Mihail Penescu, directorul general al grupului editorial ALL, constată că editurile sunt obligate să se limiteze la titlurile foarte comerciale și oferta de carte din România este extrem de precară, fiind mari domenii în care nu se publică nimic sau se publică extrem de puțin. Mai mult, editurile se feresc să publice cărți cu prețuri peste 100 de lei.
Forbes: Ce a însemnat anul 2021 pentru editura pe care o conduceți: un an al revenirii după șocul din 2020, un an obișnuit sau un an prevestitor pentru o nouă criză? (variația cifrei de afaceri față de 2020, lansări deosebite, evenimente, decizii de business, strategia, etc)
Mihail Penescu: Anul 2021 mi s-a părut cel mai anost dintre toți cei 30 de ani pe care i-a trăit editura. Ar fi trebuit să fie unul al lucrurilor împlinite, având în vedere că Editura ALL a sărbătorit 30 de ani de existență.
Din păcate, însă, din cauza pandemiei, care a generat multă izolare, lucrurile s-au petrecut plat, fără nimic memorabil. Cifra de afaceri a fost mai proastă decât în 2020, iar dificultățile mai mari.
Forbes: În prezent, piața editorială din România traversează o criză? Care sunt cauzele crizei și care sunt efectele asupra publicului consumator?
Mihail Penescu: Doi ani de izolare ne-au schimbat pe toți. În primăvara lui 2020, după ce au trecut de primul șoc, oamenii au privit lucrurile cu încredere și optimism, au considerat că putem face un sacrificiu pentru ca apoi să ne revenim în forță.
Dar, cu trecerea timpului, oamenii au început să obosească, toți am început să obosim. Ne-am obișnuit cu singurătatea, cu o viață izolată și mai sedentară, cu pretenții și așteptări mai mici. Am crezut că, după perioada de interdicții, oamenii se vor repezi în restaurante, în concedii amânate și că, în general, vor căuta să recupereze timpul supus restricțiilor. Din păcate, m-am înșelat.
Oamenii s-au obișnuit să trăiască și fără concedii, și fără să se întâlnească cu prietenii, și fără să citească cele mai noi apariții editoriale și chiar să renunțe la hainele de ultimă modă.
Viața noastră este mai săracă – atât economic, cât și spiritual.
Creierul este leneș, iar oamenii sunt comozi. Rezultatul acestei vieți sărăcite este apatia. Dorința oamenilor de a acumula bunuri, generată de lăcomia pe care o avem toți în sânge, a scăzut, însă fără a genera un rezultat bun, cum ar fi fost de așteptat la prima vedere.
Diminuarea dorinței de acumulare ne-a făcut mai apatici și mai leneși. Cea mai puternică caracteristică umană este adaptarea. În urma pandemiei, ne-am adaptat la un nou stil de viață.
Acest nou stil de viață nu crește pofta de lectură sau de cunoaștere. Ca urmare, lucrurile sunt mai proaste în industria cărții.
Forbes: Ce anume îi răspundeți unui cititor care constată cu reproș: s-au scumpit cărțile, nu-mi permit să mai cumpăr!
Mihail Penescu: În ultima parte a anului 2021, s-au adăugat criza prețurilor la energie și cea mondială a transporturilor. Una dintre cele mai lovite industrii a fost, și de această dată, cea a cărții.
Prețul aducerii unui container din China a sărit de la 2.000 dolari la 26.000 dolari. Prețul hârtiei s-a dublat și continuă să crească. Ca urmare, costurile de tipar au crescut în medie cu 70%, dar sunt și situații în care s-a dublat.
În mod cert, cartea traversează o criză majoră. Prețul cărților a crescut inevitabil cu 30% până la 50%. Numărul cititorilor scade continuu. Librăriile sunt tot mai mult spații goale. Vânzările online au scăzut puternic față de 2020.
Alinierea la noile prețuri și la o inflație de 14% este un proces lent care inevitabil afectează echilibrul economic. Firesc, în primul moment, apar uimirea și revolta pe un fond de negare. Ne va trebui o perioadă de adaptare psihică la șocul prețurilor. Veniturile majorității nu au crescut în același ritm și, ca urmare, consumul va scădea.
Forbes: Care sunt îngrijorările dvs în ceea ce privește piața editorială din acest an? Dar motivele de optimism?
Mihail Penescu: Efectul pervers este că această recesiune va diminua și mai mult oferta.
Editurile sunt obligate să se limiteze la titlurile foarte comerciale. Oferta de carte din România este oricum extrem de precară. Sunt mari domenii în care nu se publică nimic sau se publică extrem de puțin. Editurile se feresc să publice cărți cu prețuri peste 100 de lei. Dacă nu stimulezi piața, va dispărea și cererea în timp.
Motivele de optimism trebuie să le caut. Noi suntem foarte buni să ne plângem și să căutăm vinovați. Este în ADN-ul nostru. Când e vorba să luptăm pentru ceea ce ne dorim suntem mai reticenți.
De exemplu, eu cred că situația geopolitică dramatică în care ne aflăm are și oportunități. Toate celelalte țări încearcă să exploateze aceste oportunități. România este de o pasivitate care nu denotă decât incapacitatea de acțiune.
Forbes: Un raport național, publicat recent de platforma BRIO (Platforma Digitală pentru Îmbunătăţirea Performanţelor Şcolare), arată că 42% dintre elevii din România sunt analfabeți funcțional. Cum comentați? Cine sunt responsabili, cine sunt vinovații acestei situații? Cum ar putea să scadă acest procent în următorii ani?
Mihail Penescu: De mai bine de 20 de ani am spus, de câte ori mi s-a dat ocazia, că se va ajunge aici. Distrugerea învățământului a început cu mandatul doamnei Ecaterina Andronescu care a păstorit învățământul mai bine de 15 ani. Transformarea elaborării manualelor într-o afacere a prietenilor de partid a fost începutul dezastrului.
Acum învățământul românesc este practic desființat. Au rămas niște structuri administrative care sunt folosite la sifonarea banilor care mai vin în sistem.
Învățământul, atât cât se mai face, se desfășoară în privat, într-un sistem paralel, pentru familiile care pot plăti. Ceilalți trebuie să se mulțumească cu un corn cu lapte și cu faptul că stau împreună cu alți copii pentru câteva ore pe zi. Nu se sinchisește nimeni de educația sau instrucția lor.
Învățământul românesc nu mai există. A propune reformarea acestuia e ca și cum ai propune reformarea Imperiului roman.
Situația socială și politică din prezent nu va permite pentru zeci de ani de acum încolo vreo schimbare. Tot mai multe familii părăsesc România pentru a asigura o educație adecvată copiilor. Încet-încet (sau pas cu pas), vor rămâne doar cei care nu sunt interesați de educație. O astfel de categorie a existat întotdeauna, dar acum aceasta este deja majoritară.
Forbes: O idee: plafonarea prețului la cărți. O idee trăsnită sau o decizie de luat în seamă de guvern pentru revitalizarea pieței editoriale din România?
Mihail Penescu: O să încerc să vă răspund serios și la această întrebare. În primul rând, trebuie să facem deosebirea între plafonare și subvenționare.
Dacă vorbim despre plafonare, atunci se poate pune în practică prin definirea unor prețuri pe kilogram. Eu aș propune ca un kilogram de istorie să fie ceva mai ieftin decât un kilogram de medicină. Și aș face kilogramul de literatură română cel mai ieftin pentru a promova cultura autohtonă. Problema e că nu o să se poată vinde câte o sută de grame.
În cazul subvenționării, ar rămâne circa 8-10 edituri, acelea care sunt conectate la banii din buget. Toate celelalte ar dispărea în câteva luni. Ar rămâne o piață fericită cu zece editori bogați care ar putea publica în tiraje mamut doctoratele somităților politice, precum și purtătorii de experiențe de viață cu apetit de autori.
În ambele situații, viitorul pare bine aliniat la evoluția din prezent.
(16 iunie 2022)