România are potențialul de a hrăni mare parte din Europa, dar agricultura românească rămâne, în continuare, meteo-sensibilă.
Majoritatea antreprenorilor a început, de nevoie, să-și reconfigureze planurile de business pe fondul efectelor pandemice, dar fermierul român se zbate încă să răspundă optim, în fața clasicei și recurentei provocări: meteo-sensibilitatea sectorului agricol.
Din păcate, încă vorbim despre faptul că în vremea industriei 4.0, în România, fiecare an agricol își pune amprenta total diferit asupra evoluției culturilor și randamentelor obținute de fermieri. Și asta din cauza schimbărilor climatice care aduc cu sine provocări și scad nivelul de predictibilitate de care agricultura are nevoie pentru a fi competitivă, profitabilă și sustenabilă.
În ultimii cinci ani, statisticile interne și externe subliniază potențialul agricol românesc în contextul în care agricultura joacă un rol important în economia țării. Ultimele date ale autorităților de profil demonstrează că aproximativ 23% din populația României este implicată în activități conexe cu domeniul agricol, comparativ cu 4,9%, atât cât este media la nivelul Uniunii Europene. Cererea tot mai crescută din ultima perioadă pe piața agricolă din România și interesul pentru investiții în acest domeniu poziționează în continuare țara noastră în topul producătorilor de cereale la nivel european. De subliniat este faptul că în 2020, sectorul agribusiness a contribuit în mod semnificativ la PIB-ul României datorită activităților principalilor jucători, care au avut o evoluție ascendentă.
Însă, per total, rezultatele pozitive se datorează potențialului agricol al României, creșterii producției, precum și investițiilor în infrastructură și utilaje de ultimă generație făcute în ultimii ani de către marile companii care activează în acest sector, și care au contribuit la creșterea productivității. Un exemplu în acest sens este compania RDF Arad, unul dintre cei mai mari distribuitori regionali de inputuri agricole și în același timp producător de produse agricole, care a marcat în 2021 finalizarea unor investiții în valoare de 5,7 milioane de euro în soluții de depozitare, tehnologie și utilaje.
Cu toate aceste plusuri, sectorul agribusiness din România este departe de a-și atinge potențialul maxim, deși perspectivele de dezvoltare sunt favorabile.
Motivele nu sunt puține, iar unul dintre cele mai importante este dimensiunea redusă a exploatațiilor agricole. Este adevărat că România se află în top 5 la nivel european ca suprafață arabilă, după Franța, Spania, Germania și Polonia (7,2% din suprafața agricolă utilizată în spațiul european este în România), însă la noi în țară o fermă are în medie 3,7 hectare, în Bulgaria are 22 de hectare, iar în Cehia 130 de hectare.
Conform datelor statistice, în România există numai 526 de companii mari în sectorul agricol, creșterea animalelor și alimentație.
Ce pot face agricultorii români pentru a schimba macazul spre un mediu de afaceri competititiv și sustenabil, chiar și într-un astfel de context? În primul rând, trebuie să își revizuiască afacerea din perspectiva sustenabilității (ESG), pe toți cei trei piloni – pe zona de amprentă de carbon (Environment), în zona de impact pe care îl are compania la nivel de societate (Social) și pe partea de guvernanță corporativă (Governance).
Potrivit analiștilor financiari Factory 4.0 & Frames, al doilea lucru important pe care-l poate face antreprenorul român care activează în sectorul agricol autohton este acela de a se informa cu privire la legislația europeană aplicabilă în domeniul său de activitate și, nu în ultimul rând, să dezvolte colaborarea cu parteneri, inclusiv cei financiar-bancari, preocupați de creșterea sustenabilității.
Criza sanitară prelungită a venit cu perturbarea lanțurilor de aprovizionare și în sectorul agricol și de aici au apărut o serie de efecte negative, în primul rând în ceea ce privește industria constructoare de utilaje agricole și piese de schimb pentru acestea.
Mulți fermieri s-au plâns de faptul că în ultimul an, termenele de livrare pentru anumite utilaje au crescut semnificativ, de la 2-3 luni, la 6-8 luni de la comandă la livrare. Însă, marea îngrijorare a acestora abia acum se intensifică: mulți dintre agricultorii români se arată foarte rezervați în ceea ce privește randamentele culturilor. Motivul: creșterea prețurilor îngrășămintelor, în urma majorării prețurilor energiei, a sporit deja costurile pentru producerea recoltelor.
O altă îngrijorare majoră planează în 2022 și asupra zootehniei românești. 2021 a fost cel de-al treilea an în care Pesta Porcină Africană (PPA) a continuat să facă ravagii în sectorul de creştere a suinelor în România și, din cauza lipsei unor măsuri concrete, situaţia nu pare să se amelioreze prea curând. La finalul lui noiembrie 2021, țara noastră raporta 500 de focare active de pestă porcină africană, din care 17 erau în exploataţii comerciale. Mai mult, în prag de Crăciun producătorii de carne de porc din România anunțau că aproximativ 80% din carnea care se va găsi în galantare în perioada sărbătorilor va proveni din importuri, în contextul în care sectorul continuă să înregistreze pierderi semnificative din cauza PPA, dar şi a vânzărilor necontrolate din piaţa micilor crescători.
Numai în 2021, industria autohtonă a pierdut peste 600.000 de animale din cauza virusului PPA, porci care ar fi trebuit să acopere consumul intern în special, în perioada specifică în care consumul și cererea cresc.
De asemenea, fermele comerciale au pierdut anul trecut, aproximativ 40% din femelele de reproducţie, ceea ce înseamnă aproximativ 1,5 milioane de porci, iar acest lucru va conduce la majorarea importurilor.