Raportarea de sustenabilitate (ESG) a devenit în ultimii ani un element central în strategia companiilor, pe fondul reglementărilor europene tot mai stricte, dar și al presiunii din partea investitorilor și a pieței. Dacă inițial procesul era perceput ca o obligație birocratică, astăzi începe să influențeze direct deciziile de business, investițiile și guvernanța corporativă.
Cadrul legislativ european a accelerat semnificativ adoptarea raportării nefinanciare, în special prin directiva CSRD, aplicabilă din 2023. Ulterior, implementarea a fost amânată cu doi ani, însă companiile au continuat procesul de colectare și raportare a datelor.
Noile criterii restrâng însă semnificativ sfera companiilor obligate să raporteze: peste 1.000 de angajați și o cifră de afaceri anuală de minimum 450 mil. de euro. În paralel, standardele europene de raportare sunt în proces de simplificare și modificare.
„Cadrul legislativ a fost cumva catalizatorul raportărilor. Însă companiile mature au realizat, de fapt, care este miza și importanța raportării pe pilonul ESG. Nu e vorba doar de niște date pe care trebuie să le raporteze, ci de un proces intern de guvernanță”, a declarat Andreea Tudor în cadrul evenimentului Forbes România Business Fest.
În practică, diferența dintre raportarea formală și cea strategică este dată de integrarea datelor ESG în deciziile de business. Aici includem prioritizarea investițiilor, managementul riscurilor și planificarea proiectelor.
Specialiștii atrag atenția că multe companii încă tratează procesul ca pe un „checklist”, fără integrare reală în strategie. Una dintre cele mai frecvente greșeli este lipsa analizei de dublă materialitate – evaluarea atât a impactului companiei asupra mediului și societății, cât și a impactului riscurilor de sustenabilitate asupra performanței financiare.
Pe partea de industrie, impactul reglementărilor este vizibil în sectoare precum energie și construcții. De exemplu, în sectorul energetic, operatorii din petrol și gaze sunt vizați de obiective europene privind captarea și stocarea carbonului, în cadrul direcțiilor de decarbonizare și eficiență energetică.
În cazul României, aproximativ 20% din targetul anual este alocat producătorilor locali, iar implementarea acestor măsuri până în 2030 este percepută ca fiind dificilă din perspectiva calendarului și a infrastructurii necesare.
În real estate, clădirile – responsabile pentru peste 40% din consumul de energie la nivel european – sunt vizate de standarde care impun un consum aproape zero, susținut din surse regenerabile.
Aceste cerințe au efecte directe în piață, inclusiv asupra autorizării construcțiilor și a finanțării investițiilor.
În ciuda criticilor privind complexitatea sau ambiția ridicată a reglementărilor europene, mesajul din piață rămâne că direcția este necesară, dar trebuie să fie mai clară și mai predictibilă.
„Investitorii nu-și doresc mai puține reguli, ci mai clare și mai predictibile și mai conectate cu realitatea”, a afirmat Andreea Tudor.
Pe termen lung, tendința indică o maturizare a pieței: de la conformare formală la integrarea sustenabilității în decizii de business și în agenda consiliilor de administrație.
Declarațiile au fost făcute în panelul SUSTAINABILITY – SEEDS OF CHANGE powered by Nespresso, în cadrul Forbes România Business Fest.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
