Noul guvern al Italiei, care va fi format după alegerile generale din 25 septembrie, are planuri de cheltuieli mari – în configurația sa cea mai probabilă în acest moment.
O coaliție a partidelor de dreapta pare determinată să câștige alegerile generale, caz în care premier va deveni Giorgia Meloni, de la partidul naționalist Brothers of Italy, potrivit Reuters.
Cele mai ambițioase planuri ale acestui grup care se prefigurează a intra la conducere vor putea fi spulberate destul de ușor de vigilența Uniunii Europene și de datoria publică foarte mare a Italiei.
Căderea abruptă de luna trecută a lui Mario Draghi a lăsat drum liber unui nou guvern. O alianță din care fac parte gruparea Brothers of Italy, partidul League cu doctrină anti-imigrare și Forza Italia al fostului premier Silvio Berlusconiar putea câștiga 49% din voturi, mult înaintea celorlalți rivali politici, care sunt foarte divizați – așa cum arată în acest moment polurile de opinie, potrivit Reuters.
Partidul lui Meloni, care are rădăcini în neo-fascismul de după cel de-al doilea război mondial, s-a opus sistematic agendei lui Draghi și are un trecut eurosceptic. Polurile arată că partidul lui Meloni ar putea aduna 24% din voturi.
Prioritate în agenda alianței pe care o are în vedere Meloni este reducerea dramatică a taxelor pentru a putea determina creșterea cererii consumatorilor. În timp de gruparea de alianță nu a publicat un manifesto oficial, din planurile declarate fac parte programe extinse de taxe fixe de 15% pentru angajații care lucrează independent și care câștigă până în 100,000 de euro pe an – în prezent, acest plafon este de 65,000 de euro pe an.
Această primă acțiune pare a fi gestionabilă. Însă un plan mai îndrăzneț, de a extinde tratamentul taxării fixe către toți muncitorii și pensionarii, ar putea reduce veniturile din taxe ale guvernului cu 40 de miliarde de euro pe an, spune profesorul de economie Massimo Baldini. Aceasta înseamnă mai mult de 2% din veniturile anuale ale Italiei. O astfel de decizie, odată implementată, ar îngreuna reducerea datoriei publice, care este de 147% din PIB-ul acestui an.
Coaliția lui Meloni vrea, de asemenea, să revigoreze planul de investiție de 200 de miliarde de euro, agreat post-pandemie cu Comisia Europeană, având ca bază necesitatea de o mai bună infrastructură a energiei, demonstrată de urmările războiului din Ucraina. Însă orice astfel de acțiune va trebui să primească susținere de la Bruxelles, pentru că altfel rambursările vor fi îngreunate de risc, iar acestea sunt esențiale pentru creșterea economiei Italiei.
Italia are nevoie de susținerea multor investitori pentru a-și refinanța datoriile. Frământările din piață au forțat executivul anterior să reducă proiectele fiscale în 2018 și 2019. Mai mult, Banca Centrală Europeană a semnalizat în luna iulie că va interveni să susțină națiunile care se confruntă cu atacuri speculative doar dacă țările se circumscriu regulilor fiscale europene și nu își aruncă în aer finanțele publice. Însă creșterea randamentului obligațiunilor sugerează că Italia nu poate neglija această piață. Asemenea constrângeri externe vor modera puternic și imediat orice mișcări fiscale radicale.