de Alina Epure
Arta de a trăi frumos, în armonie, pace, bucurie, cu încredere, speranță și siguranță se învață din zâmbetul unui copil, din puritatea, inocența, gingășia cu care se raportează la fiecare zi.
Maturizarea forțată, modelarea personalității, lumea virtuală în care aleg să trăiască, anihilarea empatiei, a dragului de a petrece timp în familie… cu familia… încărcarea programului zilnic astfel încât agenda copilului să arate ca a unui manager… toate acestea determină copiii să trăiască superficial, deconectați de ei înșiși, de familie, de viața frumoasă în care ar putea înflori la nivel de minte, trup, suflet. Rutina noastră zilnică este transmisă și copiilor noștri, proiectând asupra lor așteptări, apărând dezamăgiri, dar toate acestea nu fac parte din ceea ce simte un copil, din ceea ce își dorește un copil din relația părinte-copil, având astfel acces la goluri emoționale, umplute adesea cu alimente mai mult sau puțin potrivite și necesare vârstei lor.
Atât părinții, cât și ceilalți îngrijitori ai copiilor se bucură de farfuriile goale, de modul inconștient în care copiii ajung să mănânce, în prezența tabletei, a telefonului, a televizorului, pentru a deschide gura să mai ia o linguriță de mâncare. Astfel, mâncarea devine o componentă periferică a tuturor device-urilor folosite și copiii nu realizează cum au mâncat, ce au mâncat, ce ingrediente au fost folosite, ce culoare, gust, textură… aceștia devin străini de un comportament normal în ceea ce privește relația cu mâncarea.
Urmează o etapă în care ajutăm copiii să facă cunoștință cu tehnica manipulării, cu acceptarea recompensei, condiționarea mesei de un desert, ceea ce mai târziu se va traduce în dependențe, în profiluri alimentare greu de corectat, adicții ce se manifestă și la vârsta de adult și care sunt așezate cu mare grijă în bagajul greu cu care pleacă un copil pe drumul vieții. Atitudinea față de mâncare se învață acasă, la masă cu părinții, prin expuneri repetate, timp îndelungat, la obiceiuri pe care dorim să le transmitem copiilor ca fiind sănătoase, echilibrate, armonioase.
Asistăm la o înstrăinare de o educație în alimentație, observând în rândul copiilor, a adolescenților dezechilibre majore, derapaje alimentare, perioade în care se manifestă foamea emoțională, prezența meselor dezorganizate, monotonia din farfurie, introducerea în meniul zilnic a alimentelor procesate, prăjite, excesul de zahăr și făină sub orice formă. Tot ceea ce ar trebui consumat în mod excepțional devine hrana de zi cu zi a copiilor, a adolescenților, dar oare aceasta este calea către conturarea unui stil de viață echilibrat?
Drumul de la potențialul individual la performanță este susținut de stilul de viață, reprezentat de alimentație, hidratare, somn, mișcare, calitatea relațiilor
Observ de la an la an o reducere a capacității copiilor de a se focusa pe activitățile de zi cu zi, o limitare a creativității, a imaginației, afectarea memoriei de lungă și scurtă durată… și toate acestea în contextul în care presiunea pe copii este din ce în ce mai mare, alimentația acestora este adusă în zona dorințelor și nu a nevoilor reale. Starea de agitație, de nervozitate, lipsa de chef, devitalizarea minții, a trupului, refuzul sau abuzul alimentar… sunt parte din ceea ce experimentează frecvent copiii, adolescenții… Dar care este cauza acestor stări? Cum susținem creșterea și dezvoltarea copiilor noștri?
Creierul se dezvoltă până la 21 ani, context în care hrana ce susține dezvoltarea acestuia este foarte importantă și este esențial să fie asigurată zi de zi, deoarece creierul este cel mai solicitat organ pe parcursul zilei.
Dar câți dintre copiii noștri mănâncă zilnic pește, avocado, nuci, caju, migdale, fistic, semințe de cânepă, uleiuri presate la rece? Și în același timp să ne uităm la polul opus, la copiii care au meniul zilnic bazat pe alimente prăjite, alimente cu un conținut ridicat de zahăr și făină, băuturi energizante la vârste din ce în ce mai mici.
Poziționarea nutriției între nevoia reală și nevoia creată prin stimuli comerciali și media este un limbaj pe care îl avem sau îl putem învăța, dacă avem această conștientizare că alimentația este baza stilului de viață. Obiceiurile alimentare de familie, aceste tabieturi sunt esențiale în educația copiilor, dar observ că lipsesc din ceea ce ar trebui să fie un firesc, fiind prezente cu titlu de excepție sau în vacanțe.
La nivel mental, mâncarea este asociată ușor cu starea de bine, cu o anestezie a anumitor emoții, astfel se apelează la mâncare instinctiv pentru starea de echilibru, liniște, compensarea emoțiilor negative, pentru a recompensa anumite reușite, deoarece refugiul sau recompensele din alimentație s-au învățat acasă.
Deformarea exterioară este imaginea unei deformări interioare
Copiii apelează excesiv la mâncare când nu își regăsesc siguranța psihoemoțională și încep să ascundă anumite excese, derapaje alimentare, să împrumute din pachetul colegilor, să manipuleze la rândul lor părinții, bunicii sau alți îngrijitori care sunt prezenți în viața lor zi de zi. Este startul către supraponderabilitate și de multe ori părinții sunt spectatori ai acestor filme, asistând la distrugerea viitorului adult din copilul pe care îl au în față.
În această intersecție rolul major în direcționarea pe drumul corect revine părinților, care trebuie să își asume rolul de părinte și nu de peștișor de aur care îndeplinește dorințele alimentare zi de zi.
Sănătatea nu se negociază, ci se învață alături de întreaga familie
Este frustrant pentru un copil cu probleme legate de greutate să adopte un meniu restrictiv, în timp ce asistă la masă la un răsfăț culinar al familiei. În astfel de situații se adoptă la nivel de familie o schimbare, un program de alimentație tradus în stil de viață echilibrat, astfel încât copilul supraponderal sau obez să nu perceapă acest proces la nivel personal.
Este important să fie respectate cele 3 principii de bază în nutriție: varietate, cumpătare, echilibru. Astfel, nutriția devine un limbaj de zi cu zi, fără a fi o excepție sau o frustrare sau o limitare.
Pata de culoare, semaforul din farfurie, varietatea culorilor… încadrați-o cum doriți, dar aduceți puțină culoare în farfuriile copiilor, deoarece astfel ei primesc energia necesară, crescându-și rezervele de antioxidanți, evitând excesele de alimente procesate, cu gust bun, dar râncede pentru sănătate. Cu atât mai mult, vara este anotimpul în care varietatea de gust și culoare ar trebui adusă în farfuria copiilor, dar din fructe și legume, nu din înghețată.
Obiceiurile alimentare de familie pot fi discutate, stabilite de comun acord, cu implicarea tuturor, de la mic la mare, astfel încât să fie mai ușor de implementat, nu din capitolul impuneri, ci propuneri.
Mesele de familie sunt importante, atâta timp cât aducem bucuria alături de mâncare, cât savurăm în tihnă ce este pe masă, cât transmitem ca valoare a familiei sănătatea.
Adesea, copiii refuză fructele și legumele, părinții încearcă o perioadă mai lungă sau mai scurtă diferite rețete, apoi cedează diferitelor pofte ale copiilor, de dragul burticii pline cu ceva, nu contează cu ce.
Creativitatea poate fi adusă în bucătărie, pregătind fructe și legume în diferite asocieri, texturi, gusturi, variante de prezentare și copiii vor dori să experimenteze, mai ales dacă sunt introduse și anumite activități comune, de familie: calendarul săptămânii (1 aliment nou – de experimentat de întreaga familie), rețeta bucătarului junior (gustă întreaga familie ceea ce pregătește copilul, după vârsta de 3 ani), cină în familie, culoarea zilei, dulce sau sărat, personajul din farfurie, alimente în formă de… Astfel, implicând copiii, reușim să introducem prin joc o varietate cât mai mare de fructe și legume.
Refuzul copiilor de a mânca anumite fructe și legume poate fi asociat cu anumite intoleranțe alimentare, ceea ce presupune anumite investigații în această direcție, dar pot fi și anumite obișnuințe, tipare ce pot fi redefinite la nivel de familie.
Bucuria verii, a căldurii, a brizei mării, a aerului curat de munte pot fi o sursă de inspirație, o ocazie bună pentru a crea varietate în farfuria copiilor, atât în sezon, cât și pe tot parcursul anului, congelând anumite fructe și legume, de care ne putem bucura o perioadă cât mai lungă de timp.
Copilul nevindecat se află în mulți adulți din preajma noastră și se atribuie rolul de recompensă, plăcere, emoție alimentelor care creează dependență, apelându-se la acestea din zori până în seară, uneori noaptea.
Conștientizați și asumați-vă schimbarea,
astfel încât prioritatea să fie
CALITATEA VIEȚII, BUCURIA DE A TRĂI ZI DE ZI!
