Tranziția energetică globală intră într-o etapă în care simpla numărare a panourilor solare și a turbinelor eoliene nu mai spune întreaga poveste. O analiză McKinsey asupra evoluțiilor din 2025 arată că sistemul energetic mondial crește simultan pe aproape toate palierele: regenerabilele se extind rapid, dar în același timp cresc cererea de petrol, consumul de gaze și chiar utilizarea cărbunelui.
Miza următorilor ani nu va fi doar construirea de noi capacități, ci dezvoltarea infrastructurii care permite întregului sistem să funcționeze sigur, flexibil și la costuri suportabile.
Regenerabilele cresc, dar combustibilii fosili nu dispar
În 2025, capacitatea solară instalată la nivel mondial a crescut cu aproximativ 30%, iar investițiile în tehnologii cu emisii reduse au ajuns, pentru prima dată, la un nivel comparabil cu investițiile în petrol și gaze.
Cu toate acestea, avansul energiei verzi nu a însemnat o scădere corespunzătoare a consumului de combustibili fosili.
Cererea totală de energie a crescut cu 1,3%, în timp ce cererea de petrol s-a majorat cu aproximativ 1,3 milioane de barili pe zi. Consumul de cărbune a atins, de asemenea, un nou record, iar utilizarea acestuia a continuat să crească inclusiv la începutul lui 2026.
Datele schimbă perspectiva asupra tranziției energetice. În locul unui proces liniar, în care sursele regenerabile intră și combustibilii fosili ies, economia mondială pare să treacă printr-o perioadă de extindere a sistemului energetic în ansamblu.
Potrivit analizei McKinsey, combustibilii fosili au adăugat aproximativ 4,5 exajouli la cererea globală în 2025.
Cererea de energie crește mai repede decât capacitatea de înlocuire
Explicația este legată în primul rând de creșterea consumului. Răcirea în Asia, transportul de mărfuri, industria petrochimică, centrele de date și noile capacități industriale generează o nevoie suplimentară de energie.
Astfel, chiar și atunci când regenerabilele se dezvoltă într-un ritm foarte rapid, ele nu reușesc încă să acopere singure întreaga creștere a cererii globale.
Analiza pune astfel sub semnul întrebării mai multe ipoteze utilizate frecvent atunci când este evaluat progresul tranziției energetice.
Prima este că regenerabilele înlocuiesc deja combustibilii fosili la nivel global. Datele din 2025 arată că, în realitate, cele două categorii au crescut simultan.
A doua ipoteză este că principala problemă a tranziției este lipsa banilor. McKinsey arată că există volume uriașe de capital, însă acesta nu este întotdeauna direcționat către infrastructura de care sistemul are nevoie.
A treia este că gazele naturale reprezintă doar un combustibil temporar. În numeroase regiuni, gazele au devenit o componentă structurală a sistemului energetic.
În fine, ideea că utilizarea cărbunelui a atins deja vârful este contrazisă de evoluțiile recente ale consumului.
3.300 de miliarde de dolari investite într-un singur an
Capitalul disponibil pentru sectorul energetic este departe de a fi insuficient.
Investițiile totale în sistemul energetic mondial au ajuns în 2025 la aproximativ 3.300 de miliarde de dolari.
Din această sumă, aproximativ 540 de miliarde de dolari au fost direcționate către segmentul upstream al industriei petroliere, în timp ce energia solară a atras circa 440 de miliarde de dolari.
Cifrele arată că piețele finanțează în paralel atât sursele convenționale, cât și tehnologiile cu emisii reduse.
Problema este însă modul în care este distribuit capitalul.
Producția de energie poate crește rapid, dar rețelele de transport și distribuție, capacitățile de stocare, sursele dispecerizabile și infrastructura necesară pentru flexibilizarea sistemului nu se dezvoltă întotdeauna în același ritm.
În numeroase piețe, proiectele de rețea sunt întârziate de procedurile de autorizare și racordare, dar și de problemele din lanțurile de aprovizionare.
Rezultatul poate fi paradoxal: o țară poate instala într-un ritm accelerat noi capacități de producție, fără ca acest lucru să ducă automat la o energie mai ieftină sau la un sistem mai fiabil.
Noua problemă: energia produsă trebuie să poată fi livrată
Pe măsură ce energia solară și eoliană ocupă o pondere mai mare, valoarea unei noi centrale nu mai poate fi analizată separat de infrastructura din jurul său.
O capacitate regenerabilă are nevoie de rețele capabile să transporte electricitatea, de baterii sau alte forme de stocare pentru perioadele în care producția fluctuează, dar și de surse dispecerizabile care pot interveni atunci când cererea crește sau producția regenerabilă scade.
De aici rezultă una dintre principalele concluzii ale analizei McKinsey: următoarea etapă a tranziției nu va fi definită doar de capacitatea de producție instalată, ci de valoarea pe care fiecare investiție o aduce întregului sistem.
Securitatea aprovizionării devine la fel de importantă ca reducerea emisiilor
McKinsey propune evaluarea investițiilor energetice prin patru criterii simultan: accesibilitate, fiabilitate, reziliență și reducerea emisiilor.
Nicio tehnologie nu oferă singură performanța maximă pe toate cele patru dimensiuni.
În plus, concentrarea producției unor componente esențiale creează noi vulnerabilități. În 2025, peste 62% din LNG-ul comercializat pe piețele internaționale provenea din Australia, Qatar și Statele Unite.
În sectorul tehnologiilor verzi, dependențele sunt și mai puternice. China furnizează peste 80% din modulele fotovoltaice și mai mult de 85% din capacitatea mondială de producție a celulelor pentru baterii, calculată valoric.
Astfel, tranziția energetică reduce anumite dependențe de combustibili fosili, dar poate crea dependențe noi în ceea ce privește materiile prime, componentele și tehnologiile.
De la „cât am construit?” la „cât valorează pentru sistem?”
Aceasta este, în esență, schimbarea de paradigmă propusă de analiza McKinsey.
În loc ca succesul tranziției să fie măsurat în primul rând prin numărul de gigawați de energie regenerabilă instalați, investitorii și autoritățile ar trebui să urmărească valoarea pe care acele investiții o creează pentru întregul sistem energetic.
O centrală solară poate produce energie ieftină, dar valoarea sa este limitată dacă rețeaua nu poate prelua electricitatea. O baterie poate avea un rol strategic într-o piață cu producție variabilă, dar eficiența ei depinde de modul în care este integrată în sistem. O centrală pe gaze poate avea costuri mai mari, dar poate asigura flexibilitatea necesară în perioadele de vârf.
De aceea, portofoliile energetice ale următorilor ani vor trebui să combine producția cu emisii reduse, stocarea, flexibilitatea, sursele dispecerizabile, rețelele și lanțurile de aprovizionare diversificate.
Până în 2030, succesul tranziției energetice nu va depinde doar de cât de repede lumea construiește energie verde, ci și de cât de bine reușește să transforme aceste capacități într-un sistem capabil să ofere simultan energie curată, sigură și accesibilă.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
