de dr. Ileana Brînză, medic primar MF, vicepreședinte AREPMF
Vacanța înseamnă pentru tine relaxare și nu de puține ori ți s-a întâmplat să fii mai puțin riguroasă cu igiena celor mici. Și de aici până la enteroviroză (gastroenterita virală) este doar un pas. Aceasta este principala cauză de boală diareică din lume, o inflamație a tractului gastrointestinal care afectează stomacul, intestinul subțire și intestinul gros. Este o boală contagioasă care se răspândește ușor în colectivități, dar în majoritatea cazurilor are o evoluție autolimitantă: durează doar câteva zile și nu necesită un tratament.
Cauzele enterovirozei
Virusurile cele mai frecvent întâlnite sunt menționate în tabel. Căile de transmitere sunt important de identificat – cunoscându-le putem să reducem riscul de îmbolnăvire.
| Cauze Virus | Grupa de vârstă | Incubație | Cale de transmitere | Durata simptomelor | Observații |
| Rotavirus | 3-15 luni | 1-3 zile | cale fecal-orala, alimente contaminate | 3- 7 zile | până la vârsta de 3 ani, majoritatea copiilor dobândesc anticorpi; mai frecvent toamna și iarna |
| Adenovirus | sub 2 ani | 1-3 zile | cale fecal-orală | 5-12 zile | pe tot parcursul anului, ușor mai frecvente vara |
| Astrovirus | mai frecvent la sugari, copiii mici | 3- 4 zile | alimente contaminate | 1-2 săptămâni | mai frecvent iarna |
| Norovirus | copii mari, adulți | 1-2 zile | apă, alimente contaminate | 1-3 zile | pe tot parcursul anului destul de stabil în mediul extern, rezistă la congelare, gătire, dezinfectantele pe bază de alcool/clor. |
| Alte virusuri: citomegalovirus enterovirus | pot afecta pacienții imunocompromiși (neoplazii, boli cronice, HIV/SIDA) | ||||
Manifestări clinice, particularități funcție de virus
Debutul gastroenteritelor virale este brusc, simptomatologia este similară și se caracterizează, în general, prin:
– diaree apoasă, foarte rar sânge sau mucus în scaun;
– greață +/- vărsături;
– crampe abdominale;
– lipsa poftei de mâncare;
– dureri musculare;
– durere de cap;
– febră +/-.
Rotavirusuri
– vărsăturile sunt frecvente, apar primele, urmate de: diaree, crampe abdominale, pierderea apetitului și febră.
– virusul poate fi eliminat prin scaun până la 10 zile!
Adenovirusuri
– diareea poate dura până la 2 săptămâni!
Astrovirusuri
– simptomatologie asemănătoare cu cea din infecția cu rotavirus.
Norovirusuri
– la copii, predomină vărsăturile, la adulti, mai frecventă este diareea;
– febră până la 39°C, dureri de cap și dureri musculare;
– pacienții imunodeprimați pot face o formă mai severă și mai prelungită de boală.
Voma și diareea pot să provoace foarte ușor deshidratare la cei mici.
Semnele de deshidratare depind de forma ușoară sau severă a acesteia.
Deshidratare ușoară/moderată:
– limba uscată;
– lacrimi puține sau absente când plânge;
– puls rapid;
– nervozitate crescută la copiii mici;
– absența scutecelor ude pentru 6 ore, în cazul bebelușilor;
– la copiii mai mari, lipsa urinării timp de 8 ore.
Deshidratare severă:
– gura foarte uscată;
– piele uscată, ridată sau cleioasă (mai ales pe abdomen, brațe și picioare);
– inactivitate, somnolență excesivă;
– ochi înfundați în orbite;
– fontanela înfundată;
– lipsa urinării de mai bine de 8 ore la bebeluși și de peste 10 ore la copiii mai mari;
– respirație profundă, rapidă;
– puls rapid sau slab.
Deshidratarea se instalează cu atât mai repede cu cât copilul este mai mic. Părinții trebuie să se adreseze medicului dacă observă două semne de deshidratare severă.
Diagnostic
Gastroenterita virală se diagnostichează pe baza semnelor si simptomelor, a examenului clinic. Uneori pot exista cazuri similare în comunitate.
Testele rapide din scaun – coproantigen viral – pot detecta doar rotavirusul sau norovirusul. Când simptomele persistă sau sunt severe, medicul poate recomanda o coprocultură sau coprocitogramă pentru a exclude o posibilă infecție bacteriană sau parazitară.
Tratament, regim alimentar
Gastroenteritele virale nu au tratament specific. Tratamentul simptomatic (paracetamol, ibuprofen) pentru febră și durere se administrează conform vârstei copilului.
În majoritatea situațiilor copiii pot fi tratați la domiciliu. Cel mai important obiectiv terapeutic este rehidratarea corespunzătoare vârstei, după episoadele de vărsături și diaree. Sărurile de rehidratare se administrează adaptat vârstei, la indicația medicului de familie, pediatrului sau gastroenterologului:
– soluțiile de rehidratare au rolul de a restabili echilibrul hidroelectrolitic și se oferă copilului cât mai des, linguriță cu linguriță, după 20 de minte de la vărsătură; chiar dacă varsă, copilul trebuie încurajat să consume aceste lichide, deoarece vărsăturile pot înceta odată cu restaurarea volemică; alternativa sărurilor de rehidratare congelate și oferite ca înghețată reprezintă o soluție terapeutică agreată de copii;
– medicația antiemetică va fi prescrisă de medic doar la nevoie, conform vârstei copilului;
– bebelușii, dacă nu varsă, pot fi alăptați în continuare; vărsăturile impun prezentarea la medic.
Regimul dietetic face parte din tratament. Se recomandă alimente ușoare: supă clară de legume, pâine prăjită, brânză de vaci, orez, legume fierte (morcov, dovlecel, țelină, pătrunjel), banană, măr copt și carne de pui slabă (fiartă sau pe grătar), după reducerea simptomelor și conform indicațiilor medicului.
Sugarii pot fi alăptați în continuare. Dacă este cazul se poate trece la o alimentație fără lactoză, în asociere cu alte alimente din regimul menționat anterior.
Alimentele contraindicate sunt: carnea grasă, alimentele prăjite, brânzeturile grase, smântâna, alimentele picante, legumele care fermentează și sunt greu digerabile (cartofii, roșiile, fasolea, mazărea, varza, vinetele, ceapa, usturoiul etc.). Și fructele, cu excepția bananelor și a merele coapte, sunt contraindicate, alături de dulciuri, cofeină și alcool.
Prevenție
Farmacist Smărăndița Ștefan (foto), membru AREPMF, recomandă:
Spălarea mâinilor este important să se facă corect: cu apă cladă, săpun, măcar 20 de secunde!
Dar nu numai! Iată cele mai importante măsuri de prevenție a enterocolitelor:
– spălarea mâinilor înainte de fiecare masă sau gustare;
– spălarea mâinilor după folosirea toaletei;
– curățarea, spălarea frecventă a jucăriilor;
– curățarea mâinilor cu șervețele sau geluri antibacteriene la plecarea de la locul de joacă;
– spălarea riguroasă a fructelor și legumelor înainte de consum; pregătirea în condiții de igienă a mâncării;
– spălarea mâinilor după ce a fost schimbat scutecul și înainte de a pregăti masa sau de a mânca:
– când cineva din casă are gastroenterită virală, se vor dezinfecta suprafețele: blaturile, robinetele și clanțele;
– lenjeria, hainele sau scutecele care ar fi putut fi expuse la virus se spală în apă fierbinte și se usucă în aer liber sau în uscător, la temperatură ridicată;
– în călătorii beți apă îmbuteliată, evitați cuburile de gheață deoarece pot fi făcute din apă contaminată; mâncați în locații curate, alimente gătite adecvat, spălați bine legumele și fructele cumpărate.
Pentru infecția cu rotavirus, există o metodă foarte eficientă de prevenție: vaccinul anti-rotavirus care se administrează pe cale orală. Deși nu face parte din vaccinurile incluse în Programul Național de Imunizare, poate fi cumpărat din farmacie. Se administrează două doze: prima doză începând cu vârsta de 6 săptămâni, doza doi după 4 sau 8 săptămâni. Este recomandat ca schema de vaccinare să înceapă înainte de vârsta de 16 săptămâni și să fie finalizată înainte de vârsta de 24 săptămâni.
Când merg cu copilul la medic
Pentru părinți este important să știe nu doar ce să facă acasă ci și când este nevoie să se prezinte cu copilul la medic:
– când copilul prezintă semnele de deshidratare severă enumerate anterior;
– febră peste 39,5° C;
– febra nu cedează în 48 de ore;
– vărsăturile durează peste 24 de ore;
– scaunele diareice durează peste 2 zile;
– scaune sau vărsături cu sânge.
Alte enterocolite
Alături de virusurile enumerate există și alți agenți etiologici care duc la afecțiuni digestive care se pot manifesta clinic cu grețuri, vărsături și diaree.
Bacteriile produc forme agresive de enterocolite și au surse de contaminare diferite:
– Salmonella- alimente contaminate;
– Shigella- contact cu o persoană infectată; se întâlnește frecvent în colectivitățile de copii;
– Escherichia coli (E.coli)- alimentele (carne, lactate nepasteurizate) care nu au fost procesate termic suficient, dar și de la persoanele care au fost infectate sau prin atingerea unor surse de apă contaminate.
– Campylobacter – alimentele (carne, lactate nepasteurizate) care nu au fost procesate termic suficient;
– Clostridium difficile poate apare în urma administrării de antibiotice.
Fungii (ciupercile) duc la enterocolite, frecvent cu Candida, ca o consecință a consumului de medicamente în general și antibiotice în special.
Paraziții intestinali se pot transmite prin apa contaminată sau prin contactul cu o persoană infectată. Giardia lamblia produce o enterocolită întâlnită adesea în colectivitățile de copii.
