FacebookTwitterLinkedIn

Rapiditatea cu care lumea se transformă din punct de vedere tehnologic ne îndepărtează pe neștiute de ritmul nostru interior, răpindu-ne atenția către exterior prin multitudinea de stimuli care ajung să ne ocupe spațiul mental. Oazele înverzite ale copilăriei în care câteva crengi, scoici sau fire de iarbă puteau deveni centrul universului nostru imaginar pentru o felie generoasă de timp par departe din locul din care privim acum. Observăm totodată impactul suprastimulării asupra copiilor, absorbiți tot mai mult în lumea comenzilor rapide și a gratificărilor audiovizuale aflate la o atingere distanță, pe ecran.
Pare că avem nevoie mai mult ca oricând de natură
ca să ne (re)descoperim natura interioară.

Timpul petrecut în natură ne invită pe noi, ca adulți, să redevenim prezenți în viețile noastre, să ne recuperăm spațiul mental și să ne limpezim perspectiva. Pentru copii, natura e o stare firească, fapt pe care am putut să îl observ îndeaproape colaborând cu grădinița Bergman Nature Kindergarten, un loc în care copiii au în programul săptămânal două zile „de pădure“. I-am observat construind lumi din frunze, bețe și noroi, bucurându-se de săritul în bălți și perseverând în încercarea de a se cățăra într-un copac, în ciuda unei căzături. Curiozitatea dospește, iar întrebările legate de elementele naturale devin din ce în ce mai specifice, semn că acolo crește o relație.

Beneficiile timpului de joacă în natură se extind pe toate planurile de dezvoltare:

Din punct de vedere cognitiv putem afirma că natura este un imens laborator de cercetare. Copiii sunt oameni de știință înnăscuți și adoră să exploreze priveliști, sunete, mirosuri și texturi. Mediul natural le oferă posibilități imense de descoperire, de a-și fructifica potențialul creativ și abilitatea de a rezolva probleme. Mințile lor devin curioase, fiind provocați să se întrebe, să emită ipoteze și să observe schimbările naturale. Fie că estimează distanța dintre două pietre sau se întreabă ce fac insectele iarna, copiii sunt stimulați să gândească tot timpul. Aceste experiențe oferă o oportunitate de învățare autentică. Pe măsură ce ei își asumă riscuri și trec prin ciclul încercare-eroare, își dezvoltă reziliența și încrederea în forțele proprii. În natură, copiii se pot juca cu noroi, pot observa râmele, pot privi norii sau sări în bălți, pot asculta păsările sau mirosi iarba proaspăt tăiată, pot construi folosind bețe sau aduna semințe.

În ceea ce privește planul emoțional, a fi în natură generează o stare de bine. Copiii se simt liberi să exploreze, să se miște și să fie gălăgioși – moduri plăcute de a se exprima care adesea sunt limitate în interior. Ei pot alerga, sări, se pot cățăra, rostogoli sau țipa, ceea ce reduce tensiunea și agitația, invitând calmul și odihna. Studiile arată că expunerea la medii naturale reduce simptomele de ADHD și anxietate. Mulți copii energici își temperează ritmul pentru a săpa o groapă în nisip, a privi cum se cațără o buburuză sau își concentrează atenția asupra jocului cu un băț într-o baltă.

Din punctul de vedere al socializării, mediul natural aduce oportunități de interacțiune cu noi parteneri de joacă. Ei pot ajunge să împartă, să rezolve împreună situații problematice și să colaboreze pentru a crea jocuri deoarece nu există reguli prestabilite. Copiii de școală pot, de exemplu, să se îndepărteze de adulți pentru a-și stabili propriile reguli și a-și rezolva dificultățile fără a se simți inhibați. Adesea mediul natural are un efect liniștitor asupra copiilor energici, care ajung să își încetinească ritmul și să devină blânzi, empatici față de partenerii de joacă.

Pe lângă aceste beneficii se adaugă, desigur, cele din sfera dezvoltării fizice: oportunitățile de mișcare contribuie la o creștere sănătoasă. Totodată, aerul proaspăt și expunerea la soare contribuie la dezvoltarea unui sistem imunitar puternic. Ceea ce este benefic pentru copii este benefic și pentru adulți, motiv pentru care este recomandat ca părinții să se alăture jocurilor dinamice, ajutându-l pe copil să mențină echilibrul limitelor de siguranță astfel încât să permită asumarea unor riscuri. Societatea Canadiană pentru Fiziologia Mișcării recomandă 3 ore de mișcare distribuite de-a lungul zilei pentru copiii de 3-4 ani și 1 oră pe zi de mișcare pentru copii cu vârsta cuprinsă între
5 și 17 ani. Pentru aceștia din urmă se recomandă 3 zile pe săptămână de activități care necesită un nivel crescut de energie (alergat, fotbal, tenis) și 3 zile de activități pentru dezvoltarea sistemului osos și a musculaturii (înot, dans, drumeții).

Cum să aducem natura mai aproape de noi și de copii?

* Transformați jocul în natură într-o rutină de familie. Începeți când copiii sunt mici astfel încât, pe măsură ce cresc, să perceapă timpul petrecut afară ca o parte importantă a vieții. Transmiteți-le copiilor că activitatea fizică înseamnă distracție, mai degrabă decât o sarcină ce trebuie îndeplinită.

* Creați obiceiuri de familie în care toată lumea se alătură: plimbarea de seară, drumeții în familie, excursii anuale.

* Încurajați-i pe copii să iasă afară după școală în loc să se „relaxeze” în fața ecranelor. Acestea tind să suprastimuleze creierul în loc să îl detensioneze. Amânați temele pentru momentul în care copilul se întoarce de afară.

* Orientați-vă spre activități dinamice de familie în locul celor statice. De exemplu, în locul vizionării unui film în familie, alegeți board games sau seri de gătit împreună.

* Oferiți-le copiilor cadou materiale cu care se pot juca în aer liber și încurajați-i pe cunoscuți să facă același lucru.

* Pregătiți o cutie cu materiale pe care le puteți folosi pentru jocul în natură: mingi, palete de badminton, coardă, cretă.

* Asigurați-vă că îmbracă haine confortabile și adecvate vremii. Copiii ar trebui să fie încurajați să se joace afară pe toate tipurile de vreme, cu excepția celor extreme.

* Când vă aflați în natură jucați-vă cu ei pentru a vă consolida relația.

* Alegeți activități distractive și provocative pe care copilul le poate aborda pentru a-și dezvolta încrederea, crescând gradual dificultatea astfel încât să rămână implicat.

* Evitați să transformați activitatea fizică într-un prilej de competiție. Copiii au nevoie de acceptare.

* Planificați întâlniri de joacă cu alți copii pentru a crea oportunități de socializare.

* Oferiți-i copilului oportunități de explorare pentru ca el să își dezvolte autonomia. Un adult care îl supraveghează îndeaproape îl poate face să devină mai puțin activ. Mergeți alături de el în natură (pădure, grădini, zone sălbatice). Lăsați-l pe copil să decidă ce vrea să exploreze. Astfel, va rămâne mai mult timp implicat în activitate.

* Alegeți activități în acord cu nivelul de energie al copilului. Unii dintre ei vor prefera o activitate mai calmă, precum plimbarea, în timp ce alții vor prefera activități mai dinamice (alergat, cățărat).

* Exprimați recunoștință în loc de apreciere (care implică judecată). În loc să îl validați pe copil că a ieșit afară, mulțumiți-i și transmiteți-i că v-a plăcut să petreceți timpul astfel.

Cu cât petrec mai mult timp în natură, cu atât copiii o vor iubi mai mult și o vor proteja adulți fiind, reîntorcându-se atunci când au nevoie de revitalizare. Cultivând conexiunea cu natura îi ajutăm să devină adulți echilibrați, conștienți de sine și capabili să prețuiască darurile pe care ea le are de oferit.

Bibliografie:

https://www.ementalhealth.ca/Toronto/Nature-and-Why-Its-Essential-For-Kids-Brains-Information-for-Parents-and-Caregivers/index.php?m=article&ID=52861

https://www.brighthorizons.com/resources/Article/children-and-nature

Ioana Olărașu, Psiholog psihoterapeut cu experiență în lucrul cu copiii: consiliere, dezvoltare personală, educație