În ciuda creșterii prețurilor la cărți și restrângerii numărului de cititori, Andrei Niculescu, directorul editurii Niculescu, recunoaște și semne bune legate de interesul românilor pentru târgurile de carte și formarea unui segment de oameni dornici de cultură și dezvoltare personală și interesați de educația copiilor.
Forbes: Ce a însemnat anul 2021 pentru grupul editorial pe care îl conduceți: un an al revenirii după șocul din 2020, un an obișnuit sau un an prevestitor pentru o nouă criză? (variația cifrei de afaceri față de 2020, lansări deosebite, evenimente, decizii de business, strategia, etc)
Andrei Niculescu: Anul trecut a marcat o revenire parțială la un ritm cât de cât normal, în sensul că deja la începutul anului trecut ne învățaserăm să trăim cu pandemia, atât din perspectiva internă, cu provocările organizatorice ale lucrului de acasă, cât și din perspectiva pieței, restricțiile punându-și o amprentă grea asupra comportamentului cititorilor.
Cu mari eforturi și sacrificii colective am reușit să ne păstrăm echipa și acest lucru simt că ne-a unit și mai mult, în ciuda distanțării impuse.
Canalele de vânzare au suferit transformări, focusul s-a mutat pe online, Diverta s-a blocat și a intrat în insolvență, zeci de librării s-au închis definitiv.
Prima parte a anului 2021 a fost marcată de creșteri impresionante față de un prim semestru 2020 compromis de lockdown, însă a două parte a cunoscut scăderi la fel de spectaculoase, cauzate de haosul facturilor la utilități și de situația din ce în ce mai explozibila de la granița, elemente care au afectat în mod considerabil tiparul de consum al publicului.
Forbes: În prezent, piața editorială din România traversează o criză? Care sunt cauzele crizei și care sunt efectele asupra publicului consumator?
Andrei Niculescu: Criză din piață de carte? Care dintre ele? Cea cauzată de plecarea a 5 milioane de cititori care nu-și doreau decât puțin respect din partea statului?
Sau de abandonul școlar campion european de 25%, cronicul analfabetism funcțional de 42% și lipsa oricărui minim efort al statului către lectură și cultură scrisă?
Sau poate cea datorată sechestrării integrale a spațiului mediatic de către subiecte de fanfară, politicieni și vedete fără substanță, sau talkshow-uri vitriolice de propagandă?
Micuța industria de carte, și așa chinuindu-se cu un procent de 9% din populație care abia cumpără o carte pe lună, se luptă pentru supraviețuire într-o societate profund divizată, fără repere morale, fără o identitate culturală bine definită și fără speranțe de deșteptare.
Această este doar fundația de criză culturală cronică, peste care se așterne situația dramatică a inflației, a insecurității macroeconomice și a impredictibilității mediului de afaceri.
Forbes: Ce anume îi răspundeți unui cititor care constată cu reproș: s-au scumpit cărțile, nu-mi permit să mai cumpăr!
Andrei Niculescu: Are perfectă dreptate să fie supărat, și cărțile s-au scumpit, la fel că absolut orice altceva. De când există noțiunea de economie, lucrurile nu s-au întâmplat decât în lanț, într-o relație perfectă cauza-efect.
Prețul cărților crește și va crește în continuare, deoarece prețul hârtiei s-a triplat.
Pentru o carte vandabilă, marjele sunt de ordinul câtorva procente, deci singură soluție este creșterea prețului de vânzare. Acest lucru duce inevitabil la o reducere și mai mare a bazei de cititori.
Forbes: Care sunt îngrijorările dvs în ceea ce privește piața editorială din acest an? Dar motivele de optimism?
Andrei Niculescu: A două parte a anului prezintă o serie de pericole macroeconomice, legate de cuplarea efectelor economice ale războiului cu degringolada obișnuită a autorităților, care se pot constitui într-un cocktail letal.
Există, însă, și semne bune: traficul crescut al oamenilor la târgurile de carte arată o bucurie și un interes pentru evenimente culturale, componentă online a pieței de carte este trasă în sus de dezvoltarea întregului segment al magazinelor virtuale, și nu putem ignora faptul că se înfiripă totuși o pătură tot mai semnificativă de oameni inteligenți, dornici de cultură și dezvoltare personală, interesați de educația copiilor lor și capabili de venituri care să le permită să-și urmeze aceste interese.
Forbes: Un raport național, publicat recent de platforma BRIO (Platforma Digitală pentru Îmbunătăţirea Performanţelor Şcolare), arată că 42% dintre elevii din România sunt analfabeți funcțional. Cum comentați? Cine sunt responsabili, cine sunt vinovații acestei situații? Cum ar putea să scadă acest procent în următorii ani?
Andrei Niculescu: Ca editura cu o istorie importantă și cu multe rădăcini adânci în lumea educațională, înțelegem destul de bine fenomenul școlii românești. Acesta este rezultatul unei lipse cronice de viziune în educație arătate fățiș de orice guvern.
O societate „turmentată” de o nesfârșită și indescifrabilă tranziție a fost victima perfectă pentru o clasă politică pusă mai mult sau mai puțîn intenționat pe o erodare sistematică a gândirii critice.
Un electorat deficitar în educație și rațiune, cu o înțelegere din ce în ce mai rudimentară asupra prezentului, devine tot mai receptiv la propagandă, la racnete populiste și la genunea de netrecut între „ei” și „noi”, indiferent despre ce context discutăm.
Poate acest război de uzură cu bunul-simt și cu decența este singura dovadă de consecvență guvernamentală.
Soluții există cu prisosință: campanii culturale pe social media subvenționate de stat, orientate către tineri, toate bibliotecile din România să aibă posibilitatea de a vinde cărți, să fie obligatorie reclama gratuită la cărți și la orice vehicul cultural la toate televiziunile, învățământul dual să devină omniprezent, școlile să organizeze vizite lunare la companii (astfel elevii ar avea imaginea mai clară a efectului educației) și multe, multe altele.
Ce buget cumulat ar avea toate aceste măsuri, comparat cu sumele astronomice cheltuite în van de autorități?
Forbes: O idee: plafonarea prețului la cărți. O idee trăsnită sau o decizie de luat în seamă de guvern pentru revitalizarea pieței editoriale din România?
Andrei Niculescu: Este prima oară când aud de așa ceva, în opinia mea efectul ar fi diametral opus.
Prețul cărților este alcătuit pornind de la costuri și determină direct proporțional calitatea produsului final, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al condițiilor grafice.
Cum ar fi să plafonăm prețul la alimente? Ce efecte ar avea asupra calității nutriției noastre?
Toate ideile bune posibile se pot grupa doar în două categorii: mai multă școală și mai multă cultură.
(27 mai 2022)
