Sustenabilitatea devine și în România un subiect tot mai important pe fondul schimbărilor climatice și al preocupărilor legate de mediu la nivel global. Pe măsură ce sustenabilitatea și-a extins relevanța dincolo de protecția mediului și a devenit parte integrantă a agendei economice, sociale și de guvernanță, sectorul privat a fost în prima linie în ce privește asumarea și implementarea de strategii de sustenabilitate ambițioase.
Pentru România în mod specific, integrarea în spațiul european a influențat profund abordările de sustenabilitate, oferind oportunități pentru inovație și acces la finanțare pentru implementarea soluțiilor durabile.
Dubla tranziție – verde și digitală – care guvernează agenda economică din ultimii ani a stimulat dezvoltarea tehnologiilor verzi și a accelerat investițiile în modernizarea proceselor de producție și de afaceri în linie cu obiectivele de gestionare sustenabilă a resurselor, de conservare a mediului și de integrare în economia circulară.
Indiferent de industria în care activează, transferul de tehnologii și bune practici, precum și rolul de promotori ai unei conduite sustenabile în afaceri al membrilor AmCham, au avut o contribuție vitală la adoptarea și consolidarea sustenabilității în România.
În continuare, ne-am propus să surprindem importanța și evoluția sustenabilității în România din perspectiva liderilor de companii din comunitatea AmCham Romania.
Care este cuvântul sau fraza care descrie cel mai bine evoluția agendei de sustenabilitate în România de la intrarea pe piață a companiei dumneavoastră? Vă rugăm să ne oferiți detalii și să indicați un aspect pozitiv și unul mai puțin favorabil din această perioadă!
Jovan Radosavljevic: Într-un cuvânt, cred că vorbim de constanță. Constanță în această călătorie către un business sustenabil, care a început cu foarte mulți ani în urmă. A pornit din interior, analizând operațiunile noastre, amprenta asupra mediului și impactul asupra comunităților. Avem o strategie de sustenabilitate puternică, obiective ambițioase și urmărim atent și constant progresul către atingerea lor. Managementul deșeurilor de ambalaje este un punct critic în operațiunile noastre, iar lipsa unei infrastructuri adecvate de colectare și reciclare a reprezentat un obstacol mare în călătoria noastră.
Anca Damour: Credem că expresia care explică cel mai bine ar fi un dans între accelerare și anxietate. Pentru că noi suntem un jucător care creează infrastructură logistică pentru un număr mare de actori, suntem într-o poziție privilegiată: putem să observăm mai ușor unde atât sectorul privat, cât și cel public alocă resurse reale și fac pași înainte în ceea ce privește sustenabilitatea. În acest context, vedem că, pe de-o parte, companiile au urcat agenda de sustenabilitate de la nivel tactic la nivel strategic. Este clar că – mai ales în zona de mediu – există pași înainte privind investiții în eficiența energetică, energie verde, reciclare. Îi vedem creând alianțe și modele noi, cu scală. În același timp, sub presiuni diverse, vedem și amânări, întârzieri, negocieri nesfârșite, acțiuni minuscule ca alibi pentru un raport de sustenabilitate, „cold feet” cum spun americanii. Partea cea mai bună e că integrarea sustenabilității în business devine ireversibilă, dar și că autoritățile locale sunt din ce în ce mai deschise în a o susține. Partea mai puțin bună e că unii continuă să tragă de timp și să facă doar artificii de PR, iar lipsa lor de implicare întârzie uneori viteza de adopție a întregului sector.
Care considerați că a fost contribuția cea mai semnificativă a companiei dumneavoastră la promovarea sustenabilității în România (fie că este vorba de o inovație remarcabilă, investiții semnificative sau consolidarea unei tendințe)?
Jovan Radosavljevic: În România, ambalajele noastre sunt 100% reciclabile și 20% din portofoliu este ambalat în rPET (PET reciclat). Toamna aceasta vom inaugura o unitate de decontaminare PET în fabrica noastră de la Ploiești, fiind primul producător de băuturi care implementează o astfel de soluție. Ca urmare a unei investiții verzi, vom putea face tranziția la rPET a întregului portofoliu ambalat în prezent în PET. Astfel, contribuim semnificativ la reducerea emisiilor de carbon generate și facem pași importanți către obiectivul de net zero emisii pe întregul lanț de valoare până în 2040.
Anca Damour: Suntem într-un moment decisiv pentru România. Într-un final, întreaga piață înțelege că nu poți face sustenabilitate de unul singur. Trebuie să te interconectezi, să creezi alianțe, să contribui – nu să concurezi. Noi am știut de la înființarea companiei că scopul nostru nu este să avem intervenții punctuale, ci să contribuim la schimbarea infrastructurii care deserveste sustenabilitatea. În acest sens, suntem mândri să sprijinim inițiativele de economie circulară din România, indiferent că vorbim de reciclare sau eficiență energetică. România nu poate reuși să ajungă la standardele europene de mediu dacă nu cream o infrastructură modernă la nivel național, cu hub-uri strategice interconectate. Și asta știm să facem cel mai bine. E nevoie și de răbdare, vorbim totuși de ani până când vom vedea primele rezultate. În industria noastră știm că nimic important nu se construiește peste noapte.
Care sunt, din perspectiva dumneavoastră, riscul cel mai mare și oportunitatea cea mai semnificativă pentru dezvoltarea sustenabilității în industria în care activați, deceniul care urmează? Vă rugăm să elaborați!
Jovan Radosavljevic: Riscul cel mai mare este legat de suprareglementarea de la nivel comunitar care nu întotdeauna acordă timp de adaptare industriei. Dar înțelegem contextul și vrem să transformăm riscul în oportunitate. Avem variate inițiative în acest sens, precum ambalajele în 100% rPET, capacele atașate de sticlele de plastic, dar și inițiative de industrie precum implementarea Sistemului de Garanție Returnare, sperând să avem acces la materie primă reciclată de calitate, sortată la sursă.
Anca Damour: Cea mai mare oportunitate este să facem un salt, un „leapfrog”, în ceea ce înseamnă adopţia infrastructurii moderne de sustenabilitate. În loc să repetăm pas cu pas procesul de „trial & error” din alte țări, putem să sărim direct la cele mai bune soluții care există în 2023. România a mai făcut astfel de salturi, cum a fost în cadrul infrastructurii de internet, iar impactul în PIB – de la sectorul telecom până la cel IT – a fost semnificativ, și pe termen lung. Același lucru se poate întâmpla azi, dacă ne uităm la oportunitățile existente, de la tehnologii verzi, interconectare la Internet of Things până la crearea de ecosisteme naționale.
Riscul cel mai mare este legat de o combinație culturală dintre scepticism, orgoliu și gândire pe termen scurt. Scepticismul că nu vei vedea beneficiile – care vor fi ca un bulgăre de zăpadă asupra întregii Românii. Orgoliul de a nu împărți „creditul” cu o alianță de parteneri. Și, nu în ultimul rând, amânarea investițiilor din lipsă de viziune. Cum spunea un economist, dacă e inevitabil să faci o investiție pentru business-ul tău și nu o faci, deja începi să plătești pentru ea.