Noaptea târziu într-o cameră de hotel din Mardin, orășel istoric din sud-estul Turciei, aproape de granița cu Siria. Războiul era încă în toi în țara vecină, însă la turci era liniște și pace.
Înainte de a mă lua somnul, aud explozii puternice urmate de chiote și țipete și bătăi de tobe. Am zis, gata, bombardează, ce fac, cum scap, pe unde o iau. Spaima mea a fost de scurtă durată. Începea Ramadanul (sau Ramazanul la turci) și așa sărbătoreau ei luna cea mai sfântă la musulmani, a noua din calendarul lor, lună în care se postește de dimineața până seara, post negru, și, după apus, se întind mese mari la care se adună toată comunitatea. E luna în care toți musulmanii încearcă să fie mai buni, mai darnici cu cei nevoiași, mai smeriți și mai modești.
Cum e să călătorești în timpul Ramadanului într-o țară musulmană? Ca simplu turist, nu prea simți diferența, atunci când ești un călător interesat în tradițiile destinației, e o experiență pe care merită să ți-o oferi măcar o dată în viață. Primul meu Ramadan l-am prins în Malaezia, prin 2010. Comunitatea musulmană aici este mare, activă și influentă. Eram pe insula Langkawi, ajunsesem înainte de apus și, aproape de port, femeile musulmane începuseră să-și întindă tarabele cu toate bunătățile din lume, de la pește prăjit întreg la pui gătiți în toate felurile, la legume proaspete sau sotate, la fructe care mai de care mai exotice, la prăjituri multicolore. Niciun client în jur și nici că ne-au servit când am mers să cumpărăm, spunându-ne că e prea devreme. Jumătate de oră mai târziu, piața era un furnicar, familii întregi, cu cățel și purcel (bine, fără purcel, fiind totuși musulmani), se adunaseră la mesele dimprejurul pieței înfruptându‑se din bucatele pe care doamnele de la tarabe nu pridideau să le cântărească și ambaleze. Apă și răcoritoare ca băuturi. Așa a fost în toate zilele cât am stat acolo. Cum se apropia seara, se instalau tarabele, se aprindeau buteliile și începea gătitul, iar când soarele cădea sub orizont începea festinul. Ziua, locul părea părăsit, doar doi-trei câini care dormitau leneși sub soarele dogoritor.
Am mai prins Ramadanul în Dubai, unde, ca străini, ne ascundeam prin malluri în timpul zilei să mâncăm, beam apă mai cu jenă, iar berea o comandam exclusiv de la room-service. Totul se schimba la venirea serii. Restaurantele, de la cele de cartier la cele din hotelurile de lux, întindeau bufete all you can eat unde toată lumea era binevenită (contra cost, bineînțeles) și unde se petrecea, sigur, nu cu dansuri și lăutari, ore în șir). Înainte de ivirea zorilor se mai întindea un bufet (suhoor se numește) pentru un mic-dejun devreme înainte de o zi lungă de post.
Cel mai spectaculos mi s-a părut Ramazanul la Istanbul. Moscheile erau luminate și purtau mesaje din beculețe, corturi mari erau întinse în piețele publice pentru ca toată lumea să aibă acces la Iftar (așa se numește cina de Ramazan) și era garantat că o să primești, musulman sau turist gură-cască, măcar câteva curmale, o supă delicioasă de linte și apă rece. Și la Istanbul, ca în toate destinațiile turistice unde m-a prins Ramadanul, prețurile la cazare erau mai mici în această perioadă, hotelurile având pachete speciale pentru această sărbătoare, de cele mai multe ori cu cina de Iftar și mic-dejunul incluse.
E interesant să călătorești în timpul Ramadanului și asta pentru că, în calitate de turist, poți să mănânci și să bei apă și, în general, să-ți vezi de vacanța ta fără griji în resortul în care ești cazat. Viața merge mai departe, activitățile nu se opresc. Însă dacă sunteți curioși, vă îndemn să participați cel puțin o dată la o cină de Iftar și să încercați să postiți înainte măcar o jumătate de zi pentru a vă putea bucura de toate bunătățile întinse pe mese. Cum spuneam, la Iftar este binevenit oricine, indiferent de religie, iar în locurile în care se plătește, prețurile sunt foarte cumsecade. Nu cereți și nici nu așteptați alcool, nu o să primiți. Lumea este decentă și toți se bucură de mâncare după încă o zi în care au reușit să țină post și să fie mai buni, mai darnici, mai modești. Însăși masa aceasta comună de Iftar este un simbol al unității, al smereniei (folosesc acest termen însă nu știu dacă e în vocabularul musulman, dar sper să transmită atmosfera de liniște, pace, mulțumire și modestie).
Anul acesta, Ramadanul a început pe 19 februarie și se termină undeva pe 19 martie. Probabil că citiți aceste rânduri când Ramadanul e pe sfârșite. Dacă însă mai aveți câteva zile la dispoziție și resursele necesare, mergeți o zi, două la Istanbul, dacă sunteți în Egipt, de exemplu, în vacanță, ieșiți pentru o seară din hotel și mergeți în centrul orașului, dacă sunteți la Marrakech, mergeți la asfințit în Djema El Fna – asta ca să dau doar câteva destinații apropiate sau ușor de accesat – și alăturați‑vă localnicilor la o cină de Iftar. Dacă nu reușiți anul acesta, plănuiți pentru la anul. Experiența e minunată. Iar dacă sunteți în București sau Constanța, căutați un restaurant cu specific arăbesc, mai toate au meniu special de Iftar. Vă garantez că nu o să fiți dezamăgiți.
Desigur, Ramadanul nu înseamnă doar cina de încheiere a postului de peste zi. Semnificațiile acestei luni sunt mult mai profunde. Dacă ajungeți însă la o astfel de cină și stați lângă un localnic, ascultați poveștile despre această sărbătoare și veți afla de ce este cea mai mare pentru ei din tot anul. Ce urmează după luna de post? Câteva zile de sărbătoare, bineînțeles. Dar despre Eid al Fitr, cu altă ocazie. Până atunci, Ramdan binecuvântat musulmanilor, iar cititorilor mei de altă religie sper că le‑am trezit măcar curiozitatea despre această lună de post și rugăciune care celebrează perioada în care profetul Mahomed a primit primele revelații ale Coranului.
