Am 26 de ani. Sunt din România. Nu sunt miliardară, nici șef de stat, nici CEO-ul vreunei companii globale. Dar săptămâna aceasta am fost la Davos, printre oamenii care conduc lumea. Și, în loc să mă simt mică, m-am simțit puternică.
Davos este probabil cel mai controversat eveniment din lume – un spațiu despre care mulți vorbesc, dar puțini știu cu adevărat ce se întâmplă. Este locul unde se întâlnesc decidenții globali din politică, business, activism, artă și tehnologie. Iar, alături de ei, un grup restrâns de tineri, selectați pentru a aduce perspective noi.
Am fost la Davos ca membră a delegației Global Shapers, un grup format din 50 de tineri din întreaga lume care reprezintă vocile generației noastre. Dar săptămâna aceasta nu a fost doar despre a fi „tânără la Davos” – ci despre cum să folosesc această oportunitate pentru a aduce România și inițiativele noastre în centrul atenției.
Davos – între inspirație și intimidare
Holurile de la Davos sunt pline de oameni pe care îi admiri din cărți, articole și interviuri. Lideri de companii globale, șefi de state – fiecare conversație te provoacă. Și totuși, în mijlocul acestei lumi exclusiviste, m-am simțit bine primită.
De ce? Pentru că oamenii de aici sunt interesați de perspective noi. Global Shapers sunt celebrități la Davos, iar tinerii sunt încurajați să-și spună punctul de vedere.
Cine m-a impresionat la Davos
Pe lista celor cu care am vorbit în aceste zile sunt nume care mi-au marcat parcursul profesional:
• Al Gore, fostul vicepreședinte al SUA, m-a inspirat cu pasiunea sa pentru climă. I-am povestit despre proiectele noastre din România, iar susținerea lui m-a făcut să simt că ceea ce facem contează.
• Ray Dalio, unul dintre cei mai influenți investitori din lume, mi-a arătat cât de prietenos și deschis poate fi cineva aflat la vârful ierarhiei globale.
• Andrew Ng, cofondatorul Google Brain, m-a impresionat cu modestia lui, dar și cu dorința de a contribui la proiectele tinerilor prezenți.
• Andre Hoffman de la Roche și Marc Benioff de la Salesforce s-au dovedit adevărați campioni ai cauzelor de mediu.
Dar întâlnirea cu acești oameni nu a fost doar despre admirație. A fost despre a pune România pe hartă. Am vorbit despre proiectele noastre locale – de la soluții tech, la inovații în energie. Le-am arătat că România are ceva de spus.
Bătălia dintre două obiective
Pentru mine, Davos a fost o bătălie continuă între două misiuni. Prima, să aduc transparență. De ani de zile aud teorii conspiraționiste despre Davos, despre „oculta mondială” și alte mituri. Am vrut să arăt ce se întâmplă cu adevărat aici. Mulțumesc Forbes și altor platforme care m-au ajutat să-mi împărtășesc povestea. Iar cea de-a doua, să reprezint România. Ca una dintre cei doi români prezenți (alături de Ministrul Economiei), am simțit o responsabilitate uriașă să vorbesc despre ce facem bine. Am ridicat România în discuțiile despre climă, tehnologie, sport, și leadership tânăr. Și am făcut-o cu mândrie.
Cea mai mare provocare a fost gestionarea timpului: fiecare 10 minute petrecute la un interviu cu o televiziune din România, pentru a-mi îndeplini obiectivul de a comunica transparent, însemnau o oportunitate pierdută de a avea o discuție la fața locului care m-ar fi ajutat să construiesc conexiuni valoroase – și invers.
Cu bune și rele
Davos are și partea lui de întuneric. Presiunea de a performa este imensă. Uneori simți bariere între tine și cei care par de neatins – fie de timp, fie de statut.
Și există momente în care te întrebi dacă prezența ta contează cu adevărat. Dar pentru fiecare moment de îndoială, există zece momente de inspirație.
Am observat un lucru interesant: înainte de eveniment, am scris mai multor persoane prin aplicația de networking, cerând întâlniri. În multe cazuri, am primit răspunsuri de la membrii echipelor lor, care au refuzat politicos, invocând lipsa de timp și prioritizarea întâlnirilor cu alți lideri de același nivel. Dar, la fața locului, când m-am dus direct la acele persoane, fiecare dintre ele – fără excepție – și-a făcut timp să vorbească cu mine. Oamenii importanți își doresc să vorbească cu tinerii și prioritizează acest lucru.
Trei lecții mari de la Davos:
1. Oamenii vor să ajute, dacă știi să le ceri ajutorul. Nu te preface că ești cineva care nu ești. Spune-ți povestea cu modestie, dar cu claritate. Majoritatea liderilor cu care am vorbit au fost deschiși și interesați.
2. Follow-up-ul este cheia. Dacă nu continui conversațiile după eveniment, totul rămâne o amintire. La Davos am învățat că trebuie să fii foarte clar despre pașii următori încă din timpul discuției.
3. Retelele globale se construiesc din colaborări locale. De fiecare dată când am vorbit despre România - despre inițiativele în climă, tehnologie sau leadership tânăr - am creat interes și oportunități pentru colaborare. Proiectele locale pot deschide uși globale, dacă le prezinți cu pasiune și claritate.De ce contează Davos
Davos m-a învățat o lecție valoroasă: chiar și pe cea mai importantă scenă mondială, tinerii români pot să aducă o contribuție. Trebuie doar să ai curaj, să vii pregătit, și să-ți folosești vocea – nu doar pentru tine, ci și pentru comunitățile pe care le reprezinți.
Am plecat de aici inspirată și cu un sentiment profund de responsabilitate. Discuția despre viitor trebuie să includă toată lumea – iar asta înseamnă că avem datoria de a ne face vocea auzită.