Inflația, dobânzile ridicate și volatilitatea geopolitică au schimbat comportamentul investitorilor și au accelerat tranziția de la economisire la investiție. Mihai Purcărea, CEO al BRD Asset Management, explică, pentru Forbes România, cum se transformă industria administrării activelor.
Educația financiară, stimulentele fiscale pentru investițiile pe termen lung și dezvoltarea unei piețe funcționale de instrumente derivate sunt esențiale, în opinia sa, pentru ca România să-și mobilizeze capitalul autohton și să-și consolideze piața de capital. În țara noastră, activele administrate prin fonduri deschise reprezintă aproximativ 2% din PIB, față de peste 100% la nivel european.
În ce etapă se află astăzi industria administrării activelor? Ce s-a schimbat structural și ce reprezintă doar o ajustare de ciclu?
Inflația este dușmanul tăcut – de multe ori, nu îl vedem. Când inflația este de 3-4%, nu simțim atât de puternic cât ne erodează puterea de cumpărare, dar când inflația este de 16%, cum a fost în 2022, sau de 10%, cum este acum, o resimțim foarte puternic.
Inflația a arătat foarte clar cât de importantă este diversificarea. Active considerate sigure, precum titlurile de stat sau depozitele bancare, au devenit brusc active care pierd – fie putere de cumpărare, fie chiar valoare efectivă. De exemplu, titlurile de stat emise în 2020 și 2021 au pierdut enorm din valoare – chiar peste 50% – odată ce inflația a crescut puternic, iar în prezent încă se tranzacționează la 60-70 de cenți pentru fiecare euro investit. Motivul este simplu: sunt blocate la cupoane fixe de 2-3%, când randamentele din piață sunt acum de 5-6%. Este adevărat, putem aștepta până la scadență și ne recuperăm întreaga sumă, așa că nominal nu pierdem – însă rămânem blocați 5, 10 sau chiar 20 de ani la o dobândă de 2-3%, într-un context în care inflația este mult peste acest nivel. Așadar, din păcate, instrumentele cu venit fix pierd de multe ori – atât ca putere de cumpărare, cât și ca valoare.
Astfel, o schimbare structurală reală a fost orientarea mai accentuată către diversificarea portofoliilor și către active reale precum acțiunile. Motivul este simplu: dacă unei companii îi crește costul la făină, va scumpi pâinea mai devreme sau mai târziu, altfel va intra în faliment. Activele reale se ajustează la inflație, cele cu venit fix, nu.
Nu în ultimul rând, volatilitatea geopolitică – atât războiul din Ucraina, cât și instabilitatea politică internă – a împins o parte din clienți către produse cu expunere pe piețele externe.
Care considerați că sunt cele mai importante tendințe care vor redefini industria asset management în următorii trei-cinci ani, atât la nivel european, cât și în România?
În România, tendința esențială este trecerea de la economisire la investiție. Avem o bază de economii tot mai mare, însă rata de investire rămâne scăzută: capitalul există și crește accelerat, dar nu este canalizat spre oportunități productive. În România suntem încă la aproximativ 2% din PIB în active administrate prin fonduri deschise de investiții, în timp ce în Europa raportul depășește 100%. Cel mai probabil, tendința de investire se va accentua, iar fondurile rămân, peste tot în lume, principalul instrument prin care oamenii investesc și economisesc – ceea ce mă face optimist în privința viitorului industriei.
Cum schimbă tehnologia, inteligența artificială și utilizarea datelor procesul investițional și relația cu investitorii?
Tehnologia a schimbat deja accesul – aplicațiile mobile și platformele online au adus fondurile de investiții la un click distanță, ceea ce acum 10 ani era imposibil. Aceasta explică, în parte, de ce industria de asset management a depășit pragul de un milion de investitori anul acesta.
AI influențează deja eficiența și productivitatea în cadrul industriei și este de așteptat ca impactul acestor instrumente să crească puternic. De asemenea, AI ajută la educația financiară – oricine poate întreba acum un asistent AI pornind de la situația financiară proprie și poate primi răspunsuri mai utile și mai personalizate decât o simplă căutare.
Cum s-a modificat profilul investitorului român în ultimii ani? Observați o maturizare a pieței sau încă predomină deciziile influențate de contextul pe termen scurt?
Încă domină deciziile pe termen scurt, dar observăm tot mai mulți clienți care au înțeles că o investiție nu se face pe trei luni și sunt dispuși să investească în produse cu orizont de timp mai lung, care pot avea de multe ori randamente mai mari. Procesul este încă lent și este o curbă de învățare și de încredere prin care investitorii trec, însă piața se maturizează.
Ce categorii de active atrag în prezent cel mai mare interes și ce spune această preferință despre apetitul pentru risc al românilor?
Vedem o polarizare clară: cele mai mari subscrieri s-au dus către fondurile de obligațiuni pe termen scurt și către fondurile de acțiuni, cu foarte puțin interes pentru zona de mijloc – fondurile de titluri de stat pe termen mai lung și cele diversificate. Investitorii care caută stabilitate merg spre obligațiuni pe termen scurt; cei care caută randament merg spre fonduri de acțiuni, care au și oferit o performanță remarcabilă în ultimii ani.
Ce spune această preferință despre apetitul pentru risc? Că investitorul român și-a clarificat obiectivul înainte de a alege instrumentul – ceea ce este sănătos –, dar diversificarea în interiorul portofoliului rămâne insuficientă. Puțini combină cele două clase în funcție de orizontul propriu de timp.
România a înregistrat o creștere accelerată a numărului de investitori la bursă. Considerați că asistăm la o schimbare de mentalitate în ceea ce privește economisirea și investițiile?
Da, dar trebuie corectată o percepție: numărul real de investitori din piața de capital românească este mult mai mare decât cel raportat de Bursă. Doar prin fondurile de investiții avem peste un milion de investitori la nivel de industrie, dintre care peste 200.000 doar la BRD Asset Management – oameni care sunt expuși la Bursă indirect, prin fonduri, dar care nu apar în statistica de acționariat direct.
Această creștere este reală și este un semn de schimbare de mentalitate, dar suntem încă la început. Cu o investiție medie de aproximativ 150 de euro per investitor în fonduri, față de 1.550 de euro în Ungaria și 32.000 de euro în Franța, potențialul de creștere este uriaș, pe măsură ce cresc nivelul de avuție și educația financiară a populației.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac investitorii individuali și ce diferențiază un investitor disciplinat de unul oportunist?
Cea mai frecventă greșeală este lipsa unui plan înainte de a face investiții. Fără un plan care să cuprindă obiectivele, este foarte greu să luăm decizii corecte pentru situația particulară a fiecăruia dintre noi. Practic, totul pornește de la o întrebare simplă: „pentru ce investesc?” – răspunsul îmi arată orizontul de timp pe care îl am, riscul pe care mi-l pot asuma și structura de active cea mai potrivită pentru acel orizont și grad de risc. În absența unui astfel de plan, mulți investitori aleg ce li se recomandă sau ce este la modă în momentul respectiv, fără să raporteze la propria situație, și ajung să tranzacționeze frecvent din dorința de a „prinde” piața – cumpără, vând, cumpără, vând. Sună interesant, dar seamănă mai mult cu un cazinou decât cu o strategie de investiții. A doua greșeală este lipsa de diversificare, mai ales atunci când investitorul se concentrează pe un singur sector, o singură țară sau o singură temă atractivă la momentul respectiv.
Investitorul disciplinat își stabilește de la început orizontul de timp și alocarea de active în funcție de acel orizont, apoi rămâne investit constant, indiferent de zgomotul de piață. Investitorul oportunist reacționează la fiecare știre și, de cele mai multe ori, vinde exact când nu ar trebui – am văzut asta clar în martie-aprilie 2020, când majoritatea ieșeau din piață exact înainte de una dintre cele mai puternice recuperări din istorie.
Care sunt principalele oportunități investiționale pe care le vedeți pentru perioada 2026-2027?
Oportunități vor exista cu siguranță, însă ele trebuie puse în context și să se potrivească strategiei pe care o avem. Spun asta pentru că orice oportunitate vine și cu riscuri care trebuie asumate și corect încorporate în portofoliul personal.
Pe termen lung, rămân încrezător că fondurile de acțiuni vor performa peste fondurile de obligațiuni, în timp ce obligațiunile rămân instrumentul potrivit pentru orizonturi scurte și medii – de aici și importanța definirii corecte a orizontului de timp pe care îl avem pentru o investiție.
Există sectoare ale economiei românești sau europene care vi se par subevaluate și cu potențial de creștere?
România este membră a UE și NATO, are resurse naturale și energetice relevante și un cost al forței de muncă sub media europeană, elemente care susțin creșterea economică pe termen mediu. Pe de altă parte, avem un deficit fiscal foarte mare, iar scena politică este mereu în schimbare.
Ca sectoare economice, nu cred că avem, în acest moment, sectoare subevaluate și, în același timp, cu potențial mare de creștere. Piețele sunt destul de raționale, în general, iar sectoarele cu potențial de creștere sunt, de cele mai multe ori, deja tranzacționate mai scump. Un astfel de exemplu este zona de AI – companiile din acest domeniu au în mod clar un potențial mare de creștere, însă se tranzacționează deja foarte scump.
Cum vedeți evoluția dobânzilor și impactul acesteia asupra obligațiunilor, acțiunilor și fondurilor de investiții?
Deși am început anul pe o tendință de scădere a dobânzilor, odată cu războiul din Iran, inflația a început din nou să crească, iar în momentul de față vedem deja majorări ale dobânzilor – cum a fost recenta majorare a Băncii Centrale Europene, care a urcat dobânda de la 2,00 la 2,25%.
La nivel local, dobânda de referință a rămas stabilă, însă volatilitatea și riscurile rămân – avem încă un deficit fiscal foarte mare, avem un rating de țară aflat cu doar o treaptă peste categoria „junk”, iar situația politică rămâne incertă, ceea ce prezintă riscuri pentru dobânzi și, automat, pentru instrumentele cu venit fix.
Dobânzile mai ridicate pot influența negativ și companiile, deoarece crește costul de finanțare. Per ansamblu, este un mediu care favorizează diversificarea între cele două clase, obligațiuni și acțiuni, nu concentrarea pe una singură.
Ce ar trebui să facă autoritățile pentru a încuraja economisirea pe termen lung și participarea populației la piața de capital?
Trei direcții, din punctul meu de vedere. Prima: educația financiară trebuie introdusă pe scară largă, începând din învățământul primar – este plafonul de care ne lovim constant atunci când încercăm să stimulăm participarea la piață. A doua: o piață de derivate funcțională, care ar rezolva problema centrală a bursei locale – lichiditatea. Fără ea, companii mari precum Hidroelectrica rămân „blocate” în portofolii buy-and-hold, fără tranzacționare activă, iar România nu are șanse reale să ajungă în categoria de piețe emergente MSCI.
A treia: facilități fiscale pentru economisirea pe termen lung, care să stimuleze și să creeze un obicei de investiție cât mai timpuriu. Acest lucru ar stimula acumularea de capital autohton și ar putea sprijini dezvoltarea întregii economii.
Cum s-a adaptat BRD Asset Management la schimbările din ultimii ani și care sunt principalele direcții strategice pentru următoarea etapă de dezvoltare?
Ne-am adaptat prin diversificarea permanentă a ofertei, orientată spre nevoile reale ale investitorilor pe termen lung. Am lansat PlanInvest, un instrument gândit pentru investiția recurentă și disciplinată, alături de fonduri cu orizont prestabilit – precum BRD Orizont –, care își ajustează automat alocarea de la acțiuni către instrumente mai conservatoare pe măsură ce investitorul se apropie de orizontul-țintă. Direcția strategică rămâne aceeași: să ajutăm cât mai mulți clienți să facă tranziția de la economisire la investiție și să își construiască un portofoliu diversificat.
Care sunt obiectivele companiei pentru 2026-2027 și ce indicatori considerați relevanți pentru succes într-o industrie în care încrederea este cel mai important activ?
Obiectivul principal rămâne extinderea bazei de investitori, cu accent pe investițiile recurente. Suntem încrezători că, pe măsură ce tot mai mulți oameni capătă experiență investițională și încep să investească chiar și cu sume mici, își vor forma un obicei care va ajuta în timp la sănătatea financiară atât a lor, cât și a economiei românești.
Într-o industrie bazată pe încredere, indicatorii de succes nu sunt doar cei financiari. Rata de retenție a investitorilor, transparența comunicării în perioadele dificile și consecvența strategiei sunt la fel de relevante ca randamentul.
Dacă ar trebui să identificați o singură schimbare care poate transforma radical piața investițiilor din România în următorii ani, care ar fi aceasta?
Aș menționa două: facilități fiscale pentru investițiile pe termen lung, precum și o piață de instrumente derivate funcțională.
Peste 1.000.000 de investitori au intrat în industria fondurilor de investiții din România
BRD Asset Management are peste 200.000 de investitori
