FacebookTwitterLinkedIn

Aniversarea centenarului Type 30, unul dintre automobilele legendare produse de Bugatti, ne oferă ocazia de a face cunoștință cu Elisabeth Junek, una dintre puținele dar remarcabilele figuri feminine din sportul cu motor. Dacă la început era interesată de cursele auto ca să-i facă pe plac iubitului ei, Elisabeth a ajuns să fie prima femeie care a câștigat un Grand Prix.

Născută în 1900 în Moravia, Cehoslovacia, într-o familie cu opt copii, Eliška Junková a dovedit de timpuriu aptitudini pentru limbi străine și dorința impetuoasă de a călători. Avea 16 ani când a obținut o slujbă la o bancă din Praga, unde l-a cunoscut pe Vincenc Junek, pasionat de automobile, cu câțiva ani mai mare decât ea. „Dacă el e să fie iubirea vieții mele, ar fi bine atunci să învăț câte ceva despre afurisitele alea de motoare”, avea să spună Eliška mai târziu.

Curând însă avea să devină și ea pasionată de mașini, în special de Bugatti. A luat lecții clandestine de șofat în Praga pentru a obține permisul de conducere, în timp ce iubitul ei începea să-și facă un nume la curse. În 1922, anul în care cei doi s-au căsătorit, Vincenc a câștigat prima sa cursă de viteză în coastă.

Bugatti Type 30

Pentru curse, soții Junek au cumpărat inițial un Mercedes apoi un Bugatti Type 30, model care este un reper pentru istoria producătorului auto francez și care în 2022 împlinește 100 de ani de la lansare. Type 30 era primul Bugatti cu motor cu opt cilindri, și primul care avea frâne pe roțile din față. Motorul de doi litri dezvolta între 75 și 100 CP, putere care era transmisă la roți printr-o cutie de viteze cu patru trepte. Viteza maximă a mașinii era de 120 – 145 km/h.

După prima victorie în curse a Elisabetei, în 1925, soții Junek au cumpărat un Bugatti Type 35, moment care a marcat debutul unei frumoase prietenii cu Ettore Bugatti.

Eliška a participat la primele competiții din postura de mecanic al soțului ei. O rană la mână, pe care acesta o căpătase în Primul Război Mondial, îl împiedica să schimbe vitezele, astfel că Eliška a trecut curând în scaunul pilotului. În 1924 a concurat singură și a ieșit învingătoare în cursa de la Lochotin – Tremosna, triumf care a făcut-o peste noapte o celebritate națională.

Din 1926 a început să participe la competiții în toată Europa. I se spunea Regina Volanului sau Miss Bugatti și era ușor de recunoscut după ținuta, mereu aceeași, pe care o purta la fiecare cursă: fustă albastră, bluză albă, cască și ochelari.

Una dintre cele mai dificile competiții la care a participat a fost cea de la Targa Florio, din Sicilia, în 1927, când a condus un Bugatti Type 35B, asistată de soțul ei ca mecanic. Cursa s-a desfășurat pe drumuri de munte și a durat opt ore. Participanții trebuiau să parcurgă de cinci ori un circuit de 108 km, adică un total de 540 km. Deși a avut un start bun, o problemă la direcție, survenită pe prima treime a traseului, a scos din competiție echipa soților Junek. Elisabeth și-a luat însă repede revanșa ieșind învingătoare în cursele de la Brno și apoi la Nürburgring, unde a triumfat în Grand Prix-ul Germaniei, în clasa mașinilor cu motor de doi litri.

Câteva luni mai târziu, pe același circuit de la Nürburgring, soțul ei ia un viraj prea larg, lovește o piatră și mașina se răstoarnă. Lovit grav la cap, Vincenc se stinge în drum spre spital. Extrem de afectată de decesul subit al soțului, Elisabeth și-a vândut mașinile și a renunțat la curse.

Mai târziu și-a căutat alinarea în călătorii. Ettore Bugatti i-a pus la dispoziție o mașină pentru expediția pe care Elisabeth a întreprins-o în Ceylon și a angajat-o să identifice oportunități de afaceri în Asia.

După cel de-Al Doilea Război Mondial s-a căsătorit cu scriitorul ceh Ladislav Khás. Vreme de 16 ani, din 1948 până în 1964, regimul comunist din Cehoslovacia nu i-a permis să iasă din țară, iar reușitele ei din cursele automobilistice au început să fie uitate.

În 1969 a reușit să participe la aniversarea de 40 de ani a clubului Bugatti din Marea Britanie, iar trei ani mai târziu și-a publicat autobiografia intitulată „My Memory is Bugatti”. În 1989, la 89 de ani, Elisabeth Junek a fost oaspetele de onoare al reuniunii Bugatti din Statele Unite. S-a stins la Praga, în 1994.

Elisabeth Junek a învins dacă nu timpul, atunci uitarea. Șansa ei a fost că a trăit suficient de mult pentru a străbate bezna comunismului și a vedea că performanțele ei nu au fost uitate și și-au găsit locul în istoria curselor auto.