu m-am pregătit când eram în liceu sau facultate cu gândul specific că voi face foresight, nici nu știam de această disciplină la acel moment. Sau dacă luăm alt exemplu, haideți să ne amintim câte organizații pe care le cunoaștem aveau un manager de social media acum zece ani? Foarte puține, iar acum e mainstream.
Viitorul ne poate aduce multe profesii noi sau poate modifica major componențe ale unor meserii actuale. Vom avea mare nevoie de medici și peste 10-15 ani, însă s-ar putea să fie diferit ce se va aștepta de la un medic al anului 2030. Tehnologia evoluează, citim de operații făcute de doctori aflați la mii de km distanță de pacienți; speranța de viață crește, crește interesul pentru nutriție, wellbeing, soluții medicale care să ne ajute cu îmbătrânirea, deci, implicit, noi specializări pentru doctori ș.a.m.d. Abordarea este similară și pentru alte profesii, deci eu ce pot face cu copiii mei și cu cei din jurul nostru este să îi ajut să își dezvolte competențe care să îi pregătească pentru orice ar putea aduce viitorul.
Cât de important este, din experiența proprie, să avem, în viața personală, dar și în carieră, un scop cât mai înalt și mai bine trasat?
Întrebarea mă duce cu gândul la cronicile psihiatrului Viktor Frankl, „Omul în căutarea sensului vieții”. Consider că e un bun îndrumar în a ne defini un sens personal al vieții. Și, da, cred că e important să fie cât mai înalt și bine trasat, dar mai cred și că ar trebui să reflecte dorința de a gândi dincolo de ceea ce este posibil astăzi și de a construi pentru ceea ce poate fi posibil în viitor, pentru noi toți.
Ce valoare adăugată unică simțiți că aduceți în profesia/cariera aleasă prin faptul că sunteți femeie?
Cred că femeile se disting în special prin intuiție și abilitățile de planificare pe termen lung. Noi am fost încurajate de secole să ne dorim și să avem copii. Asta ne obligă să abordăm viața cu o perspectivă destul de îndepărtată, zic. Responsabilitățile care vin la pachet cu maternitatea ne motivează să planificăm și să gândim pe termen lung. Văd asta la femeile cu care lucrez, dar și la mine. Pe mine, personal și profesional, mă ajută foarte mult. Cum spunea hocheistul canadian Wayne Gretzky, și mie îmi place să fiu mai degrabă where the puck „will be” și nu numai „where the puck is”.
