Schimbările climatice din ultimul deceniu au modificat structura culturilor, iar fermierii și autoritățile caută împreună răspunsuri sustenabile.
La evenimentul Forbes Romania dedicat agriculturii, Maria Cîrjă, Marketing Director Corteva Agriscience pentru România și Moldova, a oferit o perspectivă detaliată asupra acestor transformări și a direcțiilor posibile de acțiune.
Privind structura culturilor la nivel global, Cîrjă a subliniat că există diferențe semnificative între regiuni: Statele Unite sunt dominate de porumb și soia, Europa este fragmentată între cereale, rapiță și floarea-soarelui, iar bazinul Mării Negre — din care România face parte — a traversat schimbări vizibile în ultimii ani.
În România, rotația tradițională a culturilor presupunea minimum patru culturi alternate, o practică agronomică menită să limiteze răspândirea bolilor și a dăunătorilor specifici fiecărei plante. Această structură a funcționat bine timp de decenii și a stat la baza unor performanțe notabile.
Până în 2020, România ajunsese la două milioane de hectare cultivate cu porumb din sămânță certificată, cu producții medii de 7–7,6 tone pe hectar — față de media istorică de aproximativ patru tone. Această evoluție consolidase poziția țării pe piața europeană, continuând o tradiție îndelungată: România a fost cândva unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de porumb.
Începând cu 2020, secetele repetate din intervalul iunie–iulie — perioada critică pentru înflorit și umplerea boabelor — au determinat o reducere de aproximativ un milion de hectare a suprafețelor cultivate cu porumb din sămânță certificată. Cîrjă a explicat că, atunci când temperaturile cresc excesiv, polenul nu mai este viabil, ceea ce poate compromite recolta în totalitate pe suprafețe extinse.
Ca urmare, porumbul s-a concentrat în zonele cu acces la irigații — în special în sud-estul țării (Ialomița, Călărași) și în nordul României — în timp ce județe tradițional cultivatoare, precum Olt, Dolj sau Giurgiu, și-au redus semnificativ suprafețele însămânțate cu această cultură.
În acest context, mulți fermieri s-au orientat spre cereale și rapiță — culturi recoltate înainte de vârful sezonului secetos și cu un profil de risc mai redus în condițiile climatice actuale. Cîrjă a recunoscut că această decizie este înțeleasă din perspectiva fiecărui fermier în parte, dar a atras atenția asupra unui risc agronomic pe termen mediu: reducerea diversității culturilor limitează rotația și poate favoriza acumularea de boli și dăunători de sol, în special în cazul culturilor înrudite, cum sunt rapița și soia.
Soluția identificată de Cîrjă este extinderea suprafețelor irigate. Investițiile în irigații — atât din partea fermierilor, acolo unde este fezabil, cât și din partea autorităților, la scară națională — reprezintă condiția esențială pentru ca porumbul să revină ca opțiune viabilă în zonele din care a dispărut. „Porumbul din nou trebuie să se întoarcă acasă, dar nu să rămână o cultură riscantă, o cultură la care România să câștige, așa cum s-a întâmplat în ultimii 50 de ani”, a spus Cîrjă.
Aceasta a subliniat că decizia privind irigațiile nu aparține exclusiv unui singur actor: fermieri, investitori și autorități publice au fiecare un rol în construirea unei infrastructuri care să reducă dependența producției agricole de variabilitatea climatică.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.