N-ar putea să spună exact care a fost momentul în care a devenit un împătimit al cinematografiei, dar își aduce cu drag aminte de vremea când vâna filmele bune din cinematografele bucureștene. „Una dintre cele mai tari experiențe pe care mi le amintesc este vizionarea filmului «Căința» (1984) a lui Tengiz Abuladze, un mare cineast sovietic. A fost cel mai violent film antidictatorial pe care l-am văzut vreodată. Personajul principal era o combinație între Stalin, Hitler și Beria. Filmul a stat doar două zile pe ecrane și am reușit să îl văd la Scala”, descrie Sorin Mîndruțescu, Contry Manager Oracle România, perioada în care filmele bune erau greu de găsit prin cinematografe și rulau doar câteva zile.
Este absolvent al Facultății de Finanțe, Bănci și Contabilitate din cadrul Academiei de Studii Economice din București și povestește că anii facultății au însemnat pentru el perioada în care a experimentat diferite joburi, așa cum îi sfătuiește și pe tinerii din ziua de azi să facă, iar, într-o oarecare măsură, dragostea pe care o are azi pentru film se datorează acelei perioade. În 1993, s-a angajat la Radio Total, unde, pe lângă partea de reportaje de teren, se ocupa de cronică de film, așa că a avut prilejul să îi cunoască în vremea aceea pe câțiva dintre cei mai mari regizori, scenariști și critici de film români. După absolvire, perioada experimentelor se încheiase și a început să lucreze în diferite posturi în domeniul în care a studiat. Până în 2001 a trecut prin mai multe funcții de management în cadrul unor instituții financiare precum Bancorex, Bank Austria Creditanstalt și Banca Turco Română, după care a intrat în echipa Oracle România.
Filmul a continuat totuși să rămână o pasiune, pentru că ,,sex-appeal-ul celei de a șaptea arte este bineînțeles mai mare decât al altor arte. Filmul este bazat pe imagine, și știți cum se zice, o imagine face cât o mie de cuvinte”, explică Mîndruțescu. A strâns de-a lungul timpului o colecție de peste 250 de filme, pe unele dintre acestea îi place să le revadă periodic alături de cei doi copii ai lui, fiica de 18 ani și fiul de 13, iar filmul lor favorit este ,,Intouchables” (2011), pe care mărturisește că l-au văzut de cel puțin zece ori. Punctul culminant, care a determinat ca acest hobby să se transforme în ceva mai mult de atât, s-a ivit în vara anului 2012, când întâmplător s-a numărat printre vizitatorii Festivalului de Film Istoric Râșnov, fără să știe nimic despre evenimentul la care lua parte.
A aflat însă că nu era vorba despre un festival obișnuit, cu muzică și proiecție de filme. „După ora 10 urma să fie proiectat filmul «Munich» a lui Spielberg, despre atentatul terorist de la München din 1972. Era pentru prima oară când Israelul participa, pe pământ german, la o competiție de anvergura unei Olimpiade. Organizatorii festivalului ne-au prezentat înainte de proiecția filmului un invitat special, Henry Herșcovici, cel care a purtat steagul Israelului la parada de deschidere a Olimpiadei din ’72. Herșcovici este român, fost tirist la Dinamo, emigrat în 1967 în Israel. Acela a fost momentul (apariția invitatului – n.red.) în care pentru mine a avut loc un declic”, povestește Mîndruțescu.
L-a abordat pe fondatorul festivalului, Mihai Dragomir, s-a oferit să-i dea o mână de ajutor, iar de atunci, Sorin Mîndruțescu se implică activ, în fiecare an, în tot ce înseamnă organizare, de la idei până la invitați și tot ce ține de logistica Festivalului de Film Istoric Râșnov. Mai mult, spune că Mihai Dragomir a devenit între timp cel mai bun prieten al său și an de an lucrează împreună cu alți voluntari la realizarea acestui festival, care a ajuns la cea de a șasea ediție. Chiar și cei doi copii ai lui Sorin Mîndruțescu sunt implicați în toată această poveste. Cei doi tineri sunt voluntari în cadrul diferitelor activități ce țin de organizare. În acest an festivalul a început pe 1 august și s-a încheiat pe 10 august.
Cum în fiecare an evenimentul vine cu câteva teme aparte, de această dată poveștile dezvăluite în cadrul festivalului au vorbit despre împlinirea a 100 de ani de la începerea Primului Război Mondial, 30 de ani de la Olimpiada din ‘84, când România a fost singura țară din blocul comunist care a participat la competiția ce avea loc în Los Angeles, (ediție în care România a înregistrat cel mai bun rezultat, clasându-se pe locul doi după Statele Unite) boicotând astfel decizia Moscovei, și despre împlinirea a 25 de ani de la căderea comunismului. Râșnovul nu a fost ales la întâmplare, festivalul este organizat acolo pentru că cetatea orașului a fost locul în care s-au filmat foarte multe filme românești, iar unul dintre ele este Nemuritorii a lui Sergiu Nicolaescu, menționează Mîndruțescu.
Nu numai că nu se vede vreodată părăsind această lume fascinantă a filmului istoric, dar spune că an de an are tot mai multe idei pentru Festivalul de la Râșnov, care se pare că devine din ce în ce mai popular. Este implicat trup și suflet, dar din egoism, după cum mărturisește Sorin Mîndruțescu. ,,Fac acest lucru în primul rând pentru mine, sunt foarte egoist, iar acest lucru mă umple sufletește și îmi face un mare bine. Este o activitate curativ intelectuală și sufletească”, mai spune el. Iar unul dintre visele pentru realizarea căruia a început deja un mic ,,complot” alături de criticul de film Irina Margareta Nistor este deschiderea unui Muzeu al Cinematografiei Românești, pentru că crede cu adevărat în valoarea pe care a adus-o cinematografiei școala românească de film.
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România
