La doar 15 ani, Alex Urzică pășește cu succes pe urmele tatălui său, marele campion Marius Urzică. Crescut în sala de gimnastică, printre medalii, visuri și sacrificii, Alex nu vede în această moștenire o povară, ci un punct de plecare. Cu ambiție, disciplină și o maturitate surprinzătoare, tânărul gimnast își construiește propriul drum spre performanță, în care visul suprem este aurul olimpic.
Alex Urzică este un băiat pentru care performanța nu este doar un obiectiv, ci un mod de viață. Cu o maturitate surprinzătoare pentru vârsta lui, își urmează visul cu seriozitate și pasiune. L-am întâlnit în sala de gimnastică, acolo unde își petrece cea mai mare parte din timp, iar discuția noastră a dezvăluit nu doar un sportiv în devenire, ci și un tânăr care știe exact ce își dorește de la viitor.
Alex, îți amintești primul moment în care ai intrat într-o sală de gimnastică? Ce ai simțit atunci?
Primul meu gând atunci când am pășit în sala de gimnastică a fost unul de fascinație. Vedeam în jurul meu tot felul de aparate, fiecare în culori diferite, iar acest lucru mi-a transmis o emoție foarte puternică. A fost momentul în care am simțit că acolo este locul meu.
Ai crescut practic printre medaliile și trofeele tatălui tău. Cum te-au influențat ele și ce ai visat când le priveai?
De mic, tata mi-a arătat medaliile și cupele sale. La început nu înțelegeam cu adevărat importanța lor, dar pe măsură ce am crescut am realizat câtă muncă stă în spatele acelor rezultate. De fiecare dată când le privesc, mă văd pe mine pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, cu medalia de aur la gât. Ești fiul unui campion olimpic. Simți că acest lucru este o presiune sau mai degrabă o motivație pentru tine? Când eram mai mic, simțeam acest lucru ca pe o presiune. Acum, însă, îl văd ca pe o motivație în plus. Mă împinge să demonstrez că și eu pot ajunge acolo.
Spui că vrei să devii următorul campion olimpic la gimnastică. Cum arată, pentru tine, acest vis?
Visul a început din primele mele momente în sala de gimnastică. De fiecare dată când văd fotografia tatălui meu de la Sydney, mă pun în locul lui și mă gândesc la bucuria pe care aș simți-o dacă aș obține același rezultat.
Cum arată o zi obișnuită din viața ta, între școală și antrenamentele de gimnastică?
Programul meu este destul de încărcat. Dimineața merg la școală până în jurul orei 14:00, iar apoi merg direct la antrenamente, unde stau aproximativ 3-4 ore. În unele zile includ și sesiuni de recuperare, pentru a trata durerile apărute în urma efortului.
Dedici multe ore pe zi antrenamentului. Care este cea mai grea parte din drumul spre performanță?
Cele mai dificile sunt zilele în care lucrurile nu ies așa cum îmi doresc. Atunci când nu reușesc elementele, starea mea se schimbă, dar învăț să fiu puternic și să merg mai departe, indiferent de obstacole.
Aparatul tău preferat este calul cu mânere, exact proba la care tatăl tău a devenit celebru. Ce îți place cel mai mult la acest aparat?
Este un aparat de finețe, care cere mult control și precizie. Spre deosebire de alte aparate, nu se bazează pe forță explozivă, ci pe eleganță și tehnică.
Care a fost până acum competiția care ți-a rămas cel mai mult în suflet și de ce?
Competiția care mi-a rămas cel mai mult în suflet este prima mea Balcaniadă. Eram foarte mic și nu știam exact la ce să mă aștept, iar momentul în care am câștigat medalia de aur mi-a oferit o satisfacție uriașă.
Spui că succesul înseamnă 95% muncă și 5% talent. Ce te ajută să rămâi motivat în fiecare zi?
Visul meu de a deveni campion olimpic este cea mai mare sursă de motivație. Este ceea ce mă împinge zi de zi să-mi depășesc limitele.
Ce sacrificii trebuie să facă un copil care vrea să ajungă campion la gimnastică?
Unul dintre cele mai mari sacrificii este renunțarea la timpul liber. Nu prea există timp pentru joacă sau pentru ieșiri cu prietenii. Este nevoie de multă disciplină și dedicare.
Cum este relația cu tatăl tău atunci când sunteți în sala de antrenament? Este mai mult antrenor sau mai mult tată?
În sală nu îl văd ca pe un antrenor, ci tot ca pe tatăl meu. Cred că acest lucru ne ajută să avem o comunicare mai bună. Desigur, sunt momente în care este mai exigent, dar pentru mine rămâne, înainte de toate, tată.
Dacă ai putea transmite un mesaj copiilor care visează să devină sportivi de performanță, care ar fi acela?
Le-aș spune să nu renunțe niciodată la visul lor. Chiar dacă apar momente dificile, trebuie să rămână ambițioși și să fie dedicați 100% scopului lor.
Palmares
Campionate Naționale (din 2022 până în prezent)
• Campion național la individual compus
• + 6 medalii de aur la fiecare ediție
America 2025 –
Cupa Kazuki Makamori
• 5 medalii de aur
• 1 medalie de argint
Germania 2024 – ZAG Cup
• 1 medalie de aur
• 1 medalie de argint
• 1 medalie de bronz
Balcaniadă 2025
• 2 medalii de aur
• 2 medalii de argint
• 2 medalii de bronz
