Moștenitor de profesie

La 23 de ani, conducea primul dealer Nissan din România. Câțiva ani mai târziu, avea să preia și conducerea cramei SERVE, prima cramă privată din România. Implicarea în două domenii complet diferite îi hrănește lui Paul Badea nevoia de diversitate.

Paul Badea administrează afacerile de familie împreună cu mama, sora și soția sa. A preluat afacerea Badsi de la tatăl său, fără o pregătire prealabilă, forțat de împrejurări, și afacerea SERVE de la mama sa, într-o perioadă a vieții mai matură, într-un context mai stabil și cu un plan de succesiune foarte bine definit.

Sora sa, Silviana, îi este partener în ambele businessuri de familie și în alte câteva start-upuri, în care este asociată și soția lui, Ramona.

„Sunt moștenitor de profesie. Fac gluma asta uneori. La început aveam multe insecurități legate de asta. Îmi era foarte greu să îmi valorizez munca – mai ales în contextul în care primii 10 ani la Badsi am muncit să achit datorii și să aduc compania pe zero”, povestește Paul Badea.

Acești ani, împreună cu experiența SERVE și a celorlalte proiecte în care a fost implicat de-a lungul timpului, l-au învățat că viața – chiar și cea de business – nu este o cursă, ci un exercițiu de colaborare. Consideră că fiecare avem un set foarte particular de abilități și succesul vine din echilibru: ne acceptăm așa cum suntem, dar tragem să îmbunătățim ce putem. „Ușor de zis, greu de făcut”, mai spune el.

Cea mai importantă lecţie de management i-a fost dată de tatăl său. Este o poveste despre cum a primit încrederea tatălui său atunci când simțea că nu o merită și cum acest lucru l-a schimbat fundamental. Este o lecție care i-a influențat stilul de leadership până în ziua de azi.

Paralela între ce s-a întâmplat cu tatăl său, de la care a preluat afacerea Badsi, și ce se întâmplă cu mama sa, de la care a preluat afacerea SERVE, este relevantă.

„La Badsi, tata a murit și eu am preluat afacerea. Greu, dar a trebuit să continui. Aveam 23 de ani când am preluat afacerea. Nu a fost niciun transfer efectiv. Am stat lângă tata câțiva ani, dar n-a apucat să mă învețe, pentru că el nu plănuia să plece așa repede și atunci a fost foarte brusc. Eram tânăr, iar procesul m-a maturizat mult, mi-a dat mult bagaj greu, aveam perioade în care nu puteam să ies din casă de panică, pentru că nu mai știam ce să fac. Nu eram pregătit la momentul acela, dar m-a ajutat enorm să mă întăresc și să mă structurez.”

Și spune că ceea ce i s-a întâmplat l-a ajutat și în experiența cu mama sa, iar la preluarea SERVE, situația este diferită. „Mama este foarte prezentă și este cu totul altă provocare. Este beneficiul de a avea toată experiența ei, care vine și cu bagajul că lucrurile se fac într-un fel de atâția ani și ei îi vine, natural, greu să le facă acum diferit. Astăzi, Silviana, sora mea, este alături de mine în ambele businessuri. Suntem mult mai maturi astăzi decât eram la momentul la care am preluat Badsi. Mama este și ea la altă vârstă decât era tata când a murit, a fost alături de noi în experiența Badsi și asta cred că a ajutat-o să se poziționeze vizavi de noi”, povestește Paul Badea.

A fost provocator să găsească o cale de mijloc, în care să folosească experiența mamei, dar să înceapă să facă lucrurile altfel, pentru a aștepta rezultate diferite.

La Badsi, Paul şi Silviana au continuat procedura insolvenței, inițiată de tatăl lor. Compania acumulase un deficit de șase milioane de euro, de la firmele din grup. Nu firma Badsi era cea care avea probleme majore, ci grupul de firme deținut de Paul Badea senior. Firmele din grup erau manageriate separat, iar urmărirea financiară era rudimentară. În timp, aceste companii-satelit au început să piardă tot mai mulţi bani.

„Nu mă ghidez după concurență. Nu vreau să fac mai mult decât concurentul meu, doar ca să-mi gâdil egoul, ci să fac ce pot mai bine cu ceea ce am. Trag tare să mă țin de asta și nu doar din punct de vedere conceptual.” Paul Badea, partener crama SERVE

Primii paşi către salvarea afacerii au fost grei. Silviana, care avea mai multă experienţă în domeniul financiar, a dezvoltat o zonă de urmărire financiară a tuturor firmelor din grup şi totul a devenit rapid mult mai simplu. Tot ea a venit cu soluţia de a reduce toate activităţile companiei în Pipera, iar pentru hala de 2.000 mp din Tunari a găsit un chiriaş. S-au aglomerat în sediul din Pipera, însă asta i-a obligat să eficientizeze la maximum folosirea terenului şi a resurselor. Compania a revenit pe profit în 2016.

A fost greu să câştige încrederea oamenilor din companie. A reuşit prin autenticitate, pentru că oamenii cu care lucra, zi de zi, au ajuns să îl cunoască. „Sunt conştient că oamenii mă văd ca fiind băiatul lui tata, orice realizări aş avea”, afirma Paul Badea, în urmă cu șapte ani, la includerea lui în lista Forbes România „30 sub 30”.

La Badsi, el a lucrat la început cu resursa umană recrutată de tatăl său. „Ei aveau un stil, eu aveam altul. N-am știut să apreciez experiența. Nu vedeam decât blocajele și așa am făcut niște greșeli, pentru că am renunțat la câțiva oameni care aveau experiență, doar pentru că erau complicat de gestionat. Mai târziu, mi-am dat seama că m-aș fi putut înțelege cu ei.”

A încercat și experiența de a crea o clasă de mecanici în învățământ dual, despre care a descoperit că în proporție de 80-90% este formată din copii cu analfabetism funcțional. „Am investit foarte mult din timpul meu și resursele companiei încercând să înțeleg acest fenomen. Statistic, 42% din școlarii de clasa a IX-a sunt analfabeți funcțional, adică citesc, dar nu construiesc sens, ceea ce înseamnă că ei la școală învață să mimeze că înțeleg”, afirmă Paul Badea.

Frica și iubirea

Lui Paul Badea îi place să vorbească despre sustenabilitatea reală, despre care a învățat la Cambridge Institute for Sustainability Leadership. „Problemele nu sunt nici mașinile cu motoare termice, nici plasticul sau zborul cu avionul – ci comportamentul compulsiv de consum și nevoia continuă de mai mult”, spune el.

În opinia sa, sunt două sentimente care ne guvernează deciziile: Iubirea și Frica. „Avem nevoie de amândouă ca să supraviețuim pe pământ. Nevoia compulsivă de mai mult este, de fapt, frica obsesivă că nu avem suficient. Până când nu vom învăța ca indivizi, dar mai ales ca grupuri și comunități să echilibrăm această nevoie cu recunoștința pentru ce avem deja, vom avea mereu dezechilibre economice, sociale, de mediu. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne bucurăm de viață. Dar cu măsură.”

Frica și iubirea fac ca, uneori, lucrurile să scape de sub control, însă suntem responsabili să ne înscriem sau nu în aceste trenduri.

„Nu mă ghidez după concurență. Nu vreau să fac mai mult decât concurentul meu, doar ca să-mi gâdil egoul, ci să fac ce pot mai bine cu ceea ce am. Trag tare să mă țin de asta și nu doar din punct de vedere conceptual”, susține el.

În căutarea soluțiilor

Una dintre provocările de la Badsi a fost marca Nissan – o marcă de suflet a familiei Badea –, tatăl lui Paul fiind primul importator al mărcii, la începutul anilor ’90. Dar de la alianța cu Renault, de la începutul anilor 2000, marca Nissan a trecut prin multe schimbări. Neputând să întrețină businessul din activitatea de dealer Nissan, și cu atât mai puțin să achite și datoriile din trecut, Paul Badea a apelat la activitatea de trading și comenzi multibrand. Așa a înțeles ce înseamnă paradigma în business.

„Parcă mi s-a luat un văl de pe ochi. Cu aceleași competențe și resurse (poate chiar mai puține), puteam să facem un business mult mai simplu, mai direct și mai profitabil, atât pentru client, cât și pentru noi. Nu trebuia să mai convingem clientul că mașina pe care o vindeam noi e cea mai bună. Trebuia doar să înțelegem nevoia reală a clientului și să găsim oriunde în Europa o mașină care să i se potrivească. Și o găsim de cele mai multe ori la un preț mai bun și cu un termen de livrare mai bun decât la dealerul de marcă”, după cum povestește Paul Badea.

Un nou început

La SERVE, provocările sunt și mai mari decât la Badsi. SERVE a pornit în anii ’90 și este prima cramă privată din România care a acumulat deja o cultură și o istorie. Mama sa, Mihaela de Poix, împreună cu soțul său, Guy de Poix, au pornit afacerea, în Dealu Mare, în 1994. Guy de Poix a crezut în soiurile autohtone și obiectivul său a fost să facă vinuri care să reprezinte regiunea și țara cât mai bine.

„Deși la început au vinificat în alte părți, mama împreună cu Guy au cumpărat și plantat vița-de-vie, au construit crama și au proiectat fluxurile de lucru împreună cu Aurel – enologul SERVE. Au parcurs toate etapele. Au creat propria pepinieră de Fetească Neagră în România, Guy fiind cel care a relansat Feteasca Neagră. Înaintea acestui moment, erau produse volume mari de vin dulce, care era exportat în Germania. Guy a fost primul care a văzut potențialul acestui soi, iar vinul pe care l-am făcut în memoria lui este Feteasca Neagră Guy de Poix, primul soi autohton cotat cu 90 de puncte Parker”, povestește Paul Badea.

Pentru că erau printre singurii care produceau vin de calitate, compania nu a avut nevoie de marketing. Dar după ce Guy de Poix a murit, iar pe piață au intrat vinurile din Republica Moldova, din Italia și Spania și mulți alți antreprenori din diverse businessuri au început să investească în industria vinului, SERVE, care era centrată pe producție și livrare, a pierdut o parte din piață.

„Acum regândim tot modelul de business și redevenim un start-up, pentru că reconfigurăm complet modelul afacerii. Nu putem concura cu vinurile moldovenești, când ei au o treime din costul nostru, un randament dublu la hectar și jumătate din costul forței de muncă. Avem o strategie nouă de marketing și vânzări, o echipă fresh și avantajul echipei de producție din spate, care este fără dubiu una dintre cele mai performante din România. Este un potențial fantastic, pentru că noi totuși facem unele dintre cele mai bune și mai premiate vinuri din țară, din punct de vedere al calității. Dar avem o problemă de performanță – pierdem foarte mult pe comercial. Pierdem, în sensul în care alții o fac mult mai bine decât noi”, explică Paul.

Silviana și Paul au o șansă pe care mama lor, Mihaela de Poix, nu a avut-o: de a avea un business perfect așezat din punct de vedere al producției și cu un renume foarte bun, pe care să îl poată modela după cerințele pieței. Și așa cum învață ei, tot la fel îi învață și pe potențialii consumatori prin „E simplu cu vinul”. Aceste provocări sunt susținute de un nivel ridicat de pregătire a oamenilor din cramă. Dar cea mai mare provocare din domeniul viticol este încălzirea globală, care crește nivelul de alcool din vin concomitent cu o piață care dorește vinuri din ce în ce mai slab alcoolizate, după cum mai spune Paul Badea.

După preluarea celor două afaceri de familie, Paul Badea crede că cei care vor acompania procesele de tranziție între generații ale companiilor antreprenoriale au o misiune pe cât de provocatoare, pe atât de ofertantă. Antreprenorii români, spre deosebire de cei din țările care au o cultură antreprenorială veche, au început afacerile în anii ’90, la vârste de 20 sau 30 de ani, iar acum, trei decenii ani mai târziu, încep să se gândească să dea afacerile mai departe, și nu i-a învățat nimeni cum să facă asta. Iar ceea ce poate părea simplu nu este deloc așa, pentru că cele două generații au puncte de vedere, experiențe și egouri diferite.