Producția mondială de biocombustibili ar putea crește cu aproape 70% până în 2030 față de nivelul din 2025, în condițiile în care principalele state producătoare accelerează introducerea unor cote obligatorii mai mari de amestec, ca reacție la criza energetică provocată de războiul din Iran.
Estimarea apare într-un studiu realizat de grupul de reflecție Chatham House, cu sediul la Londra, și organizația non-profit Forest Stewardship Council (FSC).
Autorii avertizează însă că ritmul accelerat al dezvoltării sectorului ar putea genera presiuni asupra terenurilor agricole, securității alimentare și resurselor de apă.
Țări precum Brazilia, China, India, Indonezia și Statele Unite, alături de Uniunea Europeană, au propus sau adoptat cote mai mari pentru amestecul biocombustibililor în carburanți după declanșarea războiului din Iran.
Necesarul de terenuri s-ar putea dubla
Biocombustibilii, inclusiv etanolul, pot fi produși dintr-o gamă largă de materii prime organice. În cazul biocarburanților convenționali, acestea provin în principal din culturi agricole sau din materii prime utilizate și pentru producția de hrană și furaje.
Etanolul este amestecat în mod obișnuit cu benzina, iar utilizarea biocombustibililor devine mai atractivă pentru producători și consumatori pe măsură ce cresc prețurile combustibililor fosili.
Dacă toate cotele propuse de state ar fi implementate integral, suprafața de teren necesară pentru cultivarea materiilor prime destinate biocombustibililor s-ar putea dubla până în 2030 față de nivelul din 2023, estimează autorii studiului.
Ar fi nevoie de aproximativ 36 de milioane de hectare suplimentare, o suprafață comparabilă cu cea a Germaniei.
„Viteza cu care sunt majorate cotele obligatorii pentru biocombustibili generează riscuri semnificative, întrucât cererea de materii prime ar putea crește mai repede decât capacitatea de a implementa măsuri de protecție a mediului, sistemele de certificare, planurile de utilizare a terenurilor și mecanismele de aplicare a reglementărilor”, avertizează autorii.
Biocombustibilii, între securitate energetică și securitate alimentară
Dezvoltarea biocombustibililor se află de mai mult timp în centrul unei dezbateri privind rolul lor în reducerea emisiilor și combaterea schimbărilor climatice. În același timp, criticii atrag atenția asupra efectelor pe care extinderea culturilor destinate carburanților le poate avea asupra prețurilor alimentelor și asupra defrișărilor.
Autorii studiului consideră că această problemă poate deveni mai importantă pe măsură ce statele încearcă să-și consolideze securitatea energetică.
„Prin prioritizarea securității energetice pe termen scurt, unele decizii politice ar putea duce la o insecuritate alimentară sporită pe termen mediu; totodată, orice șoc suplimentar, cum ar fi fenomenele meteorologice extreme, ar putea afecta grav prețurile alimentelor”, au precizat aceștia.
Riscurile sunt mai mari în cazul biocarburanților de primă generație, obținuți din culturi agricole precum porumbul sau trestia de zahăr, care concurează cu utilizările alimentare și pentru furaje.
În schimb, biocarburanții de a doua generație, considerați avansați, sunt produși din reziduuri organice și deșeuri, inclusiv ulei alimentar uzat. Materiile prime provenite de pe terenuri degradate sau utilizate în perioadele dintre sezoanele agricole pot contribui, în anumite condiții, la reducerea degradării solului și chiar la refacerea terenurilor.
„Producția de materii prime pentru biocarburanții de prima generație tinde să aibă consecințe negative nete asupra degradării terenurilor, securității alimentare și utilizării apei”, avertizează autorii.
Petrolul și materiile prime agricole s-au scumpit
Presiunile asupra pieței biocombustibililor au crescut în paralel cu scumpirea energiei și a unor materii prime agricole.
Potrivit studiului, prețul țițeiului a crescut cu aproape 40% de la începutul conflictului din Iran, la sfârșitul lunii februarie. În aceeași perioadă, prețurile zahărului și porumbului au urcat cu aproximativ 20%.
Creșterea prețului petrolului poate face biocombustibilii mai competitivi și poate determina guvernele să accelereze politicile de substituire a carburanților fosili. În același timp, majorarea cererii pentru porumb, trestie de zahăr și alte materii prime poate pune presiune suplimentară asupra piețelor agricole.
Astfel, extinderea rapidă a producției de biocombustibili poate contribui la reducerea dependenței de petrol, dar studiul Chatham House și FSC atrage atenția că această tranziție vine cu propriile riscuri, în special dacă extinderea producției de materii prime depășește capacitatea de protejare a terenurilor, apei și securității alimentare.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
