Forbes România a invitat reprezentanți importanți din mediul de afaceri local să vorbească despre lecțiile învățate/trăite în anul 2022 și despre provocările anului 2023 în proiectul editorial #lecțiipentru2023.
Gabi Bartic, CEO Brio®
Care este cuvântul ce caracterizează cel mai bine anul 2022? Argumentați.
Aș vorbi despre un mix de termeni, care ar fi definiția vulnerabilității în fața schimbării. Și aici mă voi referi doar la zona educației, aceasta fiind cea în care activează Brio®. Suntem după mai bine de 30 de ani de tot-felul-de-reforme prin care a trecut sistemul de educație. Și ni-l dorim schimbat, dacă s-ar putea peste noapte, din temelii. Ne-am dori să ne culcăm într-o noapte și a doua zi să ne ducem copiii la școli curate, vesele și primitoare, cu profesori empatici și bine pregătiți (și, firește, bine plătiți), cu dorința și răbdarea de a preda știința ca pe-o joacă astfel încât și cel mai obtuz copil să fie atras de principiul planului înclinat sau de orice altă noțiune. Și trăim, zi de zi, cu neîmplinirea că iată, ne trezim că nu e așa. Și-atunci, toată frustrarea pe care această nerealizare de fiecare dimineață ne-o produce o punem în fața oricărei conversații despre educație.
Nu reușim, evident, un consens (abia acela ar fi absurd) pe vreo idee legată de educație, așa că orice mică sau mare idee de schimbare apare în spațiul public ne transformă în ambasadorii zeloși și extrem de virulenți ai uneia sau alteia dintre părți. Suntem capabili de dezbateri interminabile legate, iată, de culoarea pixului cu care corectează profesorul lucrările, de împărțirea anului în semestre fragmentate de mini-vacanțe sau în module nefragmentate, dar cu aceleași vacanțe și așa mai departe. Și toată furia asta ne face absolut incapabili să facem pașii necesari în spate pentru a analiza, rațional și logic, orice situație. E și greu, de altfel, educația e și despre copiii noștri, pănă la urmă.
Care au fost motivele dvs. de îngrijorare pentru afacerea pe care o conduceți în anul 2022? Care sunt rezultatele activității companiei/ grupului, comparativ cu estimările de la început anului?
Aici voi avea cu totul alt tip de răspuns. Oamenii, ei sunt principala mea îngrijorare când este vorba de businessul pe care îl conduc. Cred că e o problemă a întregului mediu de business din România, aceea că este din ce în ce mai greu să găsești oamenii potriviți pentru joburile disponibile. Și aici e o lungă discuție, evident, dar orice discuție despre oameni am începe, aceasta se încheie tot la sistemul nostru de educație care produce orice, dar din ce în ce mai puțini oameni buni.
În ceea ce privește activitatea noastră, anul acesta a fost unul care a marcat o serie de realizări importante. Am început anul cu o rundă nouă de investiții în care ne-am depășit ținta de finanțare propusă inițial – cea de 800.000 de euro. De asemenea, pe lângă proiectele pe care le-am continuat anul acesta, precum prima olimpiadă digitală de matematică, testele naționale de literație și de literație digitală, testele de istorie și primul program integrat de pregătire a profesorilor din România în utilizarea platformelor digitale, am lansat și primul raport privind nivelul de literație digitală a elevilor din România, alături de UiPath Foundation. Însă poate cea mai importantă realizare a acestui an este pilotarea Brio® ca instrument de testare standardizată la nivel național.
Avem în continuare planuri importante care vizează dezvoltarea și expansiunea noastră, prin consolidarea produsului pe piață, astfel încât să acoperim în totalitate nevoile de testare și evaluare ale oricărei instituții de învățământ. De asemenea, ne propunem dezvoltarea și lansarea externă a produsului nostru.
Cum a influențat războiul din Ucraina activitatea companiei dvs.?
Războiul din Ucraina ne-a afectat pe toți: de la felul în care acesta ne-a ocupat tuturor mai mult sau mai puțin din energie și acțiuni și continuă să facă acest lucru, câtă vreme el se va petrece la câțiva kilometri de granițele noastre. Ne-a afectat și în ceea ce privește sistemul de educație, evident: o mulțime de resurse au fost canalizate spre crearea unor mecanisme de incluziune pentru toți copiii care s-au trezit, brusc, într-o țară care nu era a lor, cu o limbă pe care n-o înțelegeau. Am auzit în diverse colțuri și deja obișnuitele pufnituri: „asta ne mai lipsea”. Și e drept și asta, dar e drept doar până când este teribil cinic. Sistemul românesc de educație e greu să credem că poate cădea mai jos, dar copiii aceia n-au nicio vină că au ajuns aici, iar datoria noastră e să le dăm și lor, așa cum ne străduim să le dăm și copiilor noștri, o educație de bună calitate.
Care sunt punctele tari și punctele slabe ale mediului de afaceri din România?
La toate voi răspunde: oamenii. Punctul cel mai tare al mediului de afaceri românesc sunt unii dintre oamenii de imensă calitate umană și înzestrați cu știință și instinct incredibile pentru o națiune căreia i-au fost amorțite și amestecate reflexele capitaliste atâta vreme în perioada comunistă. Cele mai mari revelații le-am avut când am avut contacte cu oameni cu stofă extrem de bună care conduc companii românești. Aceleași revelații le-am trăit și când m-am întâlnit cu fondatori de startup-uri, cu tineri implicați în acceleratoare sau în hackatoane. Și aș concluziona, optimist, că oamenii sunt cea mai bună resursă a mediului de business din România, dacă nu ar exista și întrebarea legată de cel mai slab punct – unde trebuie să spun, din păcate, același lucru. Oamenii. Ne cam lipsește solidaritatea oricărei bresle, dorința de a lucra împreună și nu unii împotriva celorlalți, petrecem foarte mult timp în analiza punctelor slabe ale celuilalt pe piețe pe care spațiul de manevră e incredibil de larg și pierdem astfel timp, bani și energie ce ar putea folosite de fiecare dintre noi pentru a crește.
Care credeți că sunt măsurile pe care guvernul României ar trebui să le ia pentru ca mediul de afaceri din România să treacă această iarnă fără piederi majore? (falimente, insolvente, blocaje)?
Aș putea începe, cinic: prima măsură pe care ar putea-o lua ar fi prin a nu ne încurca. Dar e evident că niciun guvern nu poate să-și propună să-și încurce cetățenii. Aș putea vorbi aici despre nesiguranța cadrului legislativ și a măsurilor fiscale printre care suntem nevoiți să facem balet în fiecare zi, fiecare dintre noi. Probabil că am crescut în logica asta de a-i ajuta mereu pe cei mari și a-i lăsa pe cei mici să se descurce până când cumva o parte dintre ei ajung și ei mari. Poate că aș vrea să văd vreo facilitate acordată companiilor mici cărora nimeni nu le proiectează scutiri de taxe, ajutoare de stat sau alte facilități.
Care considerați că vor fi cele mai mari provocări la nivel mondial, dar pentru industria/domeniul dvs. în anul 2023?
Îmi e extrem de greu să fac previziuni generale, așa că mă voi opri la cele legate de domeniul nostru, cel al educației. Atât la nivel global cât și (mai ales) la nivel local, educația traversează o criză de resursă umană. Din păcate, aceasta este o problemă extrem de mare: nu poți crește un domeniu decât cu oameni buni, motivați, care să aibă știință, dar și viziune și să poată vedea în perspectivă ce construiesc. Și acest lucru în educație e esențial. Până când meseria de profesor nu va avea prestigiul necesar (și acesta nu se cere în stradă de către profesori, ci se primește de la societate ca o recunoaștere a misiunii pe care aceștia o servesc și în schimbul unor prestații profesionale impecabile) și până când nu vom valoriza educația în sine, și nu nota, rutele scurte și laudele nemeritate, sistemul de educație românesc va fi unul cel mult mediocru.