Turcia nu înseamnă doar orașul de pe două continente – Istanbul, sejururi în hoteluri fabuloase sau preparate culinare gustoase. Fiecare regiune, fiecare oraș are farmecul său, dar unele sunt parcă făcute să fie vizitate în timpul sezonului de toamnă sau primăvara, nu doar în sezonul torid, când majoritatea drumurilor duc la mare.
Un sejur în Turcia, în afara sezonului estival este un adevărat festin pentru simțuri… toate simțurile! Temperaturile blânde și peisajele pitorești transformă această țară fascinantă într-o destinație perfectă pentru a explora, ca să nu mai vorbim despre posibilitățile culinare nelimitate.
Tărâmul basmelor: Cappadocia
Un pic cam previzibil, din cauza popularității imense a zonei, toamna este sezonul ideal pentru a vizita Cappadocia. Soarele aspru de vară se domolește, rămânând cald și strălucitor în timpul zilei, în timp ce serile sunt răcoroase și miros a focuri de lemne și grătare. Culorile de toamnă ale Capadociei sunt vii, cu frunze care devin galbene și roșii, iar formațiunile stâncoase și natura din zonă capătă nuanțe spectaculoase.
Inclusă pe lista patrimoniului natural și cultural mondial UNESCO, destinația este întotdeauna descrisă ca fiind „din altă lume” datorită peisajelor fantastice și deja faimoaselor baloane cu aer cald, dar istoria și cultura sa sunt la fel de spectaculoase, orașele subterane săpate în piatră – Derinkuyu, Kaymaklı, Acıgöl, Mazı, Özlüce și Gaziemir – fiind în topul obiectivelor de neratat.
Muzeul în aer liber din Göreme prezintă biserici sculptate în piatră cu fresce datând din secolul al IV-lea, în timp ce Ürgüp, Ortahisar și Uçhisar au fortărețe impunătoare de piatră și priveliști uimitoare. Devrent sau Așk, cu formațiunile stâncoase care arată ca și cum ar fi fost sculptate de extratereștri, sau satul Avanos, renumit pentru ceramica sa, fac destinația extrem de ofertantă. Zona este plină de hoteluri obișnuite, însă multe dintre peșterile antice și locuințele din piatră din regiune au fost transformate în locuri de cazare care oferă confort de la decent la luxos, oferind încă o perspectivă unică asupra istoriei.
Bucătăria tradițională din această regiune reflectă influențele culturale diverse și resursele locale bogate. Un preparat emblematic al regiunii, Testi Kebabı, este un kebab gătit într-un vas de lut. Carnea de miel sau vită, legumele și condimentele sunt așezate într-un vas de lut sigilat, care este apoi copt lent. Odată gata, vasul de lut este spart ceremonial la masă, eliberând arome delicioase. Un alt preparat popular este Çömlek Fasülye, o tocană de fasole albă gătită cu carne de vită sau de miel, roșii și condimente locale. Este un fel de mâncare consistent și reconfortant, perfect pentru serile răcoroase din Cappadocia.
Mult mai familiare pentru noi ar fi însă Güveç – un tip de tocăniță gătită lent, folosind carne de vită, miel sau pui, alături de legume proaspete. Și acest preparat este pregătit într-un vas de lut, ceea ce îi conferă o textură și o aromă deosebite. La fel Dolma și Sarma, sunt preparate din frunze de viță umplute cu orez, carne și condimente. Acestea sunt înfășurate și fierte, fiind servite adesea cu iaurt sau sos de roșii.
Trabzon, perla Mării Negre
Popular datorită culturilor ce ceai – un produs nelipsit pe masa turcilor, Trabzon este al nouălea oraș ca mărime din Republica Turcia și al doilea oraș ca mărime din regiunea Mării Negre, imediat după Samsun. Cu natura sa bogată, oamenii primitori și economia sustenabilă, Trabzon are un farmec aparte. Aflat la doar o oră de zbor de Istanbul, Trabzon este și foarte accesibil – sunt disponibile șapte curse directe zilnice, din care patru sunt operate de Turkish Airlines, iar restul de către A-Jet (fosta Anadolu Jet, care aparține tot companiei aeriene Turkish Airlines).
Regiunea Trabzon se află în nord-estul Turciei, pe coasta Mării Negre, și are o populație de aproximativ 1,5 milioane de locuitori, răspândiți pe o suprafață de 17.000 km. Regiunea are o istorie bogată și diversă, fiind influențată de diferite culturi și civilizații, cum ar fi grecii, romanii, bizantinii, mongolii, otomanii și rușii. A fost centrul Imperiului Trapezunt, statul bizantin care a rezistat până în 1461, când a fost cucerit de sultanul Mehmed al II-lea. Regiunea a reprezentat, de asemenea, un important nod comercial și cultural pe Drumul Mătăsii, legând Europa de Asia. Castelul medieval Trabzon din orașul omonim, care datează din secolul al V-lea, este unul dintre cele mai reprezentative vestigii ale acelor vremuri.
Una dintre cele mai faimoase atracții turistice din Trabzon se află la câțiva kilometri de oraș; Mănăstirea Sumela, un lăcaș de cult ortodox construit de greci pe o stâncă înconjurată de păduri și munți. Situată la o altitudine de 300 de metri în Parcul Național Altındere, mănăstirea fost fondată în secolul al IV-lea de doi călugări atenieni, care au găsit o icoană a Fecioarei Maria într-o peșteră. Numele său ar veni de la „melasă”, dar se crede că ar putea avea legătură cu icoana care înfățișează o Fecioară Maria neagră, din cauza vopselelor naturale folosite.
Un alt lăcaș de cult, Hagia Sophia a fost, inițial, o biserică bizantină, apoi moschee și muzeu. A fost construită pe coasta Mării Negre în secolul al XIII-lea, în timpul domniei lui Manuel I, împăratul Trebizondului, un stat scindat de Imperiul Bizantin. Moscheea prezintă încă multe fresce și mozaicuri frumoase, fiind considerată unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură și artă bizantină.
Faimos în zonă este și Pavilionul Atatürk, o casă frumoasă în care fostul președinte și fondatorul Republicii Turcia și-a semnat testamentul, într-una dintre ocaziile în care a tras aici. Clădirea a fost construită în 1903 de un om de afaceri grec, Konstantin Kabayanidis, ca o casă de vară. Mustafa Kemal Atatürk a vizitat pavilionul de trei ori, în 1924, 1930 și 1937, și a donat toate bunurile sale din pavilion poporului turc. Pavilionul este acum un muzeu care expune obiecte personale, fotografii și documente legate de viața și activitatea lui Atatürk.
Preparatele culinare tradiționale din Trabzon sunt influențate de bucătăria turcă, greacă și georgiană. Unele dintre cele mai cunoscute și apreciate preparate sunt Kuymak – un fel de mâncare cremos și sățios, preparat din brânză topită, mălai și unt, care se poate servi la micul-dejun. Akçaabat köfte sunt și ele foarte comune; preparate din carne de vită, condimentate cu usturoi, piper, nucșoară și chimen, acestea se prăjesc în ulei și se servesc cu salată, pâine și sos de roșii. La desert, poți încerca Laz böreği, o plăcintă dulce specifică populației Laz, care trăiește în nord-estul Turciei și în sud-vestul Georgiei, umplută cu cremă de lapte, zahăr și făină de orez. Aluatul este subțire și crocant, iar deasupra acesteia se toarnă un sirop de zahăr și lămâie.