Narcisa Suciu spunea într-un podcast că este pasionată de parfumuri. Și ea, și soțul ei. Și că au fiecare câteva sute. Și mai spunea ceva tare frumos: că nu există parfumuri de femei sau de bărbați. Folosește ce îți place, ce miroase bine pe pielea ta, ce ți se potrivește. Îmi place mult Narcisa Suciu. Ca artist și ca om. Și ca pasionată și colecționară de parfumuri. O singură problemă am: prea puține piese de-ale ei se găsesc pe Spotify.
Parfumuri, deci. Un subiect la care, sincer, nu mă pricep. Și despre care, sincer, nu credeam că o să scriu vreodată. Dar, iată. Eram zilele trecute pe un zbor Wizzair de la Charleroi la Cluj. Toate bune și frumoase, însă când s-a anunțat începerea vânzărilor la bord a început distracția. Mai mult de jumătate din avion dorea să cumpere parfumuri. Nu dorea: a cumpărat. Unii câte două-trei. Desigur, și prețurile erau atractive. Și discounturile la fel.
Acum înțelegeam de ce lumea se înghesuia să ia mâncare și băutură de 10 euro sau peste: există o reducere de 5 euro la produsele de duty-free de la bord. Și cumpărau cantități. O doamnă a cumpărat trei parfumuri pentru cei trei verișori care o așteptau la aeroport. Alta, pentru soțul și băiatul; un domn, pentru soție – despre care nu știa exact ce preferă, dar l-a lămurit stewardesa. Vă zic mai jos. Parfumuri, deci.
Sigur, cunosc acest obicei de peste 10 ani, când începusem să fac naveta Londra – Cluj cu Wizzair. Atunci încă se vindeau la bord parfumuri lansate de celebrități. Când anunța stewardesa lista de parfumuri disponibile spre vânzare, ți se părea că asculți un playlist la Radio Contact în anii ’90: Shakira, Britney Spears, Christina Aguilera etc. Și cumpăra lumea. Mai ales bărbații. Cu toții aveau acasă o Shakira sau o Britney.
Dar erau și femei care se considerau o Christina. Și le plăcea să miroasă ca ea. Acum, lucrurile s-au mai rafinat. Parfumurile sunt de la Case respectabile. Bine, și călătorii au prins ceva cheag în țările unde s-au stabilit și noblesse oblige. Nu pot să mai vină în țară tot cu aceleași shakire drept cadouri.
Mai mult. Această goană după parfumuri am văzut-o doar pe cursele de Cluj. Am mai zburat cu Wizzair și spre București sau Sibiu. Lumea, moderată. Nu prea cumpăra din avion sau, în orice caz, nu parfumuri. Dar la ultimul zbor de Cluj mi-am dat seama și care era motivul (mă rog, unul dintre ele): stewardesele erau mari specialiste în vânzări. De la modul în care aranjau parfumurile pe cărucior până la sfaturile de specialitate oferite cu zâmbet, băteau de departe orice agent de vânzări profesionist.
Iar expresia care dă titlul articolului, pe acel zbor am auzit-o, parte a unui sfat: „Luați parfumul ăsta dacă nu sunteți hotărât. E foarte bun și ține”. Și apoi, în familiarul grai ardelenesc: „Îi și de zâuă, și de sară”. Și a cumpărat domnul.
Ne place tuturor să mirosim bine. Și celor din jurul nostru le place. Însă, ca la orice construcție, baza mirosului este curățenia. Adică apa și săpunul și neapărat un deodorant. După care urmează parfumul. Același parfum miroase diferit pe fiecare. Nu eu am inventat asta, doar o spun din proprie experiență. Personal, mă dau destul de rar cu parfum și atunci folosesc unul care e și de zi, și de seară. E un parfum de nișă făcut de Le Labo. Preferatul meu de la ei este Santal 33. Urmat foarte îndeaproape de The Noir. Nu știu cât de cunoscute sunt aceste parfumuri în România, însă pe mine mă „îmbracă” foarte bine, îmi accentuează personalitatea și mă simt, efectiv, bine când le port.
Și cam asta am folosit mereu. Am trecut la Le Labo direct de la primul parfum pe care mi l-a cumpărat mama când eram adolescent. Era un Davidoff Cool Water și mie mi se părea că eram cel mai cool din liceu când mă dădeam cu el. Nu eram. Despre alte parfumuri nu prea pot și nici nu prea știu să povestesc pentru că nu am folosit, însă știu cum miros multe pentru că le asociez cu diverși oameni din viața mea care le poartă. Ciudat să scriu că „porți” un parfum când, în mod normal, cu un parfum „te dai”. Expresia vine, în capul meu, din engleză, unde expresia „you wear a perfume” mi se pare foarte potrivită pentru ceea ce adaugă parfumul unei persoane.
Da, e o bucurie parfumul, și nu o necesitate. Dar cred că trebuie să ne permitem și bucurii mici într-o lume cu tristeți mari. Și am să închei cu un gând despre parfumurile-cadou. Cred că fiecare adult trebuie să-și cumpere propriul parfum, și nu să-l primească în dar. Dacă tot o faceți, asigurați-vă că destinatarul este o persoană pe care o cunoașteți bine. Știți sigur că poartă acel parfum, îi place și i se potrivește. Nu că s-ar putea să-i placă sau s-ar potrivi personalității lui sau a ei. Ar putea fi un cadou irosit.
Ce rol joacă parfumul în viața voastră? Și ce parfumuri va plac? De unde vi le procurați? De la magazin, din duty-free, din avion? Așteptați cadouri? Știu că ați putea trăi fără parfum, dar mai știu că
ați/am fi un pic mai triști. Cam atât.