E primul loc în care am ajuns în Atena, înainte de Acropole și Partenon. Nu am avut un sentiment de déjà-vu pentru că nu fusesem în satele cicladice. Însă căsuțele albe cu ferestre albastre m-au cucerit de la prima întâlnire și au devenit prima mea iubire care nu se uită niciodată. În Atena.
Anafiotika este prezentat ca un cartier în Atena, însă, credeți-mă, e vorba doar de o mână de case, unele mai arătoase, altele în ruină, în plin centrul Atenei, cu atmosfera de sat dintr-o insulă îndepărtată. Nu e un loc turistic, cum e Plaka cu care se învecinează, e chiar o comunitate unde locuiesc oameni care au grijă de ghivecele cu flori și de pisicile leneșe care se întind de pe o prispă pe alta. Nu mergeți la shopping acolo, ci la fotografiat și la umplut sufletul de liniște, calm și normalitate înainte de va reîntoarce în Atena gyrosului, a cozilor la monumente și muzee și a mulțimii de curioși adunate să vadă schimbarea gărzii la Parlament.
Mi-am dat seama că după atâția ani de instituții europene nu aș mai putea scrie o invitație la călătorie. Cel puțin nu în stilul influencerilor de azi care călătoresc sponsorizat și promovează locul care plătește mai bine. Nu am timp de așa ceva și nici nu-i etic, eu având altă sursă de venit. Apreciez însă enorm influencerii și cred sincer că au rolul lor în a populariza destinații și a deschide mintea cititorilor/privitorilor spre locuri noi sau atracții noi în locuri vechi. Și cu acest disclaimer vreau să vă spun, în două-trei rânduri, de ce îmi place Atena și de ce o consider locul ideal pentru un city break.
Sincer vorbind, locul ideal pentru un city break, în opinia mea, este Istanbul. Dar am scris de atât de multe ori despre el încât m-am săturat și eu. La Atena, pe lângă sătucul cicladic din centru și marile atracții pomenite deja (Partenonul și Acropolele), sunt atât de multe de văzut încât sunt convins ca o să reveniți. În primul rând, mergeți neapărat la noul Muzeu al Acropolei, deschis la sfârșitul anilor 2000, absolut spectaculos, chiar dacă nu sunteți genul care să viziteze muzee. Are doar artefacte descoperite pe Acropole prezentate într-un cadru modern, atractiv, pe înțelesul tuturor. E chiar la poalele Acropolei și are pereții și podelele de sticlă, prin care se văd săpături și ruine. O să vă placă sigur. La fel de bogat în artefacte, dar din toate perioadele și de peste tot din Grecia este Muzeul de Arheologie. De pus pe listă. Aici, mie mi-au plăcut frescele din Santorini, iar la noul Muzeu al Acropolei, cariatidele, bineînțeles. Atena e plină de muzee și muzeiaşe, mai ales în zona centrului. Mergeți pe stradă și vedeți o casă frumoasă cu intrare somptuoasă – uitați-vă mai bine, precis e ceva de vizitat acolo, de la colecții permanente la expoziții itinerante. Se găsesc toate la o simplă căutare pe net. Mai menționez rapid stadionul olimpic și templul lui Zeus și răspund la întrebarea care e locul meu preferat din Atena.
Dealul Lycabettus. De fapt, mint. Zona Kolonaki. Dealul Lycabettus este punctul cel mai înalt din Atena de unde panorama asupra orașului este incredibilă. Are o bisericuță în vârf și un restaurant prost și scump. Dar merită să ajungem până aici pentru a privi Acropolele de sus, de exemplu. Se ajunge pe jos (nu mergeți vara) sau cu funicularul din Kolonaki. Și Kolonaki e dealul de la poalele dealului Lycabettus, o colecție eclectică de străduțe în pantă pe care sunt baruri, cafenele, restaurante, librării frumoase, magazine de firmă și case-muzeu sau case-expoziții. E cea mai frumoasă parte din Atena, după părerea mea. Tot aici, pe o străduță în pantă, cum altfel, se află și restaurantul meu preferat, Barbounaki. Bine, e vorba de locația restaurantului din Kolonaki, Barbounaki având restaurante și în Plaka (o terasă umbrită) sau în Glyfada. E un restaurant cu pește și fructe de mare, cu atmosferă relaxată și prețuri bune, nu cele mai mici. Mâncarea e delicioasă, vinurile, bine alese. Barbun este în meniu, de unde și numele, dar și caracatiță, creveți sau calamari. Nota maximă pentru salata de icre, dar și pentru salata grecească cu niște roșii super bune. Așadar, există un Barbounaki și în Glyfada, ziceam.
Ce este Glyfada? Riviera ateniană. Un loc posh cu apartamente scumpe, vile cu grădini spectaculoase și paradisul cafenelelor la malul mării, potrivite pentru brunch-uri leneșe și lungi. E destinația ideală pentru lunile mai și septembrie-octombrie, când încă sezonul nu e început și mai găsiți un loc pe plajă. Sau la celebrele cafenele. În lunile de vară, Glyfada e inundată de atenieni de dimineața până seara, așa că nu recomand.
Ce altceva recomandă Atena din punctul meu de vedere? Proximitatea de România – într-o oră și un pic, ești acolo. Metroul care te duce de la aeroport până în centru rapid și ieftin. Cartierul Metaxourgeio, cu graffiti pe toate zidurile, galerii de artă și spații culturale neconvenționale – încântă pe oricine, nu trebuie neapărat să îți placă acest gen de artă alternativă. Piața de vechituri din Monastiraki, deschisă zilnic, dar atingând apogeul duminica, atunci când zeci de vânzători ambulanți își desfac tarabele cu comori care mai de care. Sincer, comori rar o să găsești, deși e posibil dacă cauți bine, însă atmosfera de talcioc dată de negocierea unui vinil cu muzică grecească sau a unui candelabru vechi dintr-o casă de bogătaș scăpătat merită cu prisosință o vizită aici.
Și mai e gyrosul. Cel mai bun din lume. Musai de porc, trei-patru bucăți de carne, niște cartofi, niște sos, paradis.
Eu nu știu dacă v-am convins pe voi, însă eu plănuiesc o vacanță în Atena de trei-patru zile cât mai curând. Pentru tot ce am scris mai sus. Și pentru un cafe frape sau două.