Tunisia este a treia în topul destinațiilor preferate de turiștii români după Egipt și Turcia, potrivit operatorului de turism Join UP!. Este cea mai mică țară din Africa de Nord, cu o istorie bogată și locul unde s-a dezvoltat civilizația antică cartagineză, Cartagina fiind un important centru comercial și militar în antichitate.
Tunisia este o punte de intrare pe continent, dată fiind apropierea sa geografică și spirituală de Europa. Fosta colonie franceză împarte Marea Mediterană cu Spania, Italia, Franța și Grecia și are un mare potențial turistic și multe de oferit.
Tunisia este cunoscută pentru siturile sale arheologice. Cele mai valoroase rămăşiţe romane de pe teritoriul Africii se regăsesc în micul orăşel El Djem. Veți găsi aici o construcţie impresionantă – Amfiteatrul El Djem, asemănat cu celebrul Colosseum din Roma.
Amfiteatrul El Djem a fost constuit din dorinţa romanilor de a participa la faimoasele spectacole cu gladiatori şi alte tipuri de curse care îi distrau pe cei 35. 000 de spectatori. Mare parte din unica structură s-a prăbuşit, însă este uimitor să vezi locul în care oamenii îşi puneau destinul pe tavă, în faţa leilor. Este una dintre cele mai vechi construcţii de pe Pământ, care este încă într-o stare bună. Impresionant prin arhitectura sa unică,ce datează din secolul al III-lea, amfiteatrul El Djem a învis trecerea timpului și este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Mărirea și decăderea
Cele mai populare orașe turistice se află pe coasta de est. Cartagina, Sousse, Hammamet, Monastir și El Djem.
Cartagina, orașul care a cunoscut mărirea și decădereaeste în prezent un cartier al orașului modern Tunis. A fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Didona, sora lui Pigmalion în secolul 9 sau 8 î.Hr.
Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene.
În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romană.
Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 e.n., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan. Resturi ale acestui vechi apeduct roman se mai văd și azi la Mohammédia, la sud de Tunis. Situl arheologic Cartagina este înscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Sousse este un exemplu tipic de oraș din primele secole de Islam. Orașul a fost un important centru militar și comercial în perioada 800 – 909, iar Ribat de Sousse, un fort și o clădire religioasă în același timp, este o mărturie a perioadei de glorie. Cu 35 de camere, dispuse pe două etaje, construcția se remarcă prin turnul înalt care a servit atât ca minaret cât și ca turn de apărare. În trecut a fost folosit pentru a transmite comunicările importante către orașul Monastir aflat la 25 de km. În timpul războaielor, cetățenii s-au ascuns în Ribat, în timp ce soldații căutau să protejeze orașul și comunicau cu următorul Ribat prin turnul înalt de 27 de metri.
Atmosfera Evului Mediu
Construit in anii ’70, Port el Kantaoui Sousse reprezintă zona turistică de mare clasă a industriei turismului tunisian, un loc plin de șarm la numai 8 km de Sousse.
O staţiune cu un farmec şi un lux aparte, un complex construit în jurul unui port modern care adăposteşte peste 300 de yahturi. Hotelurile se întind de-a lungul unei străzi pavate cu piatră, care reproduce perfect atmosfera Evului Mediu.
Muzeul Arheologic din Sousse deține a doua cea mai mare colecție de mozaicuri din Tunisia, după cea a Muzeului Bardo. Mozaicurile atrag prin performanța execuției și prin dimensiuni. Colecția de mozaicuri datează din epoca romană, sunt compoziții artistice care evocă credințe, jocuri sau descriu activități artistice și mai ales viața de zi cu zi.
Românul din Hammamet
Hammamet înseamnă, după denumire, hammam – baie în limba turcă. Stațiunea cu plaje intinse, apă clară și caldă este destinația favorită încă din perioada islamică. De la începutul secolului XX Hammamet a devenit una dintre stațiunile turistice reprezentative ale țării.
George Sebastian, născut în 1896 la Bacău într-o familie de aristocrați, se mută la Paris unde cunoaște artiștii celebrii ai vremii. Se căsătorește cu văduva Flora Elizabeth Witmer, iar cu banii căreia contruiește o celebră vilă în Hammamet, numită astăzi George Sebastian’s Villa.
Arhitecura vilei, proiectată de un architect sicilian, respectă liniile generale ale casei romane, devenită apoi casă arabă, cu o curte interioară înconjurată de coloane ce susțin componentele arhitecturale ce alcătuiesc vila Sebastian.
Șarmul din Sidi Bou Said
Cu străzi pavate cu piatră cubică și case albe și albastre, Sidi Bou Said este un oraș șarmant pe un promontoriu (o masă mare de pământ sau stânci care domină o altă întindere terestră) cu vedere la Marea Mediterană, cu cafenele în aer liber, restaurante tunisiene și mici galerii de artă. Este una dintre cele mai vechi și renumite stațiuni de pe coasta nord-africană a Mediteranei și a fost frecventată de multe figuri marcante ale vieții culturale europene. François-René de Chateaubrian, Gustave Flaubert, Alphonse de Lamartine, André Gide, Simone de Beauvoir, Michel Foucault, Paul Klee sunt dar o parte dintre ei. În anul 1912, fascinat de frumusețea locului, baronul Rudolf von Ehrlanger construiește aici un splendid palat înconjurat de un vast parc, care astăzi adăpostește Centrul muzical mediteranian. Casele din partea veche a Sidi Bou Saïdului combină arhitectura arabă și cea andaluză, orașul fiind numit și micul “paradis alb și albastru” datorită culorilor predominante. În anul 1915 autoritățile coloniale franceze au plasat centrul orașului sub protecție ca monument de istorie și cultură.
Deșertul Sahara se întinde în partea sudică a Tunisiei și oferă peisaje spectaculoase, cu dune de nisip și oaze pitorești. Turiștii sunt atrași de safari cu cămile și atv-uri și de celebrul răsărit de pe cel mai mare lac sărat din Tunisia, Shott El Djerid.
Nu trebuie ratată capitala Tunis, cu un centru istoric al orașului – Medina, inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Tunis, ca denumire însemnă, în trecut, locul oamenilor care vin să înnopteze. O vizită la Muzeul Bardo, din cartierul cu același nume, este utilă pentru că este al doilea cel mai important muzeu de pe continentul african, după Muzeul Egiptean din Cairo și pentru că muzeul documentează istoria Tunisiei pe mai multe milenii și pe mai multe civilizații.
Plaje de vis și un trai modest
Plajele din Tunisia sunt unele dintre cele mai frumoase iar nisipul este foarte fin. Stașiunea Hammamet are una dintre cele mai frumoase plaje din Tunisia, cu nisip fin și ape turcoaz. Plaja Yasmin din Hammamet este printre cele mai renumite din Tunisia și este înconjurată de hoteluri și restaurante. Plaja din Sousse se întinde pe o distanță mare și este cunoscută pentru nisipul fin și apele liniștite. Insula Djerba găzduiește mai multe plaje frumoase. Plaja Sidi Mahrez este una dintre cele mai populare, cu nisip fin și dune de nisip spectaculoase, iar Plaja Seguia este un alt punct de atracție, renumit pentru priveliștile panoramice și apele cristaline. Plaja din Mahdia este faimoasă pentru nisipul fin și apele turcoaz si este potrivita pentru iubitorii de scufundări, snorkeling si pentru a explora recifele de corali și viața marină.
Gammartheste o stațiune de lux situată aproape de capitala Tunis cu plaje bine întreținute, hoteluri și restaurant de lux.
Nivelul de trai este modest în Tunisia, dar mai bun decât al țărilor vecine – Libia și Algeria. Salariul minim în Tunisia este de 700 de dinari, adică puțin peste 1.000 de lei, din care localnicii spun că 300 de dinari pe lună ajung pentru un trai decent.
A doua limbă vorbită, după arabă, este franceza.După ce timp de mai bine de 300 de ani a fost încorporată în Imperiul Otoman și condusă de la Constantinopol, prin intermediul guvernatorilor turci, Tunisia a devenit ulterior colonie franceză, iar apoi și-a câștigat independența de Franța în 1956, iar de atunci și până în 2010 , istoria țării a rămas tumultoasă. Regimul dictatorial s-a prăbușit în 2011, iar tunisienii au suferit din cauza sărăciei, cauzată de ignoranța de la nivel politic.
