Există tendința de a măsura un sistem fiscal prin câteva cifre: nivelul cotelor, veniturile colectate, deficitul sau numărul controalelor. Dar pentru o companie, fiscalitatea arată diferit. Ea înseamnă și timpul necesar pentru conformare, stabilitatea unei reguli, posibilitatea de a anticipa costul unei investiții, numărul de raportări, modul în care este tratată o eroare și, tot mai mult, capacitatea sistemelor statului de a utiliza inteligent datele pe care deja le dețin.
Aceasta a fost, poate, ideea care a legat cel mai bine discuțiile celei de-a șaptea ediții TAXCON. Întrebarea nu mai este doar cât taxăm, ci ce fel de economie construim prin politica fiscală: una suficient de puternică pentru a finanța dezvoltarea, suficient de europeană pentru economia în care Moldova vrea să intre și, în același timp, suficient de competitivă pentru ca businessul să continue să investească aici.
Integrarea europeană: mai mult decât preluarea unor reguli
Apropierea de Uniunea Europeană va aduce inevitabil mai multe reguli, noi sisteme de raportare și alte standarde de administrare. Dar integrarea inteligentă nu ar trebui să însemne copy-paste. Acolo unde legislația europeană lasă opțiuni, Moldova trebuie să aleagă soluțiile potrivite structurii economiei sale; legislația secundară trebuie pregătită înainte ca obligațiile să intre în vigoare, iar companiile au nevoie de timp realist pentru adaptare.
Acest lucru devine și mai important odată cu digitalizarea raportării. Businessul are nevoie de calendare clare, standarde tehnice publicate din timp, API-uri și medii de testare pentru companiile mari, dar și de soluții simplificate pentru întreprinderile mici. Iar principiul report once ar trebui să devină mai mult decât un slogan: dacă statul deține deja o informație, digitalizarea nu ar trebui să însemne că aceeași informație este solicitată contribuabilului în încă un format.
Mai multe date ar trebui să însemne controale mai inteligente
Aceeași logică a apărut foarte clar în discuția despre vamă. Integrarea europeană schimbă deja sensul administrării vamale: nu mai vorbim doar despre declarații și tarife, ci despre TVA, accize, trasabilitate, schimb de date și control bazat pe risc.
Dacă businessul oferă statului mai multe date și o trasabilitate mai bună, această transparență ar trebui să producă și un beneficiu pentru operatorul conform. Mai multe date ar trebui să însemne mai puține intervenții inutile, nu pur și simplu mai multe posibilități de control. Iar o eroare nu ar trebui tratată automat ca rea-credință. Gravitatea încălcării, impactul fiscal, caracterul repetitiv și conduita operatorului sunt relevante dacă vrem un sistem în care sancțiunea este nu doar disuasivă, ci și proporțională.
E-commerce-ul arată cât de repede economia poate depăși legislația
Puține domenii ilustrează această provocare mai bine decât comerțul electronic. Modelul clasic – importator, marfă, frontieră, declarație, TVA – este înlocuit de marketplace-uri, fulfilment, dropshipping, plăți într-o jurisdicție și livrări din alta. În acest model, chiar întrebarea aparent simplă „cine este importatorul?” devine mai dificilă.
Trecerea către colectarea TVA pentru trimiterile de valoare mică poate contribui la echitatea dintre comerțul local și cel transfrontalier. Dar succesul reformei va depinde de implementare. Interconectarea sistemelor, API-urile, declarațiile simplificate, schimbul electronic de date, testarea înainte de lansare și procedurile pentru retururi sunt cele care vor decide dacă noul mecanism va funcționa aproape invizibil pentru consumator sau va crea un nou blocaj administrativ.
Și există o miză mai mare. Moldova nu trebuie să măsoare succesul e-commerce-ului numai prin coletele care intră în țară. Ar trebui să îl măsurăm și prin coletele care pleacă. Pentru o economie mică, adevărata oportunitate este să facem exportul online suficient de simplu încât un producător moldovenesc să poată ajunge la un client european aproape la fel de ușor cum consumatorul din Moldova cumpără astăzi de pe o platformă internațională.
Fiscalitatea nu se mai termină la declarația fiscală
O altă concluzie TAXCON a fost că granițele dintre fiscalitate, contabilitate, audit și tehnologie devin tot mai greu de trasat. Pentru companie, toate ajung în aceleași sisteme, folosesc aceleași date și formează împreună costul conformării financiare.
În următorii ani, provocarea nu va fi doar să raportăm mai mult, ci să putem avea încredere în informația raportată. Aceleași date vor alimenta raportarea financiară, fiscală, de grup și de sustenabilitate. Asta pune în prim-plan trasabilitatea, reconcilierea, proprietatea asupra datelor și responsabilitatea managementului. Iar digitalizarea nu rezolvă automat problema: tehnologia nu poate compensa un proces neclar.
Nici inteligența artificială nu elimină această responsabilitate. Ea poate ajuta la identificarea anomaliilor, forecast, analiza excepțiilor sau pregătirea explicațiilor, dar rezultatul trebuie validat, documentat și asumat. Indiferent cât de sofisticat devine instrumentul, la capătul procesului trebuie să existe cineva responsabil pentru decizia luată pe baza lui.
În final, totul se întoarce la încredere
Poate că acesta este numitorul comun al TAXCON’26. Predictibilitatea este încrederea că regula de mâine nu va schimba logica deciziei de azi. Simplificarea este încrederea că statul nu va solicita repetat informația pe care deja o deține. Digitalizarea este încrederea că mai multe date vor produce servicii și controale mai inteligente, nu doar mai multă raportare. Iar conformarea voluntară este, în cele din urmă, încrederea că regulile sunt clare, proporționale și aplicate consecvent.
Integrarea europeană va schimba inevitabil sistemul fiscal al Moldovei. Întrebarea importantă este dacă vom folosi această perioadă doar pentru a adăuga noi reguli sau pentru a construi un sistem mai bun. TAXCON’26 a arătat că businessul și autoritățile nu trebuie să stea de părți opuse ale acestei conversații. Modelul de care avem nevoie este mai degrabă unul în care businessul și statul lucrează asupra aceleiași probleme, chiar dacă o privesc din perspective diferite.
Pentru că, până la urmă, competitivitatea unui sistem fiscal nu se măsoară doar prin cât colectează. Se măsoară și prin câtă încredere lasă în urmă.
_____
* conținut sponsorizat
