1. Va fi bine, domnule Comandant!
Fragment: Când am decis să vă scriu am început să citesc interviuri cu piloţi de peste tot din lume la momentul pensionării. Unul dintre ei spunea „În fiecare dimineaţă când plecam la zbor, îmi pregăteam atitudinea corespunzătoare altitudinii la care zburam“. Altul povestea cum era salutat de toată lumea respectuos atunci când venea sau pleca de la aeroport îmbrăcat în uniformă. Când se schimba în haine civile, nu-l mai recunoștea nimeni la supermarketul din colţ.Toţi povesteau despre avionul pe care au început și cel de pe care s-au pensionat, despre celebrităţile pe care le-au avut la bord, despre vreme bună și vreme rea și, la fel ca și dumneavoastră, niciunul nu-și exprima părerea de rău faţă de ce lasă în urmă. Asta pentru că piloţii sunt oameni cerebrali, raţionali, antrenaţi să nu-și trădeze emoţiile, trăirile, fricile. Regretul (inerent unui sfârșit de capitol) îl păstrau în suflet, pentru ei. Și dumneavoastră pentru dumneavoastră. Mă înclin.
2. Kitesurfing și șerveţele de hârtie
Fragment: Prima dată am ţinut hăţurile unui kite în vara lui 2009 când filmam o serie de emisiuni despre Austria. Eram în Burgenland. Un fel de Oltenie a lor, după vorbă, după port, după nărav. Nărav al oamenilor din zonă. Nu departe de Parndorf cu celebrul outlet e lacul Neusiedler.
Fragment: Spre deosebire de magazinele normale din Shanghai, aici toată lumea vorbește engleză. Sigur, cu accent. Și toţi pun, cântat, un ă la sfârșitul cuvântului englezesc. Pe lângă niște fake-uri de lux, la sfârșitul experienţei vă veţi alege și cu câte un ţiuit în urechi de la atât friendă, cheapă, lookă-lookă, pleasă și niceă cât veţi auzi. Clienţii sunt în majoritate străini, bineînţeles, prevalează stewardezele care, deja au locurile lor preferate de unde cumpără (apropo, dacă vă nimeriţi în același timp cu ele în magazin beneficiaţi și voi de preţul pe care-l negociază ele la produse).
4. De la marocani la Toni and Guy
Fragment: În Schaerbeek, turcii ţineau magazinele deschise mult mai târziu decât supermarketurile belgiene, deschideau și duminica și aveau legume și fructe proaspete tot timpul. Și alune ieftine. Frizerii nu văzusem iniţial, dar eram sigur că sunt. Erau. Am fost, am cercetat de afară și am ales-o pe cea cu cei mai mulţi clienţi. Pe principiul restaurantelor: cu cât mai aglomerate, cu atât mai bine. Era ţinută de niște marocani. Doi la număr, amândoi tundeau și mai erau două persoane în faţa mea. Timp de așteptare circa o oră. Am stat. Că nu mă grăbeam nicăieri. Clienţii? Arabi de-ai lor, povesteau, făceau glume, râdeau, se cunoșteau toţi între ei, mai veniseră și alţii între timp.
Fragment: Seniorii englezi și nu numai m-au impresionat nu doar prin migala cu care își pregăteau excursiile, ci și cu pregătirea fizică, anduranţa, curajul și optimismul cu care plecau în călătorii. La un târg, o doamnă în vârstă de aproximativ 75 de ani îmi spunea cum că e tentată de România, dar încă, atât timp cât mai e tânără, are programate mai multe călătorii în Asia și America Latină. Când va îmbătrâni, se va orienta spre destinaţii de două-trei ore de zbor de Marea Britanie. Sau un cuplu, soţ și soţie, dorea să-și sărbătorească împlinirea a 60 de ani de căsătorie cu o drumeţie în Carpaţi. Drumeţie, adică urcat pe munte cu echipament, bocanci și stat la cort. Jos pălăria!
7. Tuns, ras și frezat în Yenibosna
Fragment: În câteva minute a terminat toată treabă cu un bonus de insistenţă sub nas unde, că să ajungă să ia toate firele, aproape mi-a băgat degetele în gură. Și după ce a terminat de bărbierit s-a mai pus încă o dată pe treabă și a mai tras o tură pe toată faţă. Să nu rămână nimic. Niciodată nu cred că am fost mai bărbierit decât în Yenibosna, deasupra magazinului de legume-fructe. Și experienţa nu s-a terminat.
Mulțumim, Răzvan, pentru călătorii!