FacebookTwitterLinkedIn

România a “evoluat” în câteva luni de la stabilitate la apocalipsă fiscală. În acest context, se tot vorbește despre miliardele de euro de la Uniunea Europeană. Mai mult, ministrul de finanțe amenință că, dacă nu reducem deficitul, pierdem acești bani. În acest moment, pare că PNRR-ul este singurul nostru plan de țară, singura noastră ambiție națională.

Vine un ciclu electoral, în care este, din perspectiva mea, o capcană pentru partidele de guvernare să vorbească doar despre PNRR, părând că nu au niciun fel de viziune (sau putinta / dorință) despre ce trebuie făcut cu România. România Globală poate fi un proiect de urmat. Acesta nu este doar un proiect pentru alegerile prezidențiale, dar și pentru partidele politice, cu scopul regândirii modelului economic românesc, de la o economie de consum la o economie de export, la echilibrarea balanței comerciale și la o gândire autonomă și ambițioasă de dezvoltare.

Vreau să explic în detaliu această propunere care poate suna contra-intuitiv. Până la urmă, că vorbim de PNRR, noi avem până la sfârșit de 2026 să atragem circa 27 miliarde Euro. Gândirea noastră trebuie să fie una mai largă, evident fără a ignora fondurile europene. Ceea ce mi-aș dori eu este să trecem de la un focus al unei economii “asistate” doar din fonduri europene (cel puțin ca percepție) la un buget național mult mai robust, chiar excedentar, pentru a plăti din datoria consistentă pe care am acumulat-o în ultimii ani. 

Tot acest discurs public și politic despre cum Bruxelles-ul ne cere și noi executăm (sau nu) ne poziționează drept o țară fără plan. Recent, într-un platou TV, un coleg de emisiune a dat un exemplu foarte bun: România cumpără armament, în timp ce Polonia face înarmare, dovadă că planul și industria fac diferența. Noi trebuie să ne punem problema cum creăm și consolidăm industrii, cum construim pe baza avantajelor noastre competitive și cum mergem mai departe, dincolo de finanțări punctuale.

Trebuie să ieșim dintr-o zonă pasivă, de condiționalitate (așa cum este și PNRR) și să ne asumăm o agendă pro-activă de dezvoltare, de promovare a exporturilor, de promovare a excelenței românești în business. Este nevoie de Energie si Entuziasm, Excelență și Exporturi, ca să sintetizez cele 4E-uri folositoare pentru economia noastră.

Avem nevoie de o energie nouă în societate, de un nou entuziasm/ elan, altfel vom fi dominați de o agendă profund negativă și resentimentară în alegerile din 2024. Avem nevoie să scoatem în evidență ceea ce face bine business-ul românesc, ceea ce s-a dezvoltat prin muncă și inovație, nu prin contracte cu statul facilitate de baroni locali recompensați cu portbagajul. Avem nevoie să depășim mizele locale și să ne deschidem către lume prin exporturi (în special în nișele unde ne-am dezvoltat un renume internațional), pentru că putem fi competitivi și avem capacitatea de a genera cerere pentru produsele și serviciile românești.

Așa obținem acel patriotism economic sănătos, așa Made in Romania este un proiect pozitiv și productiv, nu doar expresia unor frustrări și oportunități politice locale. Pentru ca toate acestea să se întâmple, avem evident nevoie de leadership politic, de Voință, Valori și Viziune. Ne trebuie o viziune despre România, un plan simplu despre unde vrem să ajungem, ancorat în valorile noastre euro-atlantic, dar și o capacitate crescută de a duce lucrurile la bun sfârșit. Sunt anumite semnale în acest sens din partea premierului Ciolacu, care pare să adopte un discurs mai degrabă prezidențiabil, dar este nevoie de mai mult din partea coaliției, în plan extrem de concret. Până la urmă, nu poți rezolva totul cu comunicarea strategică, care pare saptamanile astea mult prea tactica.

În perioada următoare, așteptăm cu toții decizii pe bandă rulantă. Singura decizie care ar putea, cât de cât, calma sectorul privat și societatea este lansarea unei veritabile dezbateri naționale în ceea ce privește modelul nostru de dezvoltare, dincolo de PNRR. Țara nu poate fi dezvoltată și adusă împreună doar cu sperietoarea că pierdem banii europeni. Altfel va crește euroscepticismul, va crește și nemulțumirea socială și vom ajunge la momentul unor întrebări legitime despre situația bugetară și la competența celor care administrează România. Aceste întrebări vor pune sub semnul întrebării și viabilitatea acestei mari coaliții, care trebuie să livreze mai mult decât narativul sau anterior, acum necredibil, stabilitate.

Pentru a fi mai clar, România în momentul de față este un avion care zboară pe un cer cu turbulențe. Rolul celor doi copiloți din coaliție este de a da sentimentul, prin mesaje și prin ceea ce fac, că vom ajunge cu bine la destinație. Trebuie să ne spună ce să facem noi împreună, sa ne putem centurile si cum (măcar în plan aspirațional, pentru că în rest ne descurcăm noi), ce fac ei pentru a ne fi nouă bine și periodic să producă niște “updates”, ca victorii de etapă. În acest fel, populația va rămâne solidară cu guvernarea și se va consolida încrederea în ciuda crizelor pe care le traversăm. Altfel, vom schimba piloții din mers, în ciuda perioadei turbulente, prin nori negri dar cautand o epoca de aur.