Ce s-a ales după doi ani de la apariția Legii 1/2020, cea care reglementează Pilonul IV de pensii? Aproape nimic.
Prima tentativă de implementare a pensiilor ocupaționale în România a avut loc în 2006, dar legea (204/2006) a fost suspendată pentru un an, până la înființarea organismului de supraveghere, apoi a dispărut complet de pe radarul public. A doua încercare, din 2020, a pornit și ea cu stângul, în special din cauza unor probleme de ordin fiscal.
Într-un interviu din anul 2020, la puțină vreme de la numirea sa în funcție, Nicu Marcu, președintele ASF, declara că implementarea sistemului de pensii ocupaționale, așa-zisul Pilon IV, reprezintă una dintre prioritățile mandatului său pentru anul 2021. „Am discutat deja cu mai multe categorii profesionale, încercând să le explicăm cum funcționează sistemul și să îi convingem să acorde aceste contribuții pentru pensiile ocupaționale. Rezultatele sunt încurajatoare”, concluziona Nicu Marcu la acea vreme.
Ce s-a ales după doi ani de la apariția Legii 1/2020, cea care reglementează Pilonul IV de pensii? Aproape nimic. O legislație secundară incompletă, lipsa unor prevederi fiscale lămuritoare și, drept rezultat, un singur operator autorizat, BCR Pensii, alături de multe întrebări fără răspuns. Potrivit lui Radu Crăciun, președintele APAPR și, în același timp, cel al singurei firme autorizate de ASF, cel mai important obstacol în calea implementării pensiilor ocupaționale în România are caracter fiscal. Toți cei interesați de acest business așteaptă o schimbare importantă, o amendare a Codului Fiscal care să permită acordarea unei deductibilități pentru pensiile ocupaționale, așa cum se întâmplă la cele facultative, care beneficiază de un plafon de 400 de euro. Chiar și așa, spune Radu Crăciun, deducerea ar fi foarte mică la ambele tipuri de pensii pentru că acest plafon a fost stabilit acum circa 10 ani, iar de atunci salariul brut a crescut de trei ori. „Eu cred că ar trebui stabilit un procent din salariul brut, în locul unei sume fixe”, argumentează președintele BCR Pensii.
În calitate de președinte al Asociației Administratorilor de Pensii Private (APAPR), deține o pârghie instituțională importantă în efortul de a convinge autoritățile să rezolve problema deductibilității. Radu Crăciun spune că s-au făcut demersuri susținute și la ASF, și la Ministerul Finanțelor, dar recunoaște cu sinceritate că lucrurile nu se mișcă. „Degeaba avem o lege și companii interesate, dacă nu avem un cadru fiscal care să încurajeze acest business.”
Al doilea obstacol major pentru firmele dornice să ofere angajaților proprii pensii ocupaționale se referă la planificarea cheltuielilor necesare, cheltuieli care trebuie prevăzute în buget cu un an înainte de a intra pe piață. Cum suntem în perioada în care bugetele pentru 2023 sunt pe punctul de a se definitiva, iar măsurile fiscale se lasă așteptate, există riscul ca nici anul viitor să nu avem pensii ocupaționale. „În varianta în care vom putea beneficia de deductibilitate fiscală în 2023, acest lucru va permite firmelor să-și facă corect calculele, dar atunci vom putea vorbi de pensii ocupaționale abia din 2024”, mai spune Radu Crăciun.
Planificarea bugetară riguroasă, specifică firmelor mari ridică întrebarea referitoare la dimensiunile pe care ar trebui să le aibă actorii interesați să ofere acest produs angajaților proprii. Deși nu există o limita prevăzută de lege, mărimea contează în acest business, crede președintele APAPR, din cel puțin câteva motive. Primul este acela că un fond de pensii dedicat pentru o singură companie nu se poate face cu 100 sau 1.000 de angajați pentru că acel fond are niște costuri fixe care nu se justifică. Cu cât fondul e mai mic, cu atât ponderea costurilor fixe este mai mare. „Pe de altă parte, dacă vrei să ai o diversificare între diferite categorii de active, îți trebuie o sumă minimă pe care să o investești. Cu cât este mai mare această sumă, cu atât diversificarea poate fi făcută mai eficient.”
Nu în ultimul rând, contează și mărimea contribuției. Din perspectiva fidelizării unui angajat, există diferențe evidente între o contribuție de 10 sau de 1.000 de lei oferită de angajator. Un alt argument este acela că dacă o companie vrea să-și înființeze un fond de pensii în numele ei, această mișcare devine un vector de imagine important pe piața muncii.
Dincolo de problema deductibilității, ce alți actori și-au manifestat intenția de a intra pe această piață? Radu Crăciun spune că, în afară de BCR Pensii, mai sunt autorizate, în prezent, încă două firme depozitare, membre ale APAPR, fără să le nominalizeze însă. El arată că asociația și-a modificat statutul pentru a permite în viitor și aderarea administratorilor de Pilon IV alături de cei existenți pe Pilonii II și III.
Pe de altă parte, chiar BCR Pensii are un statut incert, având în vedere că a fost autorizată în 2020, iar licența este pe cale să expire, fiind valabilă doi ani. Prelungirea licenței este o procedura birocratică și probabil costisitoare, astfel că managementul firmei va trebui să facă o analiză de business foarte serioasă pentru a vedea dacă va merge mai departe sau nu. Există niște ferestre de oportunitate, explică Radu Crăciun. „Dacă am fi reușit să vedem că măcar o companie oferă pensii ocupaționale începând din 2023, lucrurile ar fi fost mai clare. Așa însă, va trebui să facem o analiză foarte serioasă a drumului pe care îl vom urma.”
