Stejarul și Regele oglindesc în noi − prin puterea ocrotirii − un sentiment al destinului întrepătruns. Planul posibilului e înlocuit cu planul concretului, o realitate care trebuie să vină, unde Stejarul devine obiect de chemare.
Familia Regală trebuie admirată de la distanţă, ea nu este familia personală cu care să relaţionăm colocvial, în glumă. Te poţi apropia smerit de un stejar, aşa cum te înfăţişezi Regelui, dar pentru a-i înţelege frumuseţea trebuie, în momentul în care îl priveşti, să te îndepărtezi, să-l laşi să devină.
Stejar pentru Rege
Un pictor povestitor din Făgăraș a pictat o lucrare intitulată Stejar pentru Rege. Tabloul îţi dă iluzia că asişti o clipă la naşterea lumii: o margine de pădure şi deasupra un cer straniu. Totul e mişcare pătimaşă, un dinamism al boltirii de început; glasul cerului fierbe, aşteaptă cuvântul cel dintâi, invocă prima chemare. Ritmul ne adânceşte în perspective cosmice, ne cuprinde în ridicarea sa şi ne mişcă profund. Locul de separare, găsit între coroana arborilor şi cer, se simte ca element fizic, palpabil.
Coroana unui pictor alchimist
Natura, din care pictorul alchimist îşi făureşte realul, devine senzaţie organizată, pătrunsă de o logică proprie. Spaţiul artistului, cel văzut și cel nevăzut, ne permite să înţelegem cum trebuie să ne cântărim privirea. Balanţa este echilibrată de greutăţile puse de ce este dat pentru a fi văzut şi de ce este nevăzut. În Stejar pentru Rege, partea care nu se vede, rădăcina sau zona de „creştere“ a tabloului, este încărcată de prinosuri verzi nebănuite şi de mult miros de pământ, îmbibat ca un burete de spiritualitatea locului.
Vegetaţia din spatele arborelui îşi pierde caracterul botanic şi se preface în trena de călătorie în sus a centrului. Muşchiul plin de apă, natura imediată a stejarului, cu încheieturi şi noduri, ne îndrumă spre o forfotă neauzită, cu formule tăcute pentru a pătrunde dincolo: absolutul locului îl trăim în neclintirea noastră.
Stejarul și Regele au fost și sunt, mai mult decât orice, semn al eternei neclintiri
Stejarul, văpaie scăpată de sub scoarţa pământului, este o creştere spre înalt, un arbore cu totul diferit. Poate că în fiecare om se naşte un stejar: cu crengi în loc de mâini, cu sevă roșie prin vene. În faţa eternei neclintiri, stările noastre de conştiinţă se prefac în fantome ale arborelui neîncoronat, se întrepătrund reciproc şi cer, în fiecare clipă, o nouă renunţare de sine. Unic în felul său şi fără să aibă nevoie de ferestre în afară, El nu a răspuns chemărilor imediatului; viaţa acestui Stejar pendulează perpetuu, dar tăcut, între Tot şi Neant.
Citește și Țara moartă a lui Radu Jude
Pictorul sădeşte adânc adevărul din lumea imaginată şi ţese din umbre şi foşnet „trunchiul“ lucrării, pentru ca apoi să facă să răsară în văzul nostru dimensiunile misterului, îngăduindu-ne să luăm parte la marea dramă interioară: stejarul este fără coroană.
CNSAS – dosarul 6069
Multe pagini din viaţa Regelui Mihai au fost şterse, rescrise şi amestecate cu dezinformări fabricate în laboratoarele Securităţii. Ce ușor se văd liniile directoare acum − izolarea și discreditarea regelui! Este bizar cum mulţi oameni care L-au iubit pe rege în anii ’90 acum îl hulesc. Probabil că L-au iubit și nu au avut curajul să se îndepărteze de Rege pentru a-l iubi și mai mult. Îndepărtarea este iubire, iar iubirea apare în tăcere.
Regele tace și iubește!
A tăcut și a îndurat. Și acum, pe patul de moarte, tace. Se apropie de ultimul drum! Va fi chemat spre „celălalt tărâm“ într-o dimensiune a înaltului, a plutirii. În curând o să străbată totul: viaţa, istoria și destinul. Când a plecat prima dată dintr-un infern al tuturor, a intrat, tăcut, în unul rezervat doar Lui! De ce să vorbească? Pentru cine? La ce bun? Câţi oameni veniţi din pușcăriile comuniste au vorbit?
În suferinţă nu se vorbește! Aici e simplu: înţelegi sau nu înţelegi. Nu poţi să vorbești ce este de nevorbit! Este suferinţa Lui, este suferinţa Ţării Sale. Este o metasuferinţă a tuturor! Hristos a suferit în tăcere pe cruce, din iubire! Și El a avut privitorii Lui, curioși aiurea și gură-cască! Nici Regele nu a scăpat de camerele de luat vederi! O să fie crucificat on-line și live, dar o să învie! Și Hristos a Înviat, și Regele o să fie viu pentru cine îl iubește!
Regele martir!
El nu a fost un monarh! A fost un rege constituţional! A fost și este un rege iubit! Un rege martir! Martirii suferă în tăcere! Regele a suferit mult, acum, pe ultimul drum, și din cauza nepotului său. Sper ca Nicolae să înveţe ceva profund din suferinţa Regelui Mihai! Așa cum am învăţat și noi când bunicii și părinţii noștri mureau în temniţele comuniste − pentru noi, nu împotriva noastră!