Suntem la un început de an după un sfârșit de an din care, ca adult, nu am înțeles mare lucru. Mi-a fost greu să discern ce e bine și ce e rău, ce oameni sunt pentru și care împotrivă, ce e real și ce e dezinformare. Ca adult, repet, mi-a fost greu.
Așa că am scris rândurile de mai jos pentru tineri. Tinerii români. Cred că a fost greu, cred că nici voi nu ați înțeles chiar tot, însă mai cred că voi puteți înțelege mai bine ca noi. Și că uniți sunteți invincibili.
Trăim coordonați de instincte și izbândim prin educație. Experiențele ne definesc și ne împing înainte. Suntem avertizați mai mereu de pericolele ignorării lecțiilor pe care ni le dă trecutul și uneori sfârșim prin a repeta greșelile predecesorilor noștri.
În viață, pășim cu dreptul.
Părinții ne spun povești pentru a ne pregăti pentru viitor, basme care sădesc în mintea de copil noțiunea de bine și cea de rău, pilde care să ne ajute să gestionăm mai târziu momentele grele, dar și povețe care să ne țină cu picioarele pe pământ atunci când ne merge totul bine. Părinții mei m-au crescut cu asemenea povești, eu le transmit copilului meu, copilul meu, la rându-i, va ocroti cu realități îmbrăcate în povesti generația ce-i va urma și așa mai departe. Copilul se transformă în tânăr și poveștile își pierd atractivitatea, devin demodate și chiar dăunătoare.
Cine mai crede în povești? Tinerii se presupune că au capacitatea de a-și continua singuri educația primită de la părinți. Școala, societatea, anturajul sunt principalii creatori de povești pentru un tânăr. E decizia lui dacă și le însușește sau le ignoră.
Viața nu înseamnă a fugi de greșelile trecutului, ci a te familiariza cu ele, a învăța din experiențe și, mai ales, a-ți crea propriile experiențe pe care să le transmiți generațiilor următoare. Parafrazându-l pe Gandhi, aș spune că dacă vrem să progresăm, atunci trebuie să avem grijă de tineri și cred cu tărie că tinerilor nu trebuie să le arăți calea, să le spui ce trebuie să facă sau să le impui. Tinerilor trebuie să le dăm șansa să afle trecutul, să trăiască prezentul și să poată să-și programeze viitorul.
Revenind la poveștile copilăriei, câți dintre voi, băieți, n-ați visat să fiți eroul care învinge balaurul, câte dintre voi, fete, nu v-ați văzut salvate din turn de cavaleri pe cai albi? OK, sau mai știu eu ce pokemoni și extratereștri în zilele noastre. Câtor dintre voi nu v-au spus părinții: tu ești cel mai bun, tu ești cea mai frumoasă, tu meriți tot, tu n-ai pereche pe lume de deștept/deșteaptă?
Și i-am crezut. Și i-ați crezut. Și o să ne creadă și o să îi creadă toți copiii lumii, întotdeauna. Iar când am crescut am aflat că nu numai rănile dor și nu doar ploile îngheață și viața ne-a luat pe nepregătite de atâtea ori. Cum am învins? Cum vom învinge? Cum vor învinge? Uniți, conștienți, lucrând împreună pentru succes.
Jucătorul american de baschet Michael Jordan spunea: „Cu talent, câștigi un joc, cu lucrul în echipă și inteligența câștigi campionatul”. Asta vrea să spună că acel copil cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deștept există și va exista în noi mereu, însă dacă nu-l lăsăm să se joace cu cei de-o seamă cu el, va câștiga doar lupta, și nu războiul.
Președintele Roosevelt spunea: „Competitivitatea este bună până la un punct, azi trebuie să ne concentrăm pe cooperare”.
Voi, tinerii români de azi, sunteți o mare de minți luminate, cei mai și cele mai și cred și vă repet: împreună puteți reuși. Cooperarea, lucrul în echipă este cheia pentru viitorul vostru și al nostru.
Voi cei de azi nu sunteți noi cei de mâine. Veți fi tot voi, dar având și experiența noastră.
Închei tot cu un citat. De data aceasta de la un industriaș american. Henry Ford: „Că ne-am adunat aici e un început, că stăm uniți înseamnă progres, dar numai lucrând împreună atingem succesul”.
Generația mea (cei născuți în anii ’70-’80) are încredere în voi, în poveștile voastre, în alegerile voastre.
Poveștile noastre, alegerile noastre, experiențele noastre le auziți, le vedeți, le trăiți.
Folosiți-le cum știți voi mai bine.