„Nu ne-a învățat nimeni să fim părinți”, obișnuim să spunem atunci când copilul nostru primește calificativul insuficient la capitolul educație. Sunt câțiva ani buni de când această scuză nu mai stă în picioare, pentru că există programul All About Parenting, creat de Urania Cremene și destinat tuturor părinților care vor să aibă copii puternici, sensibili, cooperanți și echilibrați.
Forbes Life: Am citit pe site-ul dvs. că ați susținut programe de training de leadership pentru cele mai mari companii din România și că ați lucrat cu mii de oameni, majoritatea proprietari de companii, middle sau top manageri. Dacă-mi permiteți, aș zice că ați lucrat cu niște „copii reușiți”. Cum v-a ajutat experiența din acest domeniu în cariera dvs. ulterioară, în zona de parenting?
Urania Cremene: „Copii reușiți.” Interesantă formulare. Dacă „reușiți”, în ecuația asta, înseamnă și „echilibrați”, atunci, da, se poate spune că oamenii care ajung middle sau top manageri sunt niște „copii reușiți”. Adică sunt fie rodul unui parenting echilibrat, fie sunt rodul unei munci titanice cu sine, cu rănile lor emoționale, cu blocajele, fricile sau cu stima de sine scăzută.
Mai exact, sunt oameni care sunt bine cu felul în care arată viața lor, pe toate planurile, și care fac eforturi conștiente să ajungă cea mai bună variantă a lor în viața asta. Iar succesul nu înseamnă doar „realizat profesional”, ci înseamnă echilibru pe toate planurile. Înseamnă reziliență, capacitatea de a gestiona un conflict fără a căuta vinovați sau să rupi relații, fie că sunt profesionale sau personale, înseamnă să îți cunoști valorile și să ai curaj să îți vânezi visul cel mare, fără a te ascunde în umbra celorlalți „mai buni”. Toate astea sunt piesele de puzzle ale unui om „reușit și de succes”.
Și ca să răspund la întrebare – cum m-a ajutat experiența de trainer în zona de parenting: m-a ajutat enorm. Pentru că, având vreme să-i și observ pe acești oameni „reușiți”, m-am întrebat: ce au ei în comun, ce îi adună pe toți sub aceeași umbrelă a succesului? Ce au ei și nu au ceilalți și, mai ales, cum pot eu găsi și da mai departe această „rețetă a succesului”?
Am constatat, după o perioadă de studiu intensiv, că numitorul comun al tuturor poveștilor de succes este… Stima de Sine. Adică exact acel lucru care face diferența dintre un om care se reinventează și se ridică de jos când a căzut și altul care nu poate merge mai departe, care devine „victima” propriilor credințe limitative, a sistemului, a unei copilării mai grele etc. Adică nu găsește în el resursele de a se ridica deasupra acestor limite, de a-și lua viața în propriile mâini și a fi responsabil de propriile alegeri și a-și asuma propriul succes.
Forbes Life: Dacă ar fi să faceți un portret al liderului-părinte, ce caracteristici ar avea? Ce defecte, ce atuuri?
Urania Cremene: Părintele, prin definiție, este (sau ar trebui să fie) lider. Un lider bun NU este cel care știe să dea comenzi și să îi facă pe cei din jur să execute, fără drept de apel. Un lider bun crește Oameni: știe să pună limite, cu fermitate și blândețe, înainte sau atunci când lucrurile devin haotice, știe să scoată ce e mai bun din ceilalți, fie că vorbim de angajați sau de copii. Un părinte-lider este ghid. Mai degrabă decât „șeful” copilului care îi spune ce să facă, pentru că „știe el mai bine”, el are toate resursele să îi obțină copilului cooperarea, fără manipulare, frică, pedepse, ci cu respect, cu răbdare și iubire pentru cine este copilul, nu pentru cine ar vrea ei să fie.
Un părinte-lider este „lumină”: adică arată calea, îi ghidează pe copii către succes, le luminează părțile cele mai bune din ei, plusurile lor, și îi ajută să scoată la iveală talente sau calități și abilități unice, unde copiii pot ajunge la performanță, unde pot excela și ajunge foarte buni, cu susținerea potrivită. Și, nu în ultimul rând, un părinte-lider „face ceea ce predică”, adică este și model: model de disciplină, model de respect, își ține cuvântul dat și are grijă, în primul rând, de creșterea personală. Pentru că un copil învață mai mult din ceea ce vede la ceilalți a fi „viața” decât din ceea ce i se spune a fi. Copiii se modelează și prin propriul exemplu.
Ce „defecte” are părintele-lider? Nu îmi place cuvântul ăsta, în mod deosebit. Însă, dintre trăsăturile lui, acestea cred eu că fac lucrurile mai dificile în relația părinte – copil: confundă autoritatea cu fermitatea, respectul copilului cu frica lui, visurile lui cu cele ale copilului și iubirea necondiționată cu răsfățul, cu a-i oferi copilului „tot ce eu nu am avut când eram copil”.
Forbes Life: Ce părere aveți despre noțiunea de autoritate părintească? Cum ar trebui să se manifeste ea într-o perioadă în care se vorbește atât de mult despre protejarea sensibilităților copilului?
Urania Cremene: Cum spuneam mai înainte, există o mare confuzie între „autoritate” și „fermitate”. Mai exact, una e un părinte autoritar, sever, în fața căruia nu ai voie să miști sau să greșești, pentru că urmează să fii pedepsit. Această relație e bazată pe frică, deci e, adesea, o relație care se rupe mai degrabă mai devreme decât mai târziu.
Și alta e a fi părinte care folosește fermitatea cu căldură, cu blândețe. Adică să știi să obții cooperarea copilului, să pui limite și să stabilești reguli, fără să apelezi la rușinare, pedepse, comparații, amenințări. Adică cu respect și căldură – ingrediente de care copiii au atâta nevoie ca să crească echilibrați.
Cât despre sensibilitate… și aici aș face o clarificare, o diferențiere între a crește un copil care poate să se simtă vulnerabil, fără să se simtă slab, și unul fragil, care nu are rezistență la frustrare sau schimbări. Adică diferența dintre un copil care știe să primească un feedback și să crească din el, mai degrabă decât să se lase pus la pământ, care știe că a simți tot felul de emoții nu e semn de slăbiciune, însă are toate instrumentele ca să nu lase acele emoții să rupă relații sau să îi scadă încrederea în sine, și un altul pe care orice cuvânt negativ venit de la ceilalți îl doboară și care nu știe cum să iasă din situații provocatoare, despărțiri, eșecuri.
E mult de spus aici, tocmai de aceea am creat Metodologia All About Parenting, pentru că e nevoie de muncă multă și conștientă ca să creștem copii cooperanți (nu obedienți), cu stimă de sine ridicată, mai ales în contextul în care cei mai mulți dintre noi suntem rodul unei educații mai degrabă autoritare și nu am avut astfel de modele, de părinți fermi și calzi deopotrivă.
Forbes Life: Cum integrăm tehnologia în viața copiilor noștri? Când e prea devreme să aibă un telefon mobil, cât de grav ar fi dacă n-ar avea deloc?
Urania Cremene: Tehnologia nu este acel baubau al ultimelor generații de care trebuie să ne ferim copiii cu orice preț. Tehnologia e parte din viața noastră acum, fie că o vrem sau nu, și poate fi un instrument valoros, dacă e folosit corect.
Unde se ascunde acel baubau, de fapt, e în limitele de timp care nu prea există, în conținutul nesănătos pe care părinții arareori îl verifică. Mai exact, problema e că ecranele sunt prea multe, prea dese, prea devreme și prea nocive în ceea ce ajunge ca mesaj la copii.
Dacă vorbim de un „prea devreme”… înainte de doi ani, e de preferat (sau recomandat cu tărie de oamenii de știință) să nu existe ecran în viața copiilor. Le încetinește dezvoltarea creierului, capacitatea de a distinge realul de virtual și chiar dezvoltarea emoțională. Mai apoi, pe la trei sau patru ani, cred că 30 de minute pe zi sunt suficiente, iar pe la șase sau șapte ani, mai mult de o oră deja mi se pare destul de mult. Oricum ar fi, „telecomanda” e la noi să stabilim limite.
Cât de grav ar fi dacă nu ar avea deloc… depinde de vârsta copilului. Un copil de trei ani sau chiar de șase nu are, cred eu, nevoie de un smartphone, însă se schimbă puțin datele problemei dacă vorbim despre un adolescent.
Forbes Life: All About Parenting e locul unde părinții ar trebui să meargă înainte să devină părinți sau în timp ce sunt părinți și observă că ceva nu „merge” în relația cu copiii?
Urania Cremene: All About Parenting este programul pe care l-am gândit pentru părinții cu copii de toate vârstele. Deși e mai bine să previi decât să vindeci, eu sunt de părere că relația părinte – copil, poate cea mai importantă relație pentru noi, merită orice efort de a face lucrurile mai bine, mai cald, mai profund și cu mai multă iubire pe care o lăsăm să se vadă în fiecare gest. Deci All About Parenting se potrivește copiilor de la 1 la 99 de ani.
Avem în program părinți care își așteaptă puiul să vină pe lume, mame de prunci care sunt în perioada tantrumurilor, mame de adolescenți care au provocări puțin diferite și chiar bunici care vor să facă lucrurile altfel, mai bine, în relația cu nepoții și, de ce nu, să vindece dacă e ceva de vindecat în relația cu copiii, acum părinți la rândul lor.
Forbes Life: Apropo, parentingul se sfârșește vreodată?
Urania Cremene: Relația cu copiii nu se termină toată viața. Suntem părinții lor pentru totdeauna. Și când suntem fizic cu ei, și prin „moștenirile” pe care le punem în sufletul lor prin educația pe care le-o oferim. Deci, nu, parentingul nu se sfârșește.
Forbes Life: Poate cu asta ar fi trebuit să începem – ce este și ce nu este parentingul?
Urania Cremene: Parentingul NU este un trend, nu este un moft, nu este „ceva ce face lumea, așa că trebuie să fac și eu”. Și nu există „parenting modern”, așa cum mulți blamează, ci există parenting permisiv, fără limite și reguli, există parenting autoritar, axat pe severitate, și există parenting echilibrat, adică o combinație de fermitate (reguli sănătoase și limite) cu căldură, cu blândețe.
Ce este parentingul, de fapt? E relația pe care o avem cu copilul nostru din clipa în care am devenit părinți, oricum ar arăta această relație. E călătoria noastră către cel mai bun părinte care putem fi pentru copiii noștri.
Forbes Life: Ce înseamnă astăzi să fii un părinte bun? Dacă copilul meu mă ascultă fără să protesteze prea des înseamnă că e el un copil bun sau sunt eu un părinte bun? Or none of the above?
Urania Cremene: Cred cu tărie că fiecare dintre noi este cel mai bun părinte pentru copilul lui, pentru că suntem singurii pe care îi au. Însă marele pariu e să fim părinți echilibrați. Să știm unde se termină rolul de prieten și unde începe cel de ghid, unde se termină rolul de adult serios și responsabil și începe cel de partener de visare și de joacă. Și cele mai multe dintre aceste lucruri se învață. Pentru că nimeni nu ne-a învățat, la modul real, să fim părinți.
Iar dacă copilul te ascultă fără să protesteze prea des poate să însemne fie că ai făcut tot ce trebuia corect ca să aveți o relație bazată pe cooperare, fie că ai sădit în el frica, mai apoi resemnarea. Asta înseamnă că te ascultă de teamă să nu fie pedepsit sau să nu te dezamăgească și să piardă iubirea ta. Iar aici, la varianta a doua, nu e niciodată prea târziu să lucrezi și să repari, să ajungi să ai un copil care face lucrurile pentru că simte că așa e corect.
Forbes Life: Ați educat sute de mii de părinți din toată țara. Cum cuantificați rezultatele, unde se vede impactul muncii dvs.?
Urania Cremene: Dincolo de numărul mereu în creștere de părinți prezenți la webinarii și în programul All About Parenting, rezultatele se văd în mesajele de mulțumire care vin zilnic cu zecile de la părinții care acum știu cum să facă lucrurile fără țipete, pedepse și durere în relația cu ai lor copii.
În feedback-urile pe care le primim zi după zi în social media, în căldura cu care părinții ne scriu mereu și mereu că mai vor informații, mai vor webinarii gratuite, că vor să fie parte din All About Parenting.
Până acum, aproape 60.000 de părinți sunt în programul All About Parenting și peste 600.000 de părinți au participat la webinariile gratuite. Asta înseamnă că mii de copii se culcă seara cu iubire pe pernă, în loc de lacrimi, și că mii de părinți se trezesc dimineața cu liniștea că fac tot ce pot ei mai bine, în fiecare zi, pentru a le oferi copiilor copilăria și viața pe care o merită. Iar pentru mine și echipa All About Parenting, ceva mai „cuantificabil” decât atât nu își are rostul, pentru că știm că am avut și noi o contribuție.
Forbes Life: Se spune că dacă-i ajuți pe alții te ajuți pe tine. Ca mamă, în ce fel vă ajută ceea ce faceți?
Urania Cremene: La fel ca și mulți alți părinți, și eu am avut povești din copilărie de rescris ca să ajung la echilibru. Iar faptul că am învățat cum să fiu părinte și predau zilnic asta celorlalți părinți mă ajută să rămân centrată atât în meseria de mamă, cât și în misiunea mea. Știi cum se spune, că repetiția e mama învățăturii? Pentru mine, repetiția e și mama echilibrului în relația cu fiul meu, Amos, și cu cei din jur. E o muncă continuă.
În plus, îmi place să cred că prin ceea ce fac îi ofer fiului meu un model despre ce înseamnă să trăiești și să muncești în valorile tale, să pui umărul la a face lumea și țara asta un loc pe care să-l numești cu mândrie „acasă”.
Forbes Life: Sunteți trainer, mamă, om de afaceri și aveți succes în toate. În care dintre aceste domenii considerați că e cel mai dificil să reușești? Sau care reușită e mai plină de satisfacții?
Urania Cremene: Îți mulțumesc pentru aceste cuvinte! Știi… poate cel mai dificil e să menții un echilibru între toate astea. Să nu uiți că ești și mamă, chiar dacă iubești ceea ce faci și te-ai dedica proiectelor fără să mai numeri orele și zilele. Să nu uiți că ești femeie, chiar dacă ești și mamă și îți iubești copilul și rolul de mamă până la stele și înapoi. Mă gândesc că cel mai provocator, atât în relația cu sinele, cât și în relația cu copilul, e să găsești acest echilibru care te face să rămâi prezentă și să vezi linia despărțitoare dintre aceste roluri (chiar dacă ele se întrepătrund).
Adică să-i dai Cezarului ce-i al Cezarului: timp de studiu, când e despre învățare, timp de reflecție, timp de recunoștință, timp de pus în practică tot ce te face „omul de succes” care ești. Numai fiind sinceră cu valorile și cu nevoile tale, nu doar cu ale celor din jur (copil, parteneri de business, clienți), îți poți găsi resursele să reușești să te organizezi și să găsești în tine și motivația să mergi mereu mai departe, mereu mai sus.