Acum, la finalul anului 2017, realizez că dramatismul despre care vorbeam anul trecut era mărunt comparativ cu ceea ce a urmat în acest an: cele mai mari proteste din istoria modernă a României și, mai ales, cel mai dramatic atac asupra libertăților câștigate o dată cu căderea comunismului. Pare incredibil că anul se încheie așa cum a început, cu proteste împotriva modificărilor radicale privind modul cum funcționează justiția. Și mai incredibil este că, în ciuda unei creșteri economice care poziționează, din nou, România, drept tigrul Europei (simțim fiori reci pe șira spinării când ne aducem aminte că același lucru se întâmpla înainte de marea criză, atunci când economia duduia, iar guvernul Tăriceanu arunca cu bani în stânga și în dreapta), mediul de afaceri a fost supus, practic, unui atac furibund de către guvernele PSD. De la multinaționale la micile firme de apartament, nimeni pare că nu va scăpa de asaltul celor care vor rămâne în istorie drept cei mai mârșavi dintre capii cetății România, acum în pragul Centenarului. Dincolo de toate, suntem tot mai divizați, fiecare cu bula sa, și pare că anul acesta ne-am pierdut, mai mult ca oricând încrederea în semenii noștri, și am pierdut mult în ceea ce privește pacea, liniștea și iubirea. Istoria ne învață însă că la fel cum avem tendința de a repeta greșelile, sunt destule și imperiile născute din cenușă. E nevoie doar de motivație și de o schimbare de perspectivă.
La mulți ani!