Într-o lume în care inteligența artificială devine rapid o infrastructură invizibilă a economiei globale, Adrian Gociu, avocat, fondator al Gociu Lawyers, a oferit în cadrul Forbes Business Bridges o perspectivă interesantă.
În timp ce AI transformă afacerile, societatea abia începe să contureze regulile jocului. „Chiar acum, Uniunea Europeană, Statele Unite și chiar China converg în moduri interesante, deși cu stiluri diferite”, a explicat Gociu. „În UE, abordarea este prescriptivă: se reglementează detaliat fiecare pas. În SUA, cadrul legal este construit pe dezbatere și pe tradiția common-law, o jurisprudență care se formează prin cazuri și interpretări succesive”, adaugă Adrian Gociu. Această diferență de filozofie juridică influențează nu doar modul în care AI-ul este reglementat, ci și cum gândim despre responsabilitate și inovație în fiecare jurisdicție.
În Statele Unite, sistemul de common-law se bazează pe precedent, însă în cazul AI-ului nu există suficiente cazuri finalizate pentru a clarifica răspunderea legală. Această incertitudine produce efecte directe asupra pieței. „Din cauza lipsei de claritate, unele fonduri sunt foarte prudente când vine vorba de investiții în produse generate de AI”, spune avocatul. „Un practician din Silicon Valley mi-a spus săptămâna trecută că devine extrem de dificil, aproape imposibil, să urmărești ce părți din cod au fost generate de AI doar analizând outputul. Problema reală nu este doar cum reglementăm AI-ul, ci cum demonstrăm implicarea și proveniența AI-ului”, adaugă Gociu. În esență, în fața instanțelor viitorului, „lanțul de responsabilitate”, de la antrenarea datelor până la produsul final, va deveni un subiect-cheie de dezbatere.
Adrian Gociu subliniază că mare parte din AI-ul de azi este antrenat pe date protejate prin drepturi de autor. „Outputurile pot fi uneori conforme, dar există numeroase cazuri-limită. Am văzut deja procese de mare profil, precum cele care implică Anthropic, în care s-au cerut despăgubiri uriașe pentru folosirea neautorizată a datelor de antrenament. Unele pot fi dovedite, iar altele rămân în zona gri.” Această „zonă gri” definește, de fapt, provocarea esențială a erei AI: cine răspunde pentru consecințele algoritmilor? „La fiecare conferință, răspunderea este subiectul principal. Este probabil prea devreme pentru a o defini în mod clar în toate cazurile. Legea va evolua, mai ales în SUA, sub influența common-law-ului.”
Pentru moment, responsabilitatea revine adesea utilizatorului final, iar majoritatea instrumentelor AI includ disclaimere juridice extinse. Dar Gociu anticipează o schimbare: „Pe măsură ce industria crește și sumele implicate devin uriașe, va fi inevitabil ca furnizorii să suporte o parte din răspundere. Dacă ar fi complet exonerați, am intra într-o zonă periculoasă”.
Un alt actor discret, dar decisiv în acest ecosistem va fi industria asigurărilor. „În SUA, asiguratorii încep deja să introducă noi reguli de politică, inspirate, de exemplu, din modul în care au fost tratate funcțiile autonome ale automobilelor. Modul în care companiile de asigurări decid să acopere pierderile va influența profund felul în care este definită răspunderea juridică în AI.”
În viziunea lui Gociu, AI-ul nu este doar o provocare tehnologică, ci o provocare de sistem legal și etic. Pe măsură ce tehnologia devine omniprezentă, societatea are nevoie de un nou contract între inovatori, utilizatori și instituțiile de drept.