Motto: “Adolescența este ca un vulcan. După ce erupția lui s-a terminat, în jur totul este schimbat”.
Ce părinte de adolescent nu s-a întrebat cu îngrijorare: „Ce-o fi în creierul lui?” Ei bine, decât să rămânem doar cu o întrebare retorică, e de preferat să apelăm la medicul psihiatru pentru a înțelege ce se petrece. Ne ajută doamna Dr. Maria-Carmen Săndulescu.
Ce nu știm? Ce-ar trebui să știm?
Procesul de maturizare a creierului se încheie abia în jurul vârstei de 25/30 ani. Dezvoltarea tehnicilor imagistice din ultimele două decenii a evidențiat evoluții importante, unele necunoscute până atunci, ale creierului la vârsta adolescenței. Iată un exemplu: transmiterea impulsurilor între neuroni se face pe cale electrică (rapidă) și chimică (mai lentă).
Nu intrăm prea mult în detalii, dar prima este posibilă datorită stratului de mielină (strat izolator care înfășoară prelungirile neuronului). Acest proces de mielinizare se produce în primele decenii de viață, pornind de la baza creierului, din interior spre exterior. La adolescenți, procesul de mielinizare este aproximativ la jumătatea drumului spre cortexul prefrontal. Această zonă cerebrală este centrul operațional logic, „sediul“ deciziilor pe baza deliberării și a rațiunii.
Decizia sub impulsul emoției
La nivelul sistemului limbic (partea creierului care este un rezervor emoțional determinant pentru luarea deciziei sub impulsul emoției: plăcere, risc, aventură, reacții impulsive), mielinizarea este completă. În consecință, deciziile adolescenților se iau mai ales sub imperiul emoțiilor și mai puțin prin deliberare, raționalizare, stabilirea priorităților, inhibarea impulsurilor (cortexul prefrontal nu și-a terminat procesul de mielinizare și, astfel, informația ajunge mai greu și este mai lent prelucrată).
Pe de altă parte, nivelul bazal al dopaminei este scăzut la adolescenți. Nivelul ei crește doar când apar noi activități, asociate cu plăcere, satisfacție, recompense.
De reținut că, în mintea adolescentului, drumul informației către centrul rațiunii este mult mai lent decât cel către centrul acțiunii impulsive, dictată de emoții imediate.
„I s-au urcat hormonii la cap!”
De câte ori nu ați auzit această exclamație, plină de nervi, la adresa adolescenților…
Să fie chiar așa? Dezvoltarea și maturizarea sistemului endocrin este responsabilă nu numai de apariția caracteristicilor sexuale, ea influențează și maturizarea creierului.
La generația actuală, pubertatea (faza inițială a adolescenței) apare mai devreme, iar membrii familiei pun manifestările nou apărute ale copiilor (toane, crize, plâns excesiv, furie) pe seama „răsfățului“. Apariția caracteristicilor sexuale fizice (înmugurirea sânilor, pilozitatea pubiană, menarha, creșterea testiculelor etc.) sunt semne că adolescența începe. Dar atenție! Un copil de 11 ani care fizic arată ca și cum ar avea 14 trebuie tratat tot ca un copil de 11 ani, pentru că, psihic, acolo este (creierul este dezvoltat pentru vârsta biologică și nu este în concordanță cu dezvoltarea caracteristicilor sexuale fizice).
Modificarile bruște ale dispoziției (furie, plâns, tăcere, izolare) sunt datorate fazei de dezvoltare a creierului despre care am amintit mai sus. Adolescentul acționează sub impulsul emoțiilor de moment, nu poate raționaliza în totalitate și corect ceea ce se întâmplă în jur, și de aici reacțiile exagerate față de motivul care le-a declanșat.
De ce…
…dezvoltarea caracteristicilor sexuale fizice ale pubertății apar mai devreme? Explicația ar putea avea multiple cauze: de la poluare la alimentație, de la factorii socio-economici la tot ce oferă anturajul.
Ce faci când…
…după o zi obositoare la serviciu, după tracasarea din trafic și multe alte probleme, nu înțelegi starea adolescentului tău: crize de furie, plânsete în hohote ori retragere în spațiul lui privat? Evident, te străduiești să înțelegi motivele și să afli explicațiile. Sfaturile tale logice și pline de iubire nu sunt acceptate, dimpotrivă, ele fac să escaladeze tensiunea. Apare frustrarea părintelui care nu înțelege de ce nu există dialog. La toate acestea, se adaugă frustrarea adolescentului care se simte neînțeles (neauzit, nevăzut). Erupția vulcanului este în plină desfașurare.
Trebuie să știi…
…că sfaturile, explicațiile raționale
pe care le dai adolescentului nu pot fi înțelese nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu poate. Ceea ce pentru părinți este logic, rațional, pentru adolescent nu este ÎNCĂ, pentru că centrul în care aceste informații ar putea fi prelucrate corect nu este pe deplin dezvoltat.
Ceea ce poate face părintele este să
îl asigure pe copil că îi este alături,
dispus să îl asculte, să îl sprijine, să
îl sfătuiască, dacă i se cere sfatul.
E bine ca adolescentul să se simtă auzit, acceptat, înțeles.
Desigur, trebuie puse limite, acele limite pe care societatea le impune. Adolescentul devenit adult va fi recunoscător că i s-au impus aceste limite, care l-au ajutat la adaptarea socială („ce bine că ai mei mi-au interzis să…“).
Atunci când aceste crize devin exagerat de zgomotoase (când apare violența, agresivitatea, afirmații de tipul „viața nu merită trăită“, automutilarea, amenințările), prezentarea la specialist devine imperios necesară.
Reacțiile adolescenților de azi par a fi mai numeroase și mai variate decât ale generațiilor anterioare, pentru că și mediul în care trăiesc este mai bogat în stimuli sociali (mass-media, social media etc.).
Dr. Maria-Carmen Săndulescu, Medic Primar Psihiatru; Doctor în Științe Medicale, Clinica Albyon