Doar 9% din deșeurile globale de plastic sunt reciclate, în timp ce restul ajung în gropi de gunoi, în ape sau sunt arse, potrivit OECD. În paralel, tensiunile geopolitice și dependența de combustibili fosili amplifică presiunea asupra industriei.
Conform raportului Global Plastics Outlook (OECD, 2022), ciclul actual al plasticului este departe de a fi circular. La nivel global, producția anuală de plastic s-a dublat, crescând de la 234 de milioane de tone, în 2000, la 460 milioane de tone, în 2019.
Cantitatea de deșeuri plastice s-a dublat, de asemenea, de la 156 de milioane de tone la 353 de milioane de tone. După luarea în calcul a pierderilor din procesul de reciclare, doar 9% din deșeurile de plastic au fost, efectiv, reciclate, în timp ce 19% au fost incinerate, iar aproape 50% au ajuns la depozite de deșeuri. Restul de 22% a fost eliminat în mod necontrolat, ars în aer liber sau a ajuns în mediul înconjurător.
Pandemia de Covid-19 a crescut cantitatea de plastic de unică folosință, deși utilizarea totală a plasticului a scăzut. Restricțiile și reducerea activității economice din 2020 au dus la o scădere de 2,2% a consumului de plastic față de 2019.
Cu toate acestea, utilizarea crescută a echipamentelor de protecție și a produselor de unică folosință a amplificat poluarea cu plastic. Odată cu revenirea economică, se estimează că utilizarea plasticului va crește din nou, ceea ce va duce la o majorare a deșeurilor și a presiunilor asupra mediului.
Gestionarea defectuoasă a deșeurilor este principala sursă de poluare cu macroplastice. Numai în 2019, 22 de milioane de tone de plastic au ajuns în mediu. Macroplasticele reprezintă 88% din aceste pierderi, fiind generate, în principal, de colectarea și eliminarea inadecvată a deșeurilor.
Microplasticele, particule mai mici de 5 mm, reprezintă restul de 12% și provin din surse precum uzura anvelopelor, frânarea sau spălarea textilelor. Prezența acestor particule în apă, sol și chiar în alimente și băuturi indică faptul că ele contribuie semnificativ la expunerea ecosistemelor și a oamenilor la riscuri. Cantități semnificative de plastic s-au acumulat deja în mediile acvatice: aproximativ 109 milioane de tone în râuri și 30 de milioane de tone în oceane. Numai în 2019, 6,1 milioane de tone de deșeuri plastice au ajuns în ape. Acumularea în râuri înseamnă că poluarea oceanelor va continua timp de decenii, chiar dacă gestionarea deșeurilor se îmbunătățește. În plus, curățarea acestor deșeuri devine din ce în ce mai dificilă și costisitoare, pe măsură ce plasticul se fragmentează în particule tot mai mici.
Amprenta de carbon a plasticului este semnificativă. Pe întreg ciclul său de viață, plasticul contribuie cu aproximativ 3,4% la emisiile globale de gaze cu efect de seră. În 2019, acestea au ajuns la 1,8 miliarde de tone, iar 90% provin din producția și transformarea combustibililor fosili. Închiderea ciclurilor de materiale ar putea reduce semnificativ acest impact.
Pârghii pentru economia circulară: 6% reciclare, 1,2% inovație și 25 de miliarde de euro necesare anual. Raportul Global Plastics Outlook pune în evidență dezvoltarea pieței pentru plasticul reciclat, prin politici care stimulează atât oferta, cât și cererea. Deși producția de plastic reciclat a crescut de peste patru ori în ultimele două decenii, aceasta reprezintă doar 6% din total.
Plasticul reciclat este încă perceput ca un substitut inferior, ceea ce face piața fragilă. Unele țări au reușit să o consolideze prin măsuri precum responsabilitatea extinsă a producătorului și stabilirea unor cote minime de conținut reciclat.
Inovația poate reduce consumul de materii prime, poate prelungi durata de viață a produselor și poate facilita reciclarea. Tehnologiile brevetate în domeniul plasticului au crescut semnificativ, însă cele legate de prevenirea deșeurilor și reciclare reprezintă doar 1,2% din total.
Analiza a 50 de țări arată că politicile actuale sunt fragmentate. Doar 13 țări oferă stimulente financiare directe pentru colectarea selectivă, iar doar 25 aplică eficient taxe pe depozitare sau incinerare. Deși peste 120 de țări au introdus interdicții sau taxe pentru plasticul de unică folosință, acestea vizează mai ales produse precum pungile, fără a reduce semnificativ consumul total.
Se propune un plan în trei etape:
1.
reducerea pierderilor de plastic prin infrastructură și politici anti-deșeuri;
2.
stimularea reciclării prin taxe, sisteme de garanție-returnare și responsabilitatea producătorilor;
3.
reducerea cererii și îmbunătățirea designului produselor pentru a favoriza economia circulară.
Deoarece lanțurile de producție sunt globale, este necesară armonizarea reglementărilor și investiții majore în infrastructura de gestionare a deșeurilor, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Costurile sunt estimate la 25 de miliarde de euro anual, însă finanțarea actuală acoperă doar 2% din necesar.
Europa, lovită de scumpiri de până la 100% la plastic: criza din Orientul Mijlociu expune dependența de petrol și gaze. Industria plasticului este strâns legată de piața combustibililor fosili, ceea ce o face vulnerabilă la evoluțiile geopolitice și la creșterea prețurilor la energie.
Creșterea prețurilor la combustibili și perturbările lanțurilor de aprovizionare generate de conflictul din Orientul Mijlociu scot din nou în evidență dependența Australiei de importuri și vulnerabilitatea lanțurilor sale de producție, relatează packagingnews.
Impactul este resimțit în special în sectorul ambalajelor din plastic, esențial pentru alimente, produse de uz casnic și medicamente. În același timp, disponibilitatea rășinilor plastice virgine scade, iar prețurile continuă să crească pe fondul crizei energetice.
În ciuda investițiilor în infrastructura de reciclare, aceasta rămâne subutilizată, în contextul dependenței de materii prime importate mai ieftine. Experții atrag atenția că integrarea materialelor reciclate produse local în lanțul de producție reprezintă o soluție esențială pentru reducerea riscurilor și a expunerii la șocuri externe.
Autoritățile sunt îndemnate să accelereze reformele privind ambalajele și să introducă reguli care să impună utilizarea conținutului reciclat, în cadrul unor politici de tip „Extended Producer Responsibility”.
Șocul global de aprovizionare provocat de război va afecta în curând bugetele europenilor prin creșteri semnificative de preț la ambalaje din plastic și sticle, îmbrăcăminte, industria auto, componente pentru construcții și echipamente medicale, potrivit Responsible Alpha.
Războiul a dus la închiderea Strâmtorii Ormuz, care este ruta de transport pentru 20% din exporturile globale de petrol brut. Agenția Internațională pentru Energie a numit închiderea de o lună a Strâmtorii Ormuz cea mai mare perturbare a aprovizionării din istoria pieței globale de petrol.
Prețul petrolului european tranzacționat în Marea Nordului a ajuns la 141,37 de dolari/baril – mai mare decât în perioada invaziei Rusiei în Ucraina. Din cauza aprovizionării nesigure cu materii prime, multe fabrici europene de petrochimie și plastic declară „forță majoră”.
Perturbările în transport cauzate de război vor avea consecințe severe asupra industriei petrochimice europene și asupra consumatorilor, inclusiv creșteri de preț la produse de zi cu zi precum alimente ambalate în plastic, pungi de plastic, haine, încălțăminte și echipamente medicale.
Industria plasticului din UE depinde aproape complet de materii prime fosile: petrol brut și gaze naturale. Acestea sunt folosite pentru a produce etan, nafta, pentan și amoniac, care ulterior sunt transformate în substanțe chimice de bază din lanțul de producție al plasticului. Orientul Mijlociu reprezintă aproximativ un sfert din exporturile globale de polietilenă și polipropilenă, potrivit datelor S&P Global Energy.
Conform Responsible Alpha, prețurile angro ale materialelor plastice din Europa și ale ingredientelor acestora au crescut între 32 și 100% în perioada 27 februarie – 6 aprilie 2026. Acest lucru înseamnă prețuri mai mari pentru produsele din plastic utilizate în întreaga economie.
Asociația germană a industriei chimice VCI, care reunește peste 1.900 de companii, a declarat că războiul va duce la o încetinire industrială în „inima industrială” a Europei. „Este o spirală care merge în direcția greșită și putem doar spera că se va încheia rapid. Cu cât durează mai mult, cu atât impactul va fi mai puternic”, a declarat directorul general VCI, Wolfgang Große Entrup.
Inflație estimată la 6-7% și creșteri de până la 20% la petrol: cum lovește criza din Orientul Mijlociu economia României. Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu este așteptat să influențeze economia României, în principal, prin două canale: creșterea prețurilor la energie, care menține inflația la niveluri ridicate, și accentuarea aversiunii la risc a investitorilor, ceea ce duce la costuri mai mari de finanțare, conform intellinews. Aceste evoluții evidențiază dependența unor industrii de resursele fosile, inclusiv sectorul plasticului, unde costurile de producție și presiunile economice sunt în creștere.
Potrivit analiștilor CFA România, principalul mecanism de transmitere a șocului economic va fi inflația. În scenariul unei escaladări, prețul petrolului ar putea crește cu 15-20%, iar carburanții cu 10-15%, ceea ce ar menține presiuni suplimentare asupra prețurilor.
Chiar dacă prognozele indică o inflație de 6-7% la final de an, specialiștii avertizează că procesul de dezinflație va încetini, iar nivelurile ridicate ale prețurilor ar putea persista mai mult decât estimările inițiale.
Pe lângă inflație, tensiunile geopolitice afectează și piețele financiare. Randamentele obligațiunilor de stat au început deja să crească, ceea ce indică o posibilă majorare a costurilor de împrumut pentru România.
La nivel regional, România este considerată una dintre economiile mai sensibile la șocurile prețului petrolului, o creștere de 10% a acestuia adăugând aproximativ 0,5 puncte procentuale la inflație. În acest context, băncile centrale sunt așteptate să adopte o poziție prudentă, amânând eventualele reduceri de dobândă până la stabilizarea piețelor energetice și a mediului geopolitic.
Datele arată că prețurile medii angro la electricitate au crescut cu cel puțin 12% în 2026 în Ungaria, Italia și România, comparativ cu anul precedent, potrivit Reuters. În contrast, în Spania și Portugalia s-au înregistrat scăderi ale prețurilor, pe fondul unei dependențe mai reduse de gaz. Creșterea costurilor este alimentată de majorarea prețului gazului natural, care a urcat cu aproximativ 65% după izbucnirea războiului, în contextul perturbării rutelor de aprovizionare din Orientul Mijlociu și al reducerii exporturilor de gaze lichefiate.
Italia, Ungaria și România se numără printre economiile europene cele mai dependente de gaz, cu ponderi de aproximativ 38%, 32% și respectiv 30% din mixul energetic. În aceste țări, producția de electricitate pe bază de gaz a crescut în 2026, atingând în unele cazuri niveluri record.
În schimb, statele din vestul și sudul Europei, precum Spania, Portugalia și Franța, și-au redus semnificativ dependența de gaz, compensând cu energie regenerabilă sau nucleară, ceea ce le-a protejat de creșteri majore ale prețurilor.
Pe fondul acestor evoluții economice și geopolitice, efectele nu rămân doar la nivel industrial sau macroeconomic, ci se reflectă și în percepția populației.
Majoritatea românilor se declară puternic afectați de creșterea prețurilor și se tem de impactul războiului din Iran asupra costurilor sau de o posibilă criză a combustibililor, mai mult decât de extinderea conflictului. Astfel, la întrebarea „De ce vă temeți cel mai mult în legătură cu războiul din Iran?”, 21,3% dintre respondenți au indicat o posibilă criză energetică (petrol, gaze).
Întrebați dacă susțin sau nu decizia României de a permite desfășurarea de echipamente și trupe militare americane pe teritoriul țării, în contextul războiului din Iran, 35,7% nu au avut o opinie, 18,7% s-au declarat în favoare, 32,2% împotrivă, iar 13,4% nu au știut ce să răspundă.
Studiul mai arată că 52% dintre români se simt puternic afectați de creșterea prețurilor la combustibili, iar tema schimbării sistemului politic rămâne dominantă, aproape 40% dintre respondenți dorind o schimbare „în orice condiții”.
Sondajul a fost realizat prin interviuri administrate online (CAWI), pe un eșantion de 1.187 de persoane cu vârsta de peste 18 ani, reprezentativ la nivel național.
Metodologia utilizată a fost un panel online, cu ajustare a ponderării în două etape pe variabile precum vârsta, sexul, nivelul de educație, mediul de rezidență, regiunea, utilizarea internetului și votul anterior, conform datelor oficiale INS și AEP. Marja de eroare este de 2,8%.
30 de milioane de tone sunt deșeurile acumulate în oceane
