În timp ce, în ultimii ani, statisticile ne oferă constant motive de mândrie în ceea ce privește evoluția producției agricole, fermierul român luptă să-și valorifice cultura într-un context în care presiunea a devenit cuvântul de ordine.
Statisticile instituțiilor de profil marchează în fiecare an agricol cifrele record pe care fermierii români le raportează nu doar în ceea ce privește producția de cereale, ci și în sectorul de producție a legumelor și fructelor.
Însă cu greu se recunoaște faptul că, deși producția de legume și fructe a crescut în ultimii ani, necesarul de consum la nivel național nu poate fi acoperit. Motivul dăinuie de mai bine de 30 de ani: un sistem de irigații foarte slab dezvoltat, lipsa depozitelor și un număr tot mai mic de unități funcționale destinate procesării. Iar, la toate acestea, în acest nou an plin de incertitudine și aflat sub semnul inflației se adaugă și presiunea scăderii puterii de cumpărare, dar și cea a creșterii substanțiale a tuturor costurilor.
Astfel, ajungem să privim același scenariu tras la indigo: în sezonul cald asistăm la o supraproducție de legume și fructe, în timp ce în sezonul rece, în special iarna – producția pe acest segment aproape că lipsește cu desăvârșire. Conform datelor Institutului Național de Statistică, în sezonul rece, din cantitatea anuală totală de legume, numai patru procente este realizată în solarii. Cum se traduce mai exact această cifră? Importuri cu mult mai mari decât exporturi, care, potrivit statisticilor INS, sar și de jumătate de miliard de euro.
2020 a fost anul în care importurile de legume și fructe au ajuns la maximul istoric de 1,2 miliarde de euro, după un avans anual de 1,6% și o creștere de 252% față de anul 2011. Conform unei analize a furnizorului de soluții de business information KeysFin pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică, în anul pandemic 2020, exporturile de fructe și legume au crescut cu 9,3% față de 2019, și cu 40% față de 2011, ajungând la valoarea de 173 milioane de euro. Asta în timp ce deficitul balanței comerciale de fructe și legume (exporturi minus importuri) a crescut cu 0,3% față de 2019 și a fost cu 374% peste nivelul anului 2011, cel mai ridicat nivel din istorie, ce a depășit pragul de un miliard de euro.
Anul trecut, România a raportat importuri de legume de cinci ori mai mari decât exporturile. Importurile au totalizat 528 de milioane de euro, iar exporturile 107 milioane de euro, conform INS.
Între timp, statisticile Eurostat menționează România în top zece cei mai mari producători de legume și fructe din spațiul Uniunii Europene. O informație mai puțin cunoscută în spațiul public este că țara noastră este cel mai mare producător de nuci din Uniunea Europeană (anul trecut, fermierii români dețineau peste două milioane de astfel de arbori).
Datele furnizate de Eurostat relevă că în 2021, țara noastră a depășit producția de 60.000 de tone de nuci. În urma României în topul celor mai mari producători de nuci din UE se regăsesc țări precum Grecia și Franța, cu peste 40.000 de tone fiecare, urmate de Spania cu 20.000 și Italia cu 14.600 de tone de nuci.
Țara noastră a devansat Franța în topul producătorilor de nuci încă din anul 2017. Majoritatea arborilor din România sunt deținuți de mici fermieri, dar datorită interesului comercial tot mai mare pentru producția de nuci, în special de când au devenit disponibile subvențiile UE pentru pomii fructiferi, culturile pe suprafețe mari s-au înmulțit.
În prezent, cultivatorii de nuci primesc plăți de sprijin regulate, dar nu există încă programe guvernamentale specifice pentru sprijinirea lor. Subvențiile acoperă unele costuri de plantare, sisteme de susținere, pregătirea solului, precum și asigurarea împotriva grindinei și a inundațiilor. În schimb, finanțarea UE poate acoperi până la 50 la sută din valoarea investiției, de la 98.000 de euro la 1,03 milioane de euro, în funcție de mărimea fermei. Numai în ultimii trei ani, în județul Alba au fost înființate peste 40 de hectare de plantații de nuci.
În mod paradoxal însă, aceste recorduri nu fac altceva decât să scoată în evidență una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă domeniul agricol autohton: incapacitatea României de a procesa materia primă. Din acest punct de vedere, specialiștii în domeniu continuă să atragă atenția asupra unor soluții clasice, de moment, dar la îndemâna oricărui fermier: să se mizeze mai mult pe formele de asociere pentru a vinde în supermarketuri, acolo unde se și regăsesc cele mai mari vânzări de legume și fructe, dar și să se concentreze pe exporturile în țări care nu au o climă favorabilă pentru a produce legume și fructe, precum cele nordice sau cele baltice. Aceste soluții pot fi catalogate a fi optime numai dacă se investește concomitent și în industria de procesare, astfel încât, de exemplu, roșiile să poată fi transformate în pastă. Din păcate, însă, în prezent nu putem vorbi despre o valorificare optimă a acestor supraproducții, tocmai pentru că România duce lipsă de unități de procesare. În prezent, mai sunt câteva fabrici de conserve de legume: a brandului retailerului român deținut de familia Mutu, Annabella – Râureni, cea a brandului Sultan, ce aparține companiei turcești Sahprod Meteor, cea a companiei Arovit și a celor de la Encon.
La rândul său, președintele Organizației Interprofesionale pentru Produse Agroalimentare de Legume și Fructe, Gheorghe Vlad, a recunoscut că, din cele 23 de fabrici de procesare legume-fructe care erau membre ale asociației, în prezent mai funcționează trei. Zece dintre ele și-au întrerupt activitatea în ultima perioadă din cauza majorărilor la materia primă, la gaze și electricitate, dar și la ambalaje. Potrivit lui Gheorghe Vlad, la nivel național, capacitatea de procesare este de aproape două milioane de tone de zacuscă, bulion etc.
Datele Institutului Național de Statistică subliniază că anul trecut, România a produs în total peste 753.000 de tone de roșii de pe o suprafață de 34.700 de hectare și peste 220.000 de tone de castraveți de pe 12.300 de hectare. În prezent, Matca este cel mai mare bazin legumicol din țară – acesta deține aproximativ o suprafață de 1.500 de hectare cu solarii, ceea ce înseamnă o treime din suprafaţa României, şi reunește un număr de 4.000 de producători ce cultivă aici vinete, ardei gras, roșii, castraveţi, varză sau pepeni.
Referitor la producția de legume din zona Munteniei, aici, de mai bine de o lună, fermierii au început deja recoltarea pentru producția de ceapă de vară. Răzvan Prelipcean, din județul Ilfov, deține alături de familia sa o fermă pe o suprafață cultivată de 400 hectare, în care de mai bine de 13 ani produce cereale și legume (ceapă, castraveți și morcovi). Pentru el, din punct de vedere al producției, anul 2021 a fost unul mai mult decât benefic: volumul producției de ceapă a crescut cu aproximativ 20%, față de cel raportat în 2020 și asta datorită investițiilor pe care le-a realizat în sistemul de irigații, dar și a lucrărilor mecanizate. „Această creștere ne-a adus implicit și o majorare a vânzărilor care s-a regăsit în creșterea cifrei de afaceri, cu 28%”, precizează tânărul fermier, membru al organizației Clubul Fermierilor Români.
Cu o echipă formată din 25 de salariați și 90 de lucrători sezonieri, evoluția business-ului lui Răzvan Prelipcean nu stă deloc sub semnul incertitudinii în perioada imediat următoare, în ciuda contextului lipsit de predictibilitate.
„Pentru anul agricol 2022, previzionăm o nouă creștere a volumului producției de ceapă și, din dorința de a ne dezvolta, am decis ca anul acesta să înființăm și cultura de castraveți. Așadar, ne-am propus să mărim suprafața irigată, având ca obiectiv atingerea procentului de 100% până în anul 2024”, completează fermierul, precizând că urmează și investiții în dezvoltarea fermei – construirea a două depozite frigorifice noi, hala de condiționare și procesare și dezvoltarea unei linii de paletizat-brichetat resturi vegetale.
Cartoful – Dintre cele mai cultivate legume
Care sunt însă cele mai mari producții ale României la capitolul legume? Potrivit statisticilor, cartofii, coponida, varza și roșiile rămân în continuare în topul legumelor autohtone la care fermierii raportează cele mai mari producții. Însă tot la acestea, țara noastră se „mândrește” și cu cele mai mari importuri, care în ultima perioadă se îndreaptă spre 200 de milioane de euro. În timp ce exporturile nu ajung nici măcar la cinci milioane de euro.
Datele provizorii publicate de Institutul Național de Statistică (INS) clasează România pe locul șase în Uniunea Europeană în ceea ce privește producția de cartofi obținută anul trecut – 2,68 milioane de tone, fruntașa acestui clasament fiind Germania, cu o producție de 11,55 milioane de tone.
În topul producătorilor de cartofi din UE se mai regăsește Franţa, cu 8,73 milioane de tone, urmată de Olanda – 7,09 milioane de tone, Polonia – 6,48 milioane de tone şi Belgia, cu 4,1 milioane de tone.
În ceea ce priveşte suprafaţa cultivată, țara noastră a ocupat locul patru cu 166.000 hectare, după Polonia (359.000 hectare), Germania ( 275.000 hectare) şi Franţa (206.000 hectare).
Conform datelor provizorii ale INS, în 2021 recolta locală de cartofi a fost uşor mai mare decât în 2019, raportându‑se un plus de 56.000 de tone, asta deşi seceta a produs pagube serioase în anul 2020, iar suprafaţa cultivată a scăzut cu aproximativ 3.000 de hectare. În opinia specialiștilor, în timp, această cultură se va retrage „încet-încet” în zonele tradiționale acesteia, mai exact vorbim despre Covasna, Harghita, Suceava, Sibiu și Brașov. La începutul acestui an, președintele Federaţiei Naţionale a Cartofului în România (FNCR), Romulus Oprea, declara într-o conferință online că „a doua pâine a românilor” a fost ignorată în ultimii 30 de ani, motiv pentru care s-a ajuns ca în prezent să se cultive suprafețe ridicol de mici cu cartofi.
În urmă cu zece ani, România consemna producţii de cartofi de 3,5 – 4 milioane de tone, dar de pe suprafeţe mai mari, respectiv între 200.000 – 250.000 de hectare. În ultimii cinci ani însă, aceste suprafețe au scăzut constant sub 200.000 de hectare. În plus, pentru ca acest tablou să pară și mai dezolant, din cauza lipsei precipitațiilor, fermierii care au mizat pe această cultură recunosc că cel puțin în acest an vor lucra în pierdere.
„Estimăm că producțiile din acest an se vor situa la jumătatea celor care ne-ar fi putut ajuta să ne acoperim cheltuielile”, explică Vasile Vraja, fermier din zona Satu Mare. Vasile Vraja spune că-și va vinde în câmp kilogramul de cartofi cu 1-1,2 lei.
În anul pandemic 2020, producţia de cartofi obţinută a depășit ușor două milioane de tone, înregistrând o scădere cu aproape 21 de procente față de anul 2019, când s-a totalizat 2,62 milioane de tone, arată datele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).
Conform statisticilor, randamentul la hectar a înregistrat un recul cu aproape trei tone, de la 15,44 tone în 2019, la 12,56 tone în 2020, iar suprafaţa cultivată a scăzut cu 4.394 hectare. Potrivit datelor MADR, suprafaţa cultivată cu cartofi a fost de 165.669 hectare anul trecut, în timp ce în 2019 a depăşit 170.063 hectare.
Importanța cooperativelor
Privind către segmentul de fructe, fermierii care activează în acest sector susțin că anul acesta vor avea parte de o recoltă bună (la pere, pepeni și struguri), în special în zonele unde a plouat ori unde există sisteme de irigații bine puse la punct sau acolo unde fermierii au înțeles importanța investițiilor în dezvoltarea cooperativelor.
Un exemplu în acest sens sunt patru fermieri din localitatea Gheorghe Doja (Ialomița). Andrei Boitoș, Viorel Radu, Vasile Boitoș și Nicoleta Radu împreună cu distribuitorul Microfruits au înființat anul trecut Cooperativa Agricolă Bostănăria pentru a-și valorifica propria producție de pepeni. Iar anul acesta, cei patru fermieri și-au stabilit ca țintă să pună pe piață între 3.500 și 4.000 de tone de pepeni din mai multe tipuri: verde, negru, fără semințe, Charleston, Yellow Watermelon şi patru specialităţi de pepene galben (Galia, Cantaloupe Honeydew şi Piel de Sapo). Pepenii sunt cultivați pe o suprafață de 65 de hectare situate pe raza localităţii Gheorghe Doja, al doilea mare bazin de producţie de pepeni din România.
O pondere de 90% din această suprafaţă este alocată culturilor de pepene verde, iar pe restul de 10% se cultivă cele patru soiuri de pepene galben.
„An de an, cea mai mare incertitudine pentru noi era valorificarea producţiei, iar această asociere ne aduce mai multă linişte în privinţa vânzărilor. O altă provocare pentru noi, fermierii, este volatilitatea preţurilor, iar o planificare mai bună, pe tot lanţul de producţie şi vânzare, ne ajută să avem o mai bună predictibilitate a sezonului. (…) După acest prim sezon, dacă totul merge aşa cum ne-am planificat, vrem să creştem suprafaţa cultivată cu pepeni la 150 de ha”, a explicat Andrei Boitoş, preşedinte şi membru fondator al Cooperativei Agricole Bostănăria.
Cea mai mare parte a pepenilor va fi comercializată în marile lanţuri de magazine din România: Carrefour și Mega-Image, culturile de pepeni aflându-se la o distanță de aproximativ 100 de km față de cele mai importante depozite logistice ale marilor retaileri, ceea ce înseamnă că produsul are nevoie de maximum 24 de ore pentru a ajunge de pe câmp, direct pe rafturile marilor magazine. Pepenii vor fi livraţi în ambalaje de carton de 400 kg sau în cutii de carton de 20 de kg pentru pepenii galbeni, în funcție de cerințele fiecărui comerciant.
La rândul său, Adrian Racoviţă, General Manager Microfruits şi membru fondator al Bostănăria, a explicat că o mică parte din producţia acestui sezon va fi comercializată şi la export, iar în acest sens Microfuits a început deja negocierile cu potențiali parteneri din Europa de Vest. Potrivit acestuia, 10% din producția de pepeni de anul acesta va merge către țări precum Olanda, Austria, Germania și Polonia.
Investiția pe care cei patru fermieri români au realizat-o pentru cultivarea unui hectar de pepeni a fost puternic influențată de inflație și de toate evenimentele care se petrec la nivel mondial (creșterea prețurilor la combustibil, războiul din Ucraina etc.) Astfel, fermierii estimează că aceasta va ajunge în acest an și la 37.000 de lei pe hectar.
Ca planuri pe termen scurt, cooperativa vrea să finalizeze anul acesta lucrările de construcție la primul depozit al cooperativei, situat în localitatea Gheorghe Doja, depozit realizat din fondurile proprii ale fondatorilor.
Pentru început, primul spațiu pentru depozitarea pepenilor pe termen scurt va avea o suprafață de aproximativ 500 mp. De asemenea, în următorii cinci ani, membrii cooperativei şi-au propus creșterea suprafețelor dedicate culturilor de pepeni de la 65 la 150 de hectare, inclusiv prin atragerea de noi membri, dublarea capacității de depozitare, dar și achiziția de utilaje agricole sau echipamente de spălare și sortare. Investiţiile vor fi realizate atât prin reinvestirea profitului anual obţinut, cât şi prin accesarea de fonduri europene.
Producția de struguri – trend ascendent
În ceea ce privește producția de struguri, de departe principalii jucători din această piață rămân companiile al căror obiectiv principal de activitate este producția de vin. În ciuda faptului că suprafața cultivată a scăzut ușor, cu 1,2 procente în 2021 în comparație cu anul 2020, producția de struguri se află pe un trend ușor ascendent. Anul trecut aceasta a crescut cu 6,3%, ajungând la 995.000 de tone, ca urmare a creșterii randamentului la hectar ( +7,6%).
„În prezent, putem vorbi despre o producție de struguri peste medie, mult mai bună decât cea realizată în anul precedent, atât calitativ, cât și cantitativ. La aceasta au contribuit atât condițiile climaterice, și ma refer în primul rând la precipitații, cât și faptul că beneficiem de un sistem de irigații prin picătură pe întreaga suprafață”, precizează Ionuț Rădulescu Anghel, oenologul Cramei Trantu, o afacere de familie din zona Dobrogei.
Notele nu rămân la fel de pozitive însă dacă privim către vânzările produsului finit, vinul. Anii de pandemie cu binecunoscutele restricții ce au afectat industria HoReCa și-au pus amprenta destul de puternic asupra acestei industrii.
„Ne-am concentrat și noi pe prezența în online și implicit pe livrările din depozite direct la domiciliul clienților. Însă toate aceste soluții nu au reușit să acopere decât într-o foarte mică măsură pierderile suferite”, completează oenologul, care subliniază că, mai nou și criza generată de războiul din Ucraina contribuie la reducerea vânzărilor de vin.
La o producție bună de struguri, cel puțin din punct de vedere cantitativ, se așteaptă și unul dintre cei mai cunoscuți jucători din industria locală a vinului –Vinarte, companie deținută în prezent de austriacul Tim Brockmann.
„Se anunță o producție bună din punct de vedere cantitativ. Însă, trebuie să recunoaștem că activitatea de vânzare în general a devenit mult mai dificilă, efortul atât uman, cât și financiar este unul cu mult mai mare chiar decât în anii de pandemie”, mărturisește Rodica Căpățână, directorul general Domaine Vinarte.
Inflația și creșterea prețurilor la energie afectează puterea de cumpărare a consumatorului român. Principalul efect al acestor două constante din ultima perioadă este însăși diminuarea apetitului de consum, în primul rând pentru produsele care nu sunt de bază, iar aici se încadrează strugurii și vinul. „De exemplu, deși vânzarea de vin a decurs până acum în parametrii cantitativi propuși, marja brută a înregistrat scăderi, asa cum era de așteptat, din cauza creșterilor necontrolate ale prețurilor la furnituri (sticlă, hârtie, paleți) și la transport. În retailul modern, vorbim deja de o tendință a consumatorului de a achiziționa produse și vinuri foarte ieftine”, completează directorul general Vinarte.
În acest nou context în care toate aceste schimbări rapide conduc la o creștere semnificativă a costurilor de producție, oficialii Domaine Vinarte au decis să-și focuseze investițiile viitoare către o zonă care să ofere stabilitate business-ului.
„În perioada următoare, ne vom direcționa bugetul de investiții către plantațiile de struguri, replantăm anual aproximativ 20 ha de vie cu scopul de a întineri plantațiile. În paralel, vom achiziționa și utilaje agricole moderne, pentru a compensa lipsa acută de forță de muncă. Și nu în cele din urmă, ne-am propus să dezvoltăm partea de agroturism, iar în acest sens lucrăm deja la astfel de proiecte”, concluzionează Rodica Căpățână.
Conform celor mai recente date furnizate de Institutul Național de Statistică cu privire la evoluția valorii producției pe ramuri agricole, strugurii se află în grupa produselor care au consemnat scăderi ale ponderii valorii producției în 2021, și anume, -2,5 puncte procentuale. Scăderi pe această linie s-au mai înregistrat și la cartofi (-6,5%), legume şi pepeni (-5,2%) şi plante de nutreţ (-1,5%).
În 2021, România a înregistrat o producție de legume ce a atins valoarea de 3,5 milioane de tone.
Conform datelor INS, România a importat, în anul pandemic 2020, 28.300 de tone de pepeni verzi proaspeţi în valoare de 9 milioane de euro şi 4.900 de tone de pepeni galbeni.