Am trecut prin burnout, mi-a spus de curând o prietenă. Nu precum gâsca prin apă, ci de-a dreptul frontal. A trecut ceva vreme de atunci și acum pot să vorbesc despre asta, mi-a spus. Cu emoție, a început să-mi povestească despre această stare/perioadă care a dat-o pentru o vreme peste cap, dar din care și-a revenit.
Burnoutul este o stare de epuizare emoțională, fizică și mintală, cauzată de stres excesiv și prelungit. Este un proces gradual. Nu se întâmplă peste noapte, dar se poate strecura peste tine fără să-ți dai seama. Semnele și simptomele sunt subtile la început, dar se agravează pe măsură ce timpul trece. Poate fi rezultatul unui stres neîncetat, dar nu este același lucru cu prea mult stres. Dacă stresul excesiv se simte ca și cum te-ai înecat în responsabilități, epuizarea este un sentiment de… epuizare și atât.
Nu glumesc deloc atunci când spun că burnout-ul îți reduce productivitatea și îți distruge energia, lăsându-te golit de tine și de tot. Efectele negative se răspândesc treptat, atât în viața personală, cât și în cea profesională. Ce e și mai grav e că aceste schimbări au efecte pe termen lung în corpul tău, făcându-te vulnerabil la boli.
E posibil să te afli pe drumul spre epuizare dacă te simți obosit mereu, deși dormi; dacă simți că fiecare zi e o zi proastă; dacă simți că nimic din ce faci nu face diferența sau nu este apreciat corespunzător; începi să ai o imunitate scăzută și să răcești des; ai dureri musculare constante; începi să ai o perspectivă din ce în ce mai cinică și negativă; scad satisfacția și sentimentul de realizare; începi să te izolezi de ceilalți etc.
Acestea fiind doar o parte dintre manifestările cu care te confrunți, mi-a mărturisit prietena mea. Când burnoutul bate la ușă, începi deja să nu mai vezi nicio speranță pozitivă în situația ta, deși, dacă ar sta cineva să-ți contabilizeze realizările, ar rămâne cu gura căscată de cât de multe sunt, pe toate planurile. Și cu toate astea, burnoutul te atinge.
Dar epuizarea nu este cauzată doar de muncă sau responsabilități, așa cum se crede. Alți factori contribuie la burnout, includ aici stilul de viață și trăsăturile de personalitate. De fapt, ceea ce faci în timpul tău liber și felul prea generos în așteptare, o greșeală care e obligatoriu să fie corectată, pot juca un rol la fel de important în determinarea unui stres copleșitor, la fel ca munca sau activitățile de acasă. Trăsăturile de personalitate, tendințele perfecționiste, necesitatea de a avea mereu controlul, reticența de a delega – toate conduc către aceeași direcție.
Confruntarea cu epuizarea necesită, zic specialiștii, „abordarea celor trei R”: Recunoaște (urmărește mereu semnele de avertizare ale epuizării), Remediază (îmbunătățește, caută sprijin, gestionează stresul), Reziliență (crește rezistența la stres având grijă de sănătatea ta fizică și emoțională). Când ești epuizat, problemele par de nedepășit, totul arată sumbru și este dificil să aduni energia necesară pentru a avea grijă, cu atât mai puțin să acționezi pentru a te ajuta pe tine însuți. De fapt, îmi spunea ea, dacă stai puțin, te odihnești și te gândești, ai mult mai mult control asupra stresului decât ai crede.
Există câteva mici „trucuri” sub forma unor pași pozitivi pe care îi puteți face pentru a face față stresului care v-a copleșit și a vă restabili echilibrul. Unul dintre cele mai eficiente este să ajungeți la ceilalți. Contactul social este antidotul naturii împotriva stresului, iar discuția față în față cu un bun ascultător este una dintre cele mai rapide modalități de a vă calma. Persoana respectivă nu trebuie să fie capabilă „să repare” factorii de stres. Trebuie doar să vă asculte cu atenție și să nu vă judece.
Scoate-ți din minte faptul că deschiderea către oamenii apropiați te face o povară pentru ceilalți. Nu este deloc așa. Cei care țin la tine vor fi flatați că ai încredere în ei și fericiți să petreacă puțin timp măcar în compania ta.
Limitați-vă contactul cu persoanele negative. Dacă epuizarea pare inevitabilă, pleacă în vacanță. Burnoutul este un semn incontestabil că ceva important în viața ta nu funcționează. Fă-ți timp să te gândești la speranțele, obiectivele și visurile tale. Neglijezi ceva care este cu adevărat important pentru tine? Aceasta poate fi o oportunitate de a redescoperi ceea ce te face cu adevărat fericit, de a te odihni, a reflecta și a te vindeca.
Dacă până acum nu ai făcut-o, stabilește limite. Învață cum să spui „nu” solicitărilor din timpul tău. Dacă ți se pare dificil, privește altfel: amintește-ți că a spune „nu” îți permite de fapt să spui „da” adevăratelor angajamente pe care dorești să ți le iei.
Ce m-a mai ajutat pe mine, mi-a mărturisit ea, au fost tehnicile de relaxare pe care le-am dobândit. Yoga, fitness, meditația, respirația profundă sunt doar câteva. Și, mai ales, am dormit mult.
Burnoutul a existat cu siguranță dinainte de a primi un nume. Cercetătorii au început să documenteze pentru prima dată burnoutul în anii ’70. Primul caz de burnout din literatură a apărut în romanul din 1960 al lui Graham Green, „A Burnout Case”. Abia în 2019 burnoutul a fost introdus în Clasificarea Internațională a Bolilor, ca fenomen ocupațional.
Ce mi se pare important e că, din fericire, față de depresie, burnout-ul are un avantaj extraordinar: simpla oprire a stimulilor care au dus la burnout ne poate ajuta să ne refacem echilibrul. „Epuizarea absolută sau burnout-ul este felul naturii de a vă spune că trăiți lucruri care vă încearcă din toate punctele de vedere”, spunea filozoful american Sam Keen. Ideal ar fi să prevenim, însă, dacă nu reușim acest lucru și ne confruntăm cu burnout-ul, e important să știm că putem trece prin foc, dacă avem informații și puncte de reper.
